Sonya...
A trecut o lună, Jace nu își amintește de mine iar situația este tot mai greu de suportat. În cele două săptămâni cât a fost internat nu l-am vizitat deloc. Nu știu nici eu de ce, am vrut să îl pedepsesc pentru faptul că m-a jignit crezând că sunt iubita lui Robert dar tânjesc la el. Am constatat că de fapt nu l-am pedepsit pe el, căci el nu știe cine sunt, ci pe mine pentru prostia de care am dat dovadă vrând să îl părăsesc. Zilele până l-am revăzut s-au scurs greu, nu cred că am făcut altceva decât să stau în camera noastră și să plâng. Toate lucrurile mele au fost împachetate și depozitate frumos în una din camerele goale de la etaj eu păstrându-mi doar strictul necesar căci oricum urma să port aceleași haine, uniforma de serviciu.
Fratele lui, scumpul Peter, nu și-a luat ochii de pe mine nici o clipă și apare când mă aștept mai puțin în preajma mea. Mereu mă scanează ca pe o bucată de carne și salivează mai ceva ca un câine când se uită la mine. Nu cred că mai pot rezista mult timp fără să îl pocnesc. Trebuie să îmi descarc nervii și frustrarea în vreun fel înainte să îmi explodeze capul.
Medicii au spus să nu îl forțăm pe Jace să își amintească, să îl lăsăm așa căci memoria va reveni treptat. Nimic nu se întâmplă, nici un semn de ameliorare, nici o amintire cât de nesemnificativă cu mine. Cele trei luni petrecute împreună s-au șters pur și simplu și nimeni nu știe prin ce chin trec eu. Nu am apucat să îi spun ce simt, nu am apucat să îi spun că îl iubesc. Nu stiu exact momentul în care m-am îndrăgostit, cert e că am făcut-o. Am vrut să îi spun când s-a trezit dar faptul că nu m-am recunoscut m-a distrus.
S-a scurs încet și chinuitor o lună de la accidentul lui, o lună în care a trebuit să accept că nu însemn nimic pentru el fără să mă plâng. De când a fost externat, fiecare zi e la fel, mă trezesc și funcționez ca o mașinărie. Jace mă ignoră sau pur și simplu mă salută indiferent, singurele momente când îi sunt aproape sunt cele în care îl ajut să se îmbrace. Dormim separat, eu la parter într-o cameră de serviciu căci el nu știe că eu sunt soția lui ci o simplă angajată. Profit cât pot de momentele împreună și zăbovesc cât pot de mult în cameră cu el. Dacă în prima zi când am intrat să îl ajut, fără să bat la ușă, am crezut că o să leșin când l-am văzut doar cu o pereche de boxeri pe el, situația s-a schimbat. Aproape că mă rog să îl surprind la fel în fiecare zi.
Stau pe scaunul cu spătar din bucătăria luxoasă ce acum la ora asta târzie este pustie. Îmi vine să îmi bag capul în cutia imensă cu înghețată din fața mea. Mintea mea deja o ia razna imaginile cu Jace dezbrăcat îmi provoacă un fior și gura mi se usucă instantaneu. Nu l-am atins atât de mult în cele trei luni cât am făcut-o în astea două săptămâni și nu pot să nu îmi doresc să dau timpul înapoi.
Deși este aproape jumătatea lunii noiembrie și afară gradele sunt destul de scăzute înghețata e singura care îmi răcorește simțurile ce încet dar sigur mă transformă într-o obsedată. Nu mai funcționez cum trebuie și știu asta. Îmi e atât de greu să mă abțin să nu îi ating fiecare mușchi în parte, fiecare bucățică de piele expusă privirii mele avide. Ceea ce mă deranjează cel mai mult nu e reacția corpului și a inimii mele în apropierea lui, ci lipsa vreunei reacții din partea lui. Jace parcă e un stâlp de telegraf. Nici măcar nu clipește în timp ce eu aproape mă topesc.
Înfig nervoasă lingura în cutie și o scot plină cu înghețată apoi mușc atât de tare că dinții îmi clănțăne când fac contact cu metalul.
— Încă ești aici? Ar trebui să fii în camera ta. Mâine nu o să fii în stare să te ocupi de Jace ca o angajată dedicată ce ești, spune sarcastic.
— Închide gura, Peter. Dacă nu vrei să îți arunc în cap cutia asta, te sfătuiesc să mă lași în pace, rostesc amenințător îndreptând lingura spre el.
