In cele din urma , ies repede din biroul directorului si ma duc direct la baia de la parter.Baia in care, acum vreo zece minute am fost lovita.Nu este nimeni in baie.Cateva fire de lar de-al meu sunt pe gresia alba ca laptele.Ma duc in fata oglinzii micute care este deasupra chivetei si ma privesc atent. Arat groznic de tot.Parul meu este ciufulit, o multime de fire de par se afla lipite pe fata mea, am putin sange pe buza inferioara, sunt rosie ca focul in obraji si taieturile pe care mi le-a facut Jane imi sangereaza, avand pe obraz pete de sange.Dau drumul la robinet cu apa calduta, apoi imi umplu palmele cu apa calduta si imi dau pe intreaga fata curatand-o de sange si de solutiile in care Jane m-a bagat.Dupa cateva clatiri cu apa, fata incepe sa nu ma mai usture atat de tare ca inainte. Ma sprijin cu palmele de coltul chiuvetei, oftand lung, apoi ma privesc din nou in oglinda.Mi-am mai revenit.In cele din urma, ies din baie si ma duc sa imi iau ghiozdanul si cartile din dulapul metalic si pasesc cu pasi din ce in ce mai repezi si mari pana la iesirea din liceu.
Ma dor toate partile in care am fost lovita si ma doare capul al dracului de tare , nici clar nu mai vad in fata ochilor, chiar daca ma stradui.Cum o sa ajung pana acasa in halul asta ? O stare de lesin ma cuprinde instantaneu, facandu-ma sa ametesc, sa nu mai vad clar chiar nimic din fata mea .Incerc sa ma sprijin de gardul liceului, insa ma prabusesc, in nici cateva secunde, pe trotuar.Simt frigul ce vine din el.Simt adiere rece a vantului ce imi ingheata sangele din vene.Simt cum voma imi sta in nodul pe care il am in gat.Ma simt atat de ametita, chiar daca imi tin ochii inchisi.
*
Imi deschid ochii usor pentru ca simt cum patul se misca usor,de parca cineva s-ar aseza . Ceva se aseaza langa mine , incet si cred ca nu vrea sa ma trezeasca. Clipesc de cateva ori din ochi , dar cu greu , simtind o usturime puternica. Pe marginea patului il zaresc pe Davis privind in gol si destul de agitat .Sunt din nou la el in dormitor si il privesc dezorientata ,imediat ce ma vede , imi zambeste bland .Doar il privesc incercand sa ma ridic in capul oaselor.Incearca sa ma ajute, dar ii spun ca este in regula, pot face asta.In cele din urma, ma ridic si stau cu spatele sprijinit de speteaza patului.
─Hei , spune aproape soptit.
─Cum m-ai gasit? Cum de am ajuns aici ? il intreb imediat marindu-mi ochii.
─Erai in fata liceului , cazuta.Jane ți-a facut asta, nu-i asa?
Oh, venise dupa mine la scoala.Am si uitat.
─Da, ea este.Dar, de unde ii stii tu numele ei ? simt cum fata mi se incrunta, cum ochii mei isi schimba forma imediat, devenind mai mici, cum sprancenele mele se strang intr-o linie lunga si dreapta, pe frunte aparandu-mi niste cute diforme , iar buzele imi sunt stranse intr-o linie subtire.
Ma priveste atent fara a spune vreun cuvant.
─Leyla, are vreo importanță acum? zice pe un ton mai ridicat in cele din urma.Spune de ce ți-a facut asta.Ce se petrece intre voi doua?
─Raspunsul meu te va uimi : nimic.Nu se petrece nimic.
─Of, spune nervos.O distrug, vocea lui este atat de aspra, rece, nervoasa.
Nu stiu de ce, dar simt cum ceva masiv mi-a cazut in crestetul capului cand am auzit ceea ce Davis a spus.
─Nu , nu vei face asta, nu o vei distruge pe Jane.Pana la urma, nu am nimic, decat niste zgarieturi amarate.Sunt bine, Davis.Nu ai motiv de a te enerva.
