Antonia bătu în uşa de la camera Jessicăi.
- Pot să intru?
- Da.
Jessica era aşezată pe pat, Antonia se apropie de ea şi se aşeză.
- Eşti bine?
- Da.
Răspunsurile ei erau scurte şi seci.
- Jessi, ştiu că e ceva neînregulă cu tine. Spune-mi ce e..
- Brad m-a sărutat!
- Poftim? încercă ea să pară surprinsă.
- Da, m-a înțeles greşit, eu nu i-am cerut asta.
- Îți place de el?
- Nu ştiu, îmi este drag, dar e angajatul nostru..
- Nu am ştiut că asta contează pentru tine.
- Nu, doar că tata nu ar fi de acord.
- De ce nu-l întrebi?
- Anto, ştii ce-mi ceri? Nu pot să fac asta.
- Ascultă-mă, de ce nu încerci să fii fericită? Ştii foarte bine că tata te-ar susține, mereu a făcut-o!
- Ştiu, dar tipul ăsta, Brad are ceva ce mă face să mă pierd..
Antonia zâmbi, se gândi că dragostea lor e mai puternică dincolo de pierderea memoriei, oricum era o amnezie temporară.
- Poate, zic eu, te-ai îndrăgostit de el!
- Zici tu? o întrebă ca o fetiță de 5 anişori.
- Da! Lasă-ți inima să conducă, nu fii rațională, de ce aşa şi de ce nu.
- E greu să o spui, dar ştii că femeile întotdeauna sunt raționale indiferent de ceea ce fac.
- Ai dreptate, dar tocmai pentru că o au, pot să o disimuleze, ba chiar să o facă să lipsească în unele momente. Încercă să-ți asculți inima, nu să pui întrebări. Nu ai nevoie de răspunsuri, ai nevoie de iubire, sprijin, afecțiune, înțelegere şi încredere.
- Uau, cât de mult te-ai maturizat. Sunt mândra de tine, Anto! o îmbrățişă.
Jessica primi un mesaj pe telefon.
"Bună, Jess. Dacă simți şi tu la fel, te aştept în centru la Jo's restaurant la ora 19:00. Cu dragoste, Brad."
Jessica privi mesajul, simțea cum fericirea îi umple inima. Se îndrăgostea de el, dar simțea că e ceva mai mult, nu-şi putea explica.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Antonia.
- Mi-a trimit Brad un mesaj, îi arată şi ei.
- Du-te! Ce va fi va fi, nu sta să te gândeşti!
- Anto, zâmbi ea.
- Nu, nicio Anto. Îi răspund eu şi îi spun că mergi!
- Nu! țipă ea. Luă telefonul şi îi scrise ea.
"Mă voi gândi la asta."
Chiar avea să se gândească la asta. Antonia se ridică.
- Merg, trebuie să mă întâlnesc cu David, zâmbi ea, îşi aşeză mâna pe burtică instictiv.
- Bine, surioara mea, du-te liniştită! Nu e nicio problemă.
Dave bătu în uşă.
- Fetele mele, se întredeschise uşa. Pot să intru?
- Da, tată! răspunse Jessica.
Dave intră în cameră, le sărută pe amândouă pe frunte.
- Ce faceți?
- Bine. Eu plec, mă aşteaptă David.
- De asta am şi venit, David e jos, te aşteaptă!
- Pupici! Am plecat! se grăbi Antonia, trimițând săruturi cu mâinile.
- Aveți grijă de voi! spuse Dave.
- Bine! se întoarse spre ei. Tată, Jessica are ceva să-ți spună! făcu din sprâncene.
Jessica făcu ochii mari, avea să o certe pe Antonia. Dave o privi şi era nedumerit. Oare fiica lui îşi aduse aminte?
- Spune, scumpo. Se aşeză lângă ea pe pat.
- Nimic, tată, îi era greu să-l mintă, dar nu avea curajul necesar pentru a-i spune.
- Orice ar fi, îi luă mână între ale lui şi i-o sărută, poți să-mi spui.
