─Oh, dar nu am nimic .Ma rog, am doar o sticla de suc , zice uitandu-se in frigider.Este gol .De cand ne-am despartit, nu am mai cumparat asa de des.
Il privesc.
─Oh, oricum nu imi era foame , mai bine ca nu ai.Chiar nu este nevoie.
─Mergem sa mancam undeva .Nu te pot lasa fara sa mananci, zice zambindu-mi.
Oh, Doamne! Tu chiar ma obligi sa mananc?! Serios? Nu vreau sa mananc.
Stomacul incepe sa faca un zgomot ciudat ce ma anunta ca am nevoie sa gust macar un dumicat de mancare.Rusinata, cu obrajii rosii ca macul, imi duc ambele maini pe abdomen , strangand usor.Davis ma priveste, zambindu-mi amuzat.
***
Am mintit-o pe mama caci zilele astea voi dormi la Zoe pentru ca avem un proiect de facut impreuna si necesita multa atentie si de asemenea, mult timp.Bineinteles,am rugat-o pe Zoe sa nu se dea de gol in fata mamei si sa vorbeasca cu familia sa despre intelegerea noastra. Macar doua zile sa pot fi plecat de acasa, departe de orasul ala , intr-o zona noua ...Nu voiam sa ii spun mamei ca m-am impacat cu Davis si de fapt, cu el imi petrec timpul zilele astea caci , nu am nevoie de morala ei in legatura cu reactiile mele cand vine vorba de Davis,plus ca m-as fi rusinat de situatia in care am fost, intr-un fel. Era dificil sa ii spun ca il iubesc atat de mult incat as putea sa imi dau viata pentru el.Era dificil si pentru mama sa auda vorbele astea din gura fiicei sale , care , dintr-un copilas care se juca toata ziua si dragostea sa era doar pentru cea care i-a dat viata , s-a maturizat , iubeste un el si este capabila sa faca un gest de neiertat.Dar, nu doar asta ar fi fost dificil.Ar fi fost greu sa ii spun ce este el de fapt. Da! SI cu siguranta m-ar fi intrebat motivul pentru care ne-am certat ...partea proasta a lucrurilor este ca nu as fi putut sa spun adevarul in legatura cu Davis, iar sa caut un posibil motiv imi era greu .Nu eram destul de capabila sa caut un motiv anume, imi era greu, mai ales dupa ce aflasem adevarul inainte, si nu era un banal adevar , ci ceva groaznic.Cu siguranta ar fi ramas socata! Si multe alte lucruri ar fi urmat.Daca ar fi aflat si ea, niciodata nu m-ar fi lasat sa ma mai duc cu el.
─Sigur nu este nicio problema ca dormim in aceeasi camera? Vreau sa imi zici , Leyla .Ma pot muta oricand in alta camera, spune Davis.
─Nu este nicio problema, Davis.Nu ma deranjeaza, murmur.
Si chiar daca stiu adevarul despre tine.
─Esti pregatita sa te reintalnesti cu familia mea ? Adica, dupa toate intamplarile astea, poti?
─Da, sunt pregatita si pot s-o fac , spun .
─Atunci este in regula...zice privindu-ma.
─Imi place cum iti sta cu rochia asta .Arati superb! zice privindu-ma din cap pana in picioare si zambeste sexy.
Oh, Doamne! Mi-e rusine. Chiar trebuia sa port rochia asta?! Adica, tocmai pe asta ?
Este pentru prima data cand port o rochie atat de scurta, mai sus de genunchi si putin decoltata pe sani .Chiar daca este un model extrem de frumos si rochia atat de scumpa, nu mi-as dori sa o port. Eu mereu purtam rochii lejere si pana la genunchi.Imi placea ce purtam inainte!
Oh, Doamne! Presimt ca o sa intru in pamant de rusine, mai ales ca ma intalnesc din nou cu parintii lui Davis.Mi-e groaza cand ma gandesc la acestia, mai ales la tatal lui Davis. In special la el...
─Multumesc , nu pot zice ca tu arati prea rau .
─ Nu-i asa? Sunt imbracat la patru ace.
─Intotdeauna in negru.Pana si costumul asta este negru, zic in timp ce ii aranjez gulerul camasii.
─Intotdeauna la fel, sarutandu-ma.