─Vino mai aproape , zice nervos.Fac ce imi zice, si dintr-o data , ma loveste cu degetele usor in coaste.
Scot un geamat de durere ! Tocmai aici s-a gandit sa ma loveasca...
─Nu este grav, nu ? Trebuie sa iei pastilele alea si acele unguente, zice aratand spre masuta de langa pat , pe care se afla un pahar de suc de portocale , doua pastile , un tub de unguent si o farfuriuta cu ceva de mancare.
De unde stie ce pastile imi trebuie ? Adica, cum vine chestia asta? De unde știe ca m-am lovit acolo? Dubios Davis.Este atat de imprevizibil.
─Am fost la doctor cu tine, spre binele tau, nu ai nimic intern, doar niste dureri ai . Tipa aia o sa regret amarnic, zice.
─Macar nu acum ...murmur .
Davis ma priveste fix.Se uita la zgârieturile de pe fata mea.Se uita cateva minute bune si nu spune absolut nimic.Tacerea lui ma sperie.Privește serios.Nu stiu la ce se gândește.
─Nu te mai uita la mine, zic.Sunt hidoasa.Nu te mai uita asa atent...
Davis nu scoate nicium cuvant si continua sa ma priveasca atent.Incerc sa imi feresc privirea in alta pare.
─ Davis, arat ca naiba.Te rog, nu ma mai privi.Ma simt prost ca sunt hidoasa.
─Nu esti hidoasa deloc, Leyla, ai incredere in ceea ce spun.
Ma uit la el si simt ca nu ma pot abtine.Imi vine sa plang.Imi las capul in jos si nu il mai privesc, timp in care imi musc agitata buza inferioara.
─Leyla, zice Davis.
Imi ia barbia intre degetul mare si aratator.Ma priveste fix, apoi se apropie de mine.Ma saruta pe obraz, pe barbie, apoi pe taieturi .Si le saruta de cateva ori. In cele din urma, ma saruta pe buze .
Il privesc in timp ce imi mangaie obaazul cu degetul mare.Il privesc si eu cateva clipe, apoi imi pun capul pe pieptul lui.Palmele lui imi mangaie usor spatele si ma fac sa tresar din cand in cand.Imi inchid ochii , adancindu-ma in pieptul tare a lui Davis si strangandu-l mult mai puternic in brate.Ma simt atat de protejata in bratele lui Davis.Ma simt extrem de bine aici.
─Mananca , zice dupa cateva minute, aratandu-mi spre farfuria de pe masuta.
─Nu mi-e foame, zic hotarata.
─Leyla ti-e foame.
In cele din urma, ca sa nu lungesc discutia asta banala , iau farfuria si iau cateva inghitituri din ea. Oh, Doamne! De ce trebuie sa stie cand imi este foame si cand nu imi este? Si de unde știe el totul? Ori este atent la detalii ,pri are puteri supranaturale.
In timp ce abia mananc , ma uit la Davis . Pare atat de agitat si abatut si priveste fix fereastra...nu mai scoate niciun cuvant de cateva minute bune .Ii privesc fata si imi dau seama ca sa gandeste la ceva.
De ce nu spune nimic ? De ce nu imi spune absolut nimic?
─Mi-a fost dor de tine azi , spun uitandu-ma in farfurie.
─Ai mai avut timp sa te gandesti la mine ? intreaba uitandu-se la mine.
─Da, tot timpul.
─Nici nu stii cat de mult te iubesc , Leyla. Jur ca as fi omorat-o daca as fi fost de față, spune in timp ce se apropie de mine.Se aseaza pe.pat, ma privește , apoi ma saruta ușor pe buze.
As vrea sa scot un icnet de durere , caci apasa chiar pe buza aia sparta , dar Davis este prea dulce ca sa stric momentul .Plus, nici nu as mai vrea sa ii aud amenintarile si faptul ca ar vrea sa o omoare pe Jane si toate lucrurile ciudate cu care doar exagereaza.Stiu ca spune la manie, sunt sigura.Davis nu este capabil sa ucidă pe nimeni.
Doamne! Cum poate omul asta sa ma faca sa ma indragostesc iar de el doar dintr-un sarut? Cum ma face sa ma pierd cu firea atat de repede? Ma face in fiecare moment sa il doresc din ce in ce mai mult , sa il vreau , sa il tot vreau doar pentru mine.Davis are un mare efect asupra mea.După atatea luni , mie tot imi tresaltă inima cand ma atinge.Davis este ceva unic, ceva diferit ce imi este greu sa imi explic.
Te vreau chiar acum, Davis ! Asta imi vine sa strig.
─Ce imi faci tu mie , Leyla? intreaba in cele din urma in timp ce isi freaca nasul de gatul meu.
─Ceea ce tu imi faci.
Imi dreg vocea, apoi intreb:
─ Ai o oglinda mica?
Ma priveste stand pe ganduri cateva clipe, apoi raspunde calm:
─ Ti-o aduc imediat.
In cateva clipe, Davis se strecoara pe usa mare din lemn.Dupa catva timp, nu chiar foarte mult, vine cu o oglinda potrivita, nici mica, dar nici foarte mare, rotunda.I-o iau imediat , usor, din mana, fiind foarte curioasa cum arat.Ma sperii atunci cand vad cum arata taieturile de pe fata mea.Nici nu mai arata cum aratau cand m-am uitat in oglinda de la baie.Taieturile, acum, sunt foarte rosii, aparand o subtirica coaja pe ele, in jurul lor fiind o usoara pata mov.Ating cu degetul aratator usor una dintre zgarieturi; simt o durere usoara , dar ascutita, apoi simt o usturime.Imi ating buza sparta, care, nici nu se mai cunoaste care a fost lovita, doar ma doare si o simt umflata.Nu imi vine sa cred ca arat chiar atat de rau, speram sa imi dispara , insa, arata si ma ustura mult mai rau decat la inceput.Fara sa vreau, imi arunc privirea spre Davis .Davis ma priveste atent , serios si fata lui imi spune ca se gandeste profund la ceva.Para ca si cand , chiar daca ma priveste, nu are atentia indreptata spre mine.In cele din urma, buzele i se contureaza intr-un mic zambet rautacios.Schitez , de asemenea, un zambet, unul bland.
**
A trecut o luna si câteva zile de la incidentul cu Jane, inca nu au transferat-o la scoala de corectie si sunt sigura ca nu se va mai intampla asta pentru ca au iertat-o, sigur, mai ales ca are atatia bani.Tatal ei nu ar fi permis ca printesa lui sa stea la scoala de corectie, asa ca a scos-o din bucluc cu o suma frumoasa de bani, care ,pentru el, este neinsemnata. SI tot de o luna imi face rau .Ieri mi-a tras o palma si m-a zgariat, iar prietenii ei au lipit o hartie cu cavantul " CURVA! " pe camasa mea. Nu stiam care este motivul pentru care tot liceul radea cand treceam pe coridor, pana ce Zoe mi-a aratat foaia.Am fost umilita din nou .M-am simțit prost.Am aflat motivul pentru care ea ma loveste. Jane mi-a si spus ca din cauza lui ma tot loveste pentru ca este indragostita de el de câteva luni .Intr-un moment de tristete, cand a inceput sa planga si sa tipe , mi-a spus-o.Mi-a spus ca ma uraste ca el ma place si ar face tot posibilul sa il scape de mine.Nu stiu daca a vrut sa mi-l spuna, ori s-a dat de gol pentru ca era foarte suparata in acel moment.Am rămas cu gura căscata cand am auzit-o pe Jane.Mi-au trebuit vreo cinci minute sa imi revin la normal.Nu puteam crede ca ea este geloasa pe mine, nu imi venea a crede ca il place pe Davis.Si eu am devenit agitata. Davis nu stie asta, stie