- Ştiu, tată. Uite, Brad, administratorul şi şoferul, m-a sărutat..îl privea cu teamă în ochi.
- Draga mea, râse el uşor. Mă bucur că ai avut curaj să-mi spui. Brad e un băiat bun, inteligent şi de casă. Iar dacă vrei permisiunea mea, o ai.
- Mulțumesc, tată, sări în brațele lui pentru a-l îmbrățişa.
- Jessica, ştii că mereu sunt alături de tine, orice decizie ai vrea. Ai făcut întotdeauna ce ai vrut fără să ții cont de permisiunea mea.
- Ee, nu e aşa. Ți-am cerut voie şi când am plecat în Londra.
- Da, dar ți-am dat-o fără să fiu îneaparat de acord. Să nu crezi că mi-a fost uşor fără tine, dar voiam să te văd fericită. Am învățat să fiu tată crescându-vă pe voi şi iubindu-vă nelimitat. Nu e uşor să fii părinte, nu te naşti învățat, dar e cel mai frumos dar din lume. Mulți nu ştiu aprecia acest lucru, dar eu şi mama ta, chiar dacă am stat separat, v-am crescut şi v-am educat.
- Eşti cel mai bun tată, pe care l-am putea avea şi eu si Anto.
- Voi sunteți cele care m-au făcut un tată bun!
- Eşti prea modest! zâmbi Jessica.
Ecranul telefonului lumină, se auzi un sunet, primisese un mesaj.
"Eu voi fi aici aşteptându-te mereu!"
Jessica zâmbi, cum avea să-i reziste lui Brad? Când era atât de multă dragoste în sufletul ei pentru el, dar o uitase, însă frâmturi se resimțeau, iar ea credea că se îndrăgosteşte.
- Eşti bine?
- Da, tată.
Era o seară răcoroasă. Brad aştepta în fața restaurantului, purta o pereche de jeanşi bleumarin, un pulover subțire gri şi o jacketa neagră din piele, era încălțat cu o pereche de tenişi gri.
Aştepta de aproape o jumătate de oră, afară, că la restaurant ajunsese de mai bine de două ore. Era ora 20:02, încă Jessica nu apăruse. Brad se gândea că nu avea de gând să vină, fusese un prost, o speriase cu toate declarațiile de dragoste.
Văzu cum maşina lui Dave se apropie, era Jessica, parcă în fața restaurantului. Coborî din maşină, era îmbrăcată cu o pereche pantaloni crem, un pulover verde cu imprimeuri florale, o pereche de balerini crem şi un şal maro. Părul îi era prins într-o coadă la spate, era machiată, dar nu foarte strident.
- Bună, şopti Brad, apropiindu-se spre ea.
- Bună! îi zâmbi ea şi îl sărută, profund şi apăsat, punându-şi mâinile în jurul gâtului lui, iar el îi cuprinse mijlocul cu brațele. Sărutulul lor era unul lung, îşi lipi fruntea de a lui. Asta e răspunsul meu!
- Te iubesc! o sărută el de mai multe ori. Mă bucur că ai venit!
- Şi eu! M-am gândit şi cred că merităm o şansă, să ne cunoaştem.
- Haide să intrăm! Am o surpriză pentru tine, o luă de mână şi păşiră în restaurant. Se aşezară la prima masă, de lângă scenă, aceeaşi la care o aduse în trecut când a vrut să-şi ceară iertare, chiar dacă restaurantul acum era schimbat, rămase acelaşi ca locație.
- Care e surpiza? întrebă ea nedumerită.
- Ai să vezi, curioasa mea, o sărută el. Îi fusese atât de dor de ea, să o sărute, să o simtă a lui. Îi va cânta aceeaşi melodie, ca acum mult timp. O putea numi melodia lor.
Brad se ridică îşi luă chitara de pe scaun, urcă pe scenă şi se aşeză pe scaun.
- Bună seara, vreau să dedic următoarea melodie celei mai importante persoane din viața mea, Jessica.
Ea îi zâmbi şi îi trimise bezele.
"Is it love what I feel..."