— Uniforma de servitoare ți se potrivește deși cred că cea de asistentă sexy ți-ar veni mult mai bine, rostește măsurându-mă cu privirea de jos în sus. Poate dacă te-ai îmbrăca așa ai reuși ceva cu Jace.
Lingurița îmi scapă "din greșeală" direct în capul lui Peter și înghețata de pe ea se scurge încet pe fața lui.
— Oh, mă scuzi, sunt cam neîndemânatică, rostesc râzând încet.
— Hm, căpșuni, șoptește vârând degetul cu care ș-a șters în gură, preferata mea. Mai ai acolo sau ai terminat-o pe toată? întreabă luând lingurița de pe jos.
O spală sub jetul de apă și mai ia una pe care mi-o întinde.
— Hai să facem pace, ce zici? Nu îmi place deloc felul în care te uiți la mine, îmi e teamă să mă culc cu ușa descuiată. Poate apari cu vreun topor ceva.
— Nu am nici un interes să fac pace cu tine, spun acoperind cutia cu brațele, și asta e a mea.
— Ești sigură? Știi cum se zice, "Fă-te frate cu dracu până treci puntea!"
— Ce mi-ar ieși mie din asta?
— Jace, spune simplu și trage cutia la mijloc între noi.
— Sună tentant, șoptesc cu nerăbdare.
— Pentru început vreau să te lămuresc în legătură cu câteva aspecte. Nu pot să neg faptul că mi-ai atras atenția. Ești frumoasă, sexy și bătăioasă.
— Știam deja, fratele tău nu s-a îndrăgostit degeaba de mine.
— Mai ești și foarte modestă, spune zâmbind și îmi dau seama că am gândit cu voce tare. Fratele meu, nu a făcut niciodată ceva care să o supere pe mama, nu a ieșit din cuvântul ei. Cel puțin până ai apărut tu în viața lui. V-am studiat în lunile astea, înainte să fac vreun pas am crezut că ar trebui să știu mai multe despre tine și relația ta cu Jace. M-am asigurat că el te place apoi am făcut-o cu tine. Nu am fost prea... delicat dar vorbele mele au avut efectul pe care îl așteptam.
— Nu înțeleg, spun cu gura plină.
— Când am auzit discuția dintre voi, am crezut că într-adevăr totul este o farsă și am vrut să mă conving, de aceea l-am provocat pe Jace. Faptul că m-a pocnit mi-a arătat clar că ține la tine și cât de mul iar modul în care ai reacționat tu când ți-am spus cuvintele acelea, cât ții tu la el.
— Deci tot ce ai spus a fost o minciună? M-ai provocat doar, nu ai vorbit serios?
— Exact. Nu degeaba sunt oaia neagră a familiei și eram sigur că atât tu cât și el veți fi convinși că sunt un nemernic fără pereche.
— Sunteți o familie de nebuni, de suciți. Toți știați dar nici unul nu a zis nimic. Mama voastră a aflat din prima zi împreună cu Sandy și tatăl vostru. De parcă nu ar fi fost de ajuns și tu știai dar ai jucat rolul fratelui rău, iar mama ta a soacrei rele.
— Nu am știut că ai mei aflaseră, credeam că eu sunt singurul care știe. Evident că am aflat toată povestea de la mama dar abia după ce am vorbit cu tine. Tot am vrut sa vorbesc cu tine de atunci dar mereu m-ai evitat.
— De asta mă tot urmăreai? întreb amintindu-mi privirile lui Peter.
Of Doamne, eu am înțeles pe dos.
Mă simt putin jenată pentru toate gândurile ucigașe pe care le-am avut la adresa lui Peter dar și de ceea ce tocmai am făcut. Încă mai are puțină înghețată pe frunte.
— Jace a încasat majoritatea loviturilor destinate mie. Mi-a ținut mereu partea, mi-a acoperit măgăriile și din cauza mea nu a trăit și nu a făcut niciodată ceea ce și-a dorit cu adevărat. Am de gând să te ajut, să îl ajut și în felul ăsta să compensez puțin, o parte din cât îi datorez. Nu pot să îi spun nimic despre tine lui Jace dar îl pot forța să își amintească, sau cel puțin pot încerca.
— Cum?