Masina asta miroase la fel. A Davis. Cu siguranta mirosul asta o sa devina preferatul meu in scurt timp daca nu a devenit pana acum.Nu am cum sa nu ador asta, mai ales ca este un miros al dracu' de placut si irezistibil.Ca si Davis.Oare o sa ma satur de el vreodata? Nu, nu cred asta.Nu ai cum sa te saturi de Davis.Nu ai cum , pentru ca Davis este diferit.Imprevizibil.
Imi sprijin capul de geamul masinii si scriu cu degetul pe geamul aburit.Este foarte frig.
Asta obisnuiam sa fac cand eram mica. Intotdeauna imi placea sa scriu pe geamurile aburite.Era placut si in acelasi timp amuzant sa umplu geamul cu desene si cuvinte , diverse cuvinte si desene.De exemplu : " L+D=love " sau " L+D= infinit"
─Imi place ce scrii acolo , spune Davis zambindu-mi.
Il privesc si ii zambesc de asemenea.
─In cat timp vom ajunge ?
─Hm, cam vreo ora si jumatate .Daca mergem cu viteza cam marisoara, bineinteles. Orice ar spune tatal meu, sa nu te superi .Orice, bine?
─Ce anume sa imi zica? Au aflat cumva ca stiu ce esti de fapt?
─Da, au aflat , zice iritat.
─Cum ? intreb surprinsa.
─De parca nu ai stii, Leyla .Ma rog, le-am spus si eu cat de cat.
Da, ai dreptate! E logic sa stiu ! Tatal tau este diavolul, cum sa nu stie orice?
─Ne-am cam certat.Am blestemat ziua in care mama m-a nascut.
─Imi pare rau .
─De ce iti pare rau , iubito?
─Pentru tot, spun .
─Te rog, sa nu mai spui niciodata asta! spune grav privindu-ma din cand in cand.Te rog.Stii destul de clar ca tu insemni totul pentru mine.Fara tine, sunt mort.Distrus.Tu esti inceputul si sfarsitul meu.Doar al meu.Intregul meu univers.
─Si din nou te iubesc mai mult .
Da, pana la urma, te iubesc! Orice ai fi, eu chiar te iubesc .Te iubesc, te iubesc si tot te iubesc.
Acel rau necesar ...tu esti raul meu necesar.Tu m-ai invatat ce este aia libertate, iubire, dorinta.
─A trebuie sa iubesti numai o persoana? intreb in cele din urma.
─Da, doar una singura .Am fost pedepsit sa iubesc.Sa simt sentimentul asta si intr-un alt mod, mai profund, spune Davis privindu-ma .Dar , stii? intreaba uitandu-se pentru o clipa la mine, nu o iau ca pe o pedeapsa.Cred ca este cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla.
─Uita-te in fata! Nu cred ca vrei sa murim.
─Oh, nu! Bineinteles ca nu vreau una ca asta.As innebuni daca ai pati ceva rau, Leyla! As distruge tot ce ar ajunge in mainile mele.
─Termina cu asta! Stii ca nu imi plac asemenea lucruri. Fii atent in fata!
Se uita din nou in fata.
─As face-o pentru tine .Si nu glumesc.Inca nu intelegi ce reprezinti pentru mine.
─Ceea ce si tu reprezinti pentru mine, zic privindu-l.Adica totul..
Deci, mi-am depasit limitele.Am acceptat ceva ce nu este ca toti oamenii din jur doar pentru simplu fapt ca il iubesc.M-a facut sa il iubesc, ma rog, deja il iubeam!
Dupa vreo ora si jumatate, ajungem la hotel.Un nume destul de interesant si mi se pare atat de cunoscut.Suntem la restaurantul " Devil" .
─Interesant nume, zic schitand un zambet.
─Tata a fost cu initiativa.Adora prea mult ce este.
─Adica?
─El i-a dat numele asta.
─Adica este al vostru? intreb.
Se uita la mine zambind si raspunde:
─Exact.
─Oh, Doamne.