Jessica îl privea cu drag, versurile cântecului îi încălzea auzul. O durere de cap se instală imediat, îi treceau prin față momente, certuri, fuga cu Robert, auzindu-l pe Brad spunând că abia aşteaptă să-i ia banii, dispariția lui Robert, pierderea în pădure. În mintea ei erau prea multe, iar durerea de cap o făcea să țipe, respirația i se acceleră. Simțea cum aerul din restaurant o sufocă, se panică, luă o gură din paharul cu apă, pe care îl avea în fața ei şi tocmai fusese adus de chelneriță. Luă o înghițitură, îşi amintea, nunta Antoniei cu David, îşi simțea fruntea transpirată. Se ridică brusc de pe scaun şi ieşi din restaurant cu grabă.
Ajunsă afară, inspiră adânc aer în piept, durerea de cap nu o lăsa, era din ce în ce mai puternică, o multitudine de amintiri îi inundară capul, nu ştia ce i se întâmplă. Alergă spre parcul din apropiere, era atât de confuză, ochii îi lăcrimau, durerea era şi mai puternică. Voia să se aşeze, dar nu putea să stea în loc, starea ei era agitată. Alergă şi tot alergă, se aşeză apoi, pe o bancă de la marginea parcului.
Îşi aşeză mâinile în cap şi începu să plângă în hohote.
- Nu..nuu, NU!!! țipă ea, se ghemui pe bancă. Îşi amintea totul, tot ceea ce trăise şi uită într-o secundă. Accidentul, era atât de prezent, era speriată. O lovise, iar ea pierduse controlul, se lovi la cap şi s-a trezit în spital. Îşi cuprinse fața cu mâinile, balansându-se. Nu!! Respirația îi era din ce în ce mai accelerată. Îşi duse mâinele pe burtă. Robert! strigă ea. Unde e fiul meu? Se ridică de pe bancă şi căută cu privirea, în jur, disperată. Robert! țipă ea.
Brad văzând-o că pleacă, scurtă cântecul şi ieşi din restaurant în fugă, încercă să o prindă din urmă. Ajuns în stradă o zări pe Jessica alergând spre parcul din apropiere. Fugi după ea.
- Jess, strigă el. Ce s-a întâmplat? întrebă el apropiindu-se de ea, o luă în brațe, dar ea îl împinse cu forță.
- Pleacă!! țipă ea. Nu vreau să te văd în preajma mea!
- Dar ce s-a întâmplat? Am greşit cu ceva?
El era atât de speriat, văzând-o aşa. Jessica avea machiajul scurs, tremura şi durerea de cap era încă prezentă. Prezența lui Brad o deruta şi mai mult, sentimentele îi erau amestecate, dragoste, ură, fericire, tristețe, spaimă, furie şi dor. Erau prea multe în sufletul şi mintea ei. Memoria îi revenise, dar toate amintirile acelea o loveau, pe rând, fiecare cu intensitatea ei. Lacrimile îi curgeau pe obrajii murdari de machiajul scurs.
- Unde e fiul meu? se răsti la el, precum o leoaică, care îşi apară puiul cu agresivitate.
- Jess..şopti Brad. Un zâmbet apăru pe fața lui. Ți-ai amintit?
- Brad, unde e fiul meu?
- Acasă..adică la moşia Miller.
- Vreau să-mi văd fiul acum! îi ordonă ea. Acum! zise ea printre lacrimi.
- Sigur, iubito! O să te duc la Robert, dar trebuie să te calmezi întâi! Îl vei speria dacă mergi atât de agitată.
- Ai dreptate, se fâstâci ea. Dar până ajungem ne vom calma, vreau să-mi văd fiul meu acum! îşi şterse lacrimile.
- Bine. Nu ştii cât mă bucur că ți-ai adus aminte, iubita mea! zise el cu ochii lăcrimați şi se apropie de ea.
- Nu, lasă-mă! Te rog, acum tot ceea ce vreau e să-mi văd fiul!
- Bine, spuse Brad cu o urmă de dezamăgire în glas şi făcu un pas înapoi. Să mergem! îi întinse mâna, dar ea o luă înainte fără să-l țină de mână.
