Băiatul din infern

1

Băiatul din infern -

„Cine iubește și este iubit nu va mai fi niciodată același om ca înainte." -Octavian Paler

Privesc coridorul lung si spatios al liceului si realizez ca totul este destul de schimbat fata de anul precedent, incepand cu podeaua care acum este maro simplu, usile care sunt mult mai rezistente, noi, nu mai sunt usile cele vechi care, aproape cadeau , abia ce se tineau in subredele balamale, acestea sunt de aceeasi culoare cum este podeaua , peretii care au o noua culoare: crem deschis, placut ochiului si panourile de sticla.Toate panourile de lemn de anul trecut au disparut , au fost inlocuite cu unele noi, mari , iar in ele sunt afisate poze cu elevii olimpici, castigatorii la diverse concursuri scolare, diferite anunturi scolare cum anul trecut nu erau, oarele claselor din intreg liceu.Este mult mai bine ca au ales sa ataseze in panouri si acele orare, acum nu mai ai cum sa nu stii ce ora ai.Pana si profesorii sunt altii.Unii dintre elevi sunt noi.Femeile de serviciu sunt altele.Paznicul este altul.Directorul este altul. Noul director al liceului nostru este domnul Robinson, un profesor in jur de 60 de ani, care este profesor de matematica.Este un om scund,parul sau este blond spre alb, semnul batranetii, cu sprancene groase , blonde si arcuite, robust, rumen la fata si cu obrajii mereu rosiatici ca macul si din cate am auzit din jur, este cel mai bun profesor de matematica din intreg orasul nostru.Este forte inteliegent .Pare a fi un om corect , un om care tine cu dreptatea , oricat de cruda ar fi.

Totul , pana acum este nou, doar zilele pe care le traiesc sunt aceleasi.

O zaresc pe Jane Moore,fata populara a liceului.Jane isi face aparitia pe coridor, imbracata cu o pereche de panatoloni negri mulati, camasa alba, cam stramta pe corp, descheiata la vreo trei nasturi deasupra sanilor , oferindu-le tuturor, in special baietilor, un decolteu generos , tine pe umar o geanta care pare destul de scumpa si destul de frumoasa,iar pe langa asta merge pe niste tocuri extrem de inalte, cred ca sunt trecute 10 centimetri .Jane este impreuna cu prietenii ei .Jane este populara doar pentru simplu fapt ca este putred de bogata, traieste intr-un palat luxos , a participat la concursurile de frumusete inca de cand era mica ,asta fiind de la varsta de patru ani .Prima ei victoria a aparut pe sticla.Intr-adevar, Jane chiar este foarte frumoasa. Are chipul ca de papusa de portelan.Nasul perfect, buzele oarecum groase, de culoarea trandafirului pal, ochii foarte lungi , parul blond,pielea are culoarea piersicii.O privesc din cap pana in picioare, iar apoi , chiar daca nu ar trebui sa fac un asemenea gest, ma rog, nici nu ar trebui sa fac asta ,imi privesc hainele, imi privesc hainele care mereu mi se par destul de decente si frumoase pentru scoala.Stiu ca s-a uitat la mine si si-a strambat nasul.Nu o vad, dar o simt. Simt fara a privi.Mereu face asta doar pentru ca inca sunt eleva.Este pentru prima data cand regret ca nu mi-am luat alte haine , cu siguranta par o ciudata fiind imbracata in uniforma pe care, aproape nimeni nu o mai poarta, mai ales ca pantalonii sunt atat de demodati, largi si cu talie inalta, si de asemenea, cu sacoul albastru inchis si larg.Ma sprijin de dulapul metalic in care imi tin cartile mereu, tinand strans de piept cateva carti si continui sa o privesc pe Jane , cum fac toti ceilalti de pe hol .Sta cu capul usor ridicat, zambeste acru in coltul gurii si se uita cand in dreapta , cand in stanga, de cateva ori.Trece pe langa mine, impreuna cu prietenii sai.Mabel, colega mea de clasa si prietena lui Jane, ma priveste din cap pana in picioare , apoi incepe sa rade ca pentru sine.In cele din urma, Jane iese in curtea liceului dandu-si parul lung pe spate. Observ cum majoritatea baietilor inca se uita dupa ea, par total vrajiti de Jane , fata faimoasa din liceu.Cat de bogata este, atat de insolenta este, ii trateaza pe cei din jurul sau ca pe niste animale doar pentru ca nu se ridica la standardele sale.Imi deschid usita dulapului metalic , lasandu-mi manualul de literatura si caietele , scotandu-le pe urmatoarele manuale pentru ora pe care o am acum.Pentru fizica.

─ Leyla ! imi aud numele.Mi se pare o voce cunoscuta.Cand imi intorc capul , o zaresc pe Zoe care vine spre mine.Vine atât de lent, surade.

Zoe este cea mai buna prietena a mea , inca de la vreo cinci ani pana acum, in ultimul an de liceu . Este greu de crezut ca exista o prietenie intre noi, tinand cont ca noi doua ne comportam total diferit.Avem temperamente total diferite.Unii zic ca nu este posibil sa fim prietene, caci suntem doua fiinte cu caractere opuse, mentalitati total diferite, educatie primita ,din toate punctele de vedere, intr-un cuvant: diferite .Nu suntem la fel, nici 1%.Noi doua suntem in antiteza.Complet in antiteza.Nu cred ca exista doua lucruri pe care le aveam in comun, nu , nu avem.Pe langa faptul ca Zoe este diferita de mine, Zoe este intr-adevar draguta.Este inalta, foarte slaba.Fata ei este rotunda , parul ei este brunet , iar ochii sunt verzi, verzi ca smaraldul, cu o forma rotunda.Zoe este sufletista, saritoare la nevoie, dar cand este vorba despre vreun baiat, se schimba radical.De cele mai multe ori, te lasa in mijlocul drumului ca sa se duca cu el.Ca si in viata.Cand se iveste altceva sau altcineva , toti te parasesc.Zoe este ca ceilalti.Eu nu stiu cum as fi daca as iubi .Cred ca nu as fi ca ea.Sunt sigura.Ma cunosc .Nu pot lasa pe nimeni pentru o noua persoana.De fapt, nu pot lasa pe nimeni in urma, mi se pare imoral.Probabil este simplu sa zic asta, mai ales ca nu sunt in situatia de a iubi pe cineva incat sa imi las prietenii, dar ceva , in adacul inimii mele imi spune ca eu nu pot fi asa.Nu imi sta in fire.Poate asta este motivul pentru care toti ma considera o ciudata.Nu ma comport ca ei.Nu pot sa fac asta.Nu mi-ar placea sa fiu ca ei.Par total diferita pentru un simplu om care traieste asemenea celor din jurul sau.Nu ma consider ciudata, ci norocoasa.Nu regret ca sunt altfel, imi place sa fiu altfel.Simt ca voi avea o altfel de viata.