Imediat intram in restaurant. Arata intr-adevar formidabil! De-a dreptul luxos.In cele din urma , vine o tanara domnisoara, ca si cea de la casa parintilor lui Davis, si ne duce intr-o camera cu o singura masa rotunda si o lumina difuza , incapere care este pavata cu parchet maro , peste tot o multime de mese rotunde confectionate din lemn maro , scaune de aceeasi culoare, un perete construit doar din geamuri, stalpi de marmura maro care impart incaperea in doua parti egale si cu un imens semineu care se intinde pana la tavan si de asemenea, pe acesta se afla o oglinda imensa.Dora isi face aparitia.Este imbracata lejer, cu o pereche de pantaloni albastri largi si o bluza lunga de aceeasi culoare . Ne zambeste cordial si vine spre noi.
─Buna, dragilor, zice Dora imbratisandu-ma repede.
─Buna seara.
─Ce faceti? Leyla, arati uimitor in rosu, zice prinvindu-ma.
Sigur! Arat uimitor cu rochia asta scurta si decoltata! Numai ca il excit pe fiul vostru! El o spune, nu eu, bineinteles.
─Multumesc, zic zambind.
Domnul Milton este la masa , bea din paharul cu vin rosu si ne priveste. Dora ne face semn sa luam un loc la masa rotunda cu numai patru locuri .
Ma simt ca si cand m-as casatori si trebuie sa ii intalnesc familia.
Oh, Doamne! Nu zic ca nu mi-ar placea.
Ma uit la parintii lui Davis si le zambesc.Domnul Milton nu zambeste deloc...oh!
─Aveti ganduri serioase? Adica, v-ati gandit sa va casatoriti? intreaba Milton in cele din urma, fiind destul de sobru.
Serios?! Daca vrem sa ne casatorim ?! Oh, Doamne! Parintii lui sunt sariti de pe fix.Adica, la numai 19 ani sa devin sotia lui ?
Doamne, parintii mei nu ar permite una ca asta , chiar daca eu mi-as dori!
─Oh, spun timp ce ma uit la Davis.Si el face acelasi lucru.
─Leyla vrea sa isi termine studiile , mai intai, zice Davis.
─Apoi ? Sa inteleg ca da?
─Nu stim inca.Inca, nu am discutat aspectul asta. Nu crezi ca este prea multe graba, tata? Davis intreaba uitandu-se incruntat la tatal sau.
─Ba deloc! Ar fi si timpul.Aceeasi varsta am avut si noi cand ne-am casatorit.
─Crezi in Satana? intervine Dora.
Oh, Doamne! Ce este asta? Sunt intrebari capcana?
─Oh, da, in existenta. Daca cred in existenta lui Dumnezeu, cu siguranta cred si in existenta diavolului.Pana la urma, a fost unul dintre preferatii lui Dumnezeu, nu ? Adica , acel inger cazut in patima pentru ca si-a dorit sa fie Dumnezeu.Dumnezeu l-a alungat.In concluzie, cred in existenta sa.
Oh! Asta imi lipsea! Gura mea proasta.Stau cu diavolul la masa , iar eu ii spun cine este.
─Foarte bine! Daca vreti sa mai fiti impreuna, trebuie sa crezi in mine.Doar in mine nu si in acel nemernic .Sa te dedici cu totul .Sa iti dai sufletul in mana mea, zice Milton privindu-ma si zambind in coltul gurii.Ce zambet malefic are !
Doamne, tine-ma puternica! Ai grija mea ! Scapa-ma .
Oh, Doamne! De ce tocmai asta? Asta imi mai trebuia! Sa pot fi cu Davis numai daca voi crede in satana.
─Tata, nu o poti forta! zice Davis usor iritat. Si asta inseamna ca nu ne poti desparti! Niciodata.
─Chiar pot, spune, zambind rautacios.Desigur ca pot, cum sa nu pot? Ce nu pot face eu in lumea asta?
─Milton, scumpule, calmeaza-te! zice Dora managaindu-l pe umar.
O ignora.Nici macar nervos nu este.
De ce s-ar calma daca este calm?
─Asta este testul vostru.Imi place sa privesc .O sa fie o adevarata comedie.
Este vizibil pe chipul lui Davis ca este nervos.
─Alegerea este a ta, fiule.
─Nu-mi mai spune asa, spune Davis .
─Doar alegerea ta.Timpul din clepsidra incepe sa se scurga.Ce alegi ?
Milton pare calm, relaxat, amuzat de ceea ce se intampla.
─Leyla nu va face nimic ce nu vrea! spune Davis dur ridicand tonul.Absolut nimic!