— Jace are un obicei în ultima vreme. Iese mereu din camera lui noaptea și vine în bucătărie. La început am crezut că o face pentru că într-adevăr vrea să bea apă, dar ar fi putut să își aducă în cameră o sticlă pentru a nu fi nevoit să coboare. L-am urmărit, și am fost surprins sa văd că mereu se uită spre camerele servitorilor. Poate nu își dă seama de asta, mă gândesc că o face involuntar. Probabil se simte atras aici. De fapt e aproape ora la care coboară.
— Poftim? rostesc și mă ridic brusc împingând scaunul.
Peter e mai rapid ca mine și îl prinde înainte să se izbească de gresie.
— Trebuie să plec.
— Stai, încă nu ai auzit planul meu.
— Sunt de acord cu el.
— Dar nici măcar nu știi ce am de gând, spune repede.
— Mă las pe mâna ta, șoptesc și mă îndrept spre frigider pentru a pune cutia cu înghețată înapoi.
— Ok, tu du-te în cameră și orice ar fi nu te speria, bine?
— Bine.
Nu îmi dau seama de cuvintele lui Peter decât după ce ajung în camera mea. Rămân în picioare și încep să regret că am plecat. Am ratat șansa de a mă întâlni cu Jace și nu inteleg de ce m-am speriat așa tare când Peter mi-a zis că urmează să vină. Nu făceam nimic rău, doar împărțeam o cutie de înghețată cu fratele lui la miezul nopții, doar noi doi, singuri într-o încăpere luminată doar de becul mic al hotei.
Poate ar fi trebuit să rămân, poate imaginea asta ar fi stârnit ceva în sufletul lui Jace, poate...
Gândurile îmi sunt întrerupte de Peter care intră val vârtej pe ușă și mă împinge pe pat.
— Ce crezi că faci? îl întreb uimită.
Ce s-a întâmplat cu Peter de acum câteva minute.
— Lasă-mă sau țip! îi spun cât pot de serioasă.
— O să țipi, sunt sigur, dar de plăcere, îmi răspunde zâmbind complice și îmi face un semn spre ușă.
Îmi dau seama imediat ce se întâmplă, Jace e dincolo de ușă iar cuvintele de mai devreme ale lui Peter "orice ar fi nu te speria" îmi vin în minte.
Ușa se deschide încet, fără zgomot dar văd lumina de pe hol pătrunzând în încăpere și îi zăresc pentru o clipă chipul lui Jace.
— După ce termini tu acolo, mă lași și pe mine? îl aud întrebând și lumea mi se prăbușește.
Asta nu e ceea ce așteptam din partea lui și nici Peter nu pare prea încântat după expresia pe care o are, dar își revine rapid și-mi face cu ochiul.
— Sigur, răspunde el trăgând de tricoul meu rupându-l.
Privirea de cățeluș a lui Peter mă chinuie la propriu și cu greu mă abțin să nu râd când văd cum ochii i se măresc. Nu știu exact ce a vrut să facă dar cred că nu se aștepta ca bluza mea să se rupă așa ușor. Își revine din nou la fel de repede și se ridică nu înainte de a zâmbi diabolic.
— Jace, nu e ceea ce pare.
— Sigur că nu! Nu ai forța niciodată o servitoare să se culce cu tine. Sunt ferm convins că te-a amenințat că țipă dacă nu o satisfaci cum trebuie.
Cuvântul servitoare mă zgârie pe creier și câteva clipe privesc în gol. Mă înfurie faptul că imaginea asta nu i-a declanșat nimic deși pentru o secundă mi s-a părut că văd o sclipire în ochii lui.
— Hai Peter, e târziu. Poți continua altă dată.
— Da, vin acum. Noi doi nu am terminat aici, partea a doua o discutăm mâine, șoptește Peter și clipește rapid și cu subînțeles apoi iese.
Oftez și lovesc cu pumnul în saltea de supărare. Îmi privesc tricoul preferat distrus și apoi sutienul roșu a cărui bretea este ruptă.
Noaptea asta va fi lungă. Am ce visa...la naiba.
Buuun... acesta este al doilea capitol pe ziua de azi. Deși am spus că voi posta abia la anul :) inspirația m-a trăsnit deodată (cred că din cauza cutremurului de azi-noapte😁).
Sper că v-a plăcut și sper că Peter și-a câștigat o bilă albă. Nu vă așteptați așa-i?
De data asta chiar ne reîntâlnim la anul.😉
xoxo fluturași 😘