Luară maşina lui Brad, pentru că ea nu se afla în starea potrivită de a conduce. Pe drum niciunul nu scoase o vorbă, Jessica era tristă şi confuză, încă îi apăreau în minte imagini din viața ei, pe care acum şi le amintea, 5 ani în câteva minute.
Ajunşi la moşia Miller, Brad opri maşina, iar Jessica se dădu jos şi porni în grabă spre casă. Uşa era deschisă, în sufragerie Garry, Eva şi David jucau remi.
- Unde e Robert?
Toți erau speriați, uimiți şi şocați.
- Jessica..spuse David.
- Nu auziți? Unde e fiul meu?
- În camera lui, la etaj, răspunse promt, Eva.
Brad o ajunse din urmă.
- Trebuia să mă aştepți.
Ia porni să urce scările de la etaj, iar Brad o urmă. El îi indică unde se află camera lui Robert. Ajunşi acolo, Jessica deschise uşa brusc şi privi camera, frumos amenajată. Robert era în pat cu Tania, care îi citea o poveste. Jessica începu să plângă în hohote, punându-şi mâna la gură. Se apropie de el, iar Robert sări din pat direct în brațele ei.
- Mamiii!!! Ai venit! strigă el de fericire.
- Fiulee, dragul meu, puiul meu scump! Mi-a fost atât de dor de tine, tu erai partea, care îmi lipsea. Îi umplu obrajii cu sărutări calde.
- Tati mi-a spus că ai să vii curând!
Brad îi privea cu lacrimi în ochi, Tania la fel, care era în dreptul fiului ei acum.
- Eşti bine? îl privi Jessica amănunțit.
- Da! Sunt foarte bine!
- Mă bucur, scumpule.
- Unde îți sunt hainele? Să ne îmbrăcăm şi să plecăm la casa noastră.
Tania îl privi pe Brad, cu disperare, iar el se panică.
- Jessica unde vrei să pleci? întrebă el.
- Acasă, cu fiul meu, îl aşeză pe Robert pe pat şi căută ceva să-l îmbrace.
- Dar aici e şi casa lui!
- Nu, Brad. Se întoarse spre el şi îl privi furioasă, casa lui e lângă mine, iar eu nu mai vreau să stau departe de el nicio secundă.
- Jess, te rog să vorbim calm!
- Nu avem despre ce să vorbim! se răsti ea.
- E şi fiul meu! ridică el tonul.
- Ştiu, poți să vii să-l vizitezi când vrei!
- Robert nu pleacă din casa asta!
- Ba da, pleacă, îi găsi nişte haine şi începu să-l îmbrace.
Robert începu să plângă.
- Terminați amândoi! Îl faceți pe copil să plângă, zise Tania, aproape fără glas.
Jessica îi dădu o geacă pe Robert si îl încălță, pijamaua o lăsase pe el. Brad stătea în loc, era furios, nu putea să o lase să plece cu fiul lui, acum aveau să fie o familie.
- Gata, mami! Totul va fi bine! Îl luă în brațe pe Robert. Tania, nu ai fost să-ți vezi nepotul în 4 ani de zile, nu ai niciun drept să-ți exprimi vreo părere!
- Ajunge, Jessica! strigă Brad.
Tania se retrase. Jessica se îndreptă spre uşă, cu Robert în brațe, dar Brad se postă în fața uşii.
- Dă-te la o parte!
- Nu, Jessica. Robert rămâne aici.
- Te rog, Brad. Lasă-ne să plecăm.
- Mami, vreau să vină şi tati cu noi!
- Nu poate acum, va veni mâine!
- Ne chinui fiul!
- Brad, înțelege, că tot ceea ce vreau e să plec cu Robert acasă!
- Asta nu se va întâmpla!
*****
Ce se va întâmpla cu ei? Oare Brad o va lăsa pe Jessica să-i ia fiul? Oare cei doi vor fi din nou împreună? De ce Jessica se comporta aşa? Ce simte ea?
Veți afla în următoarele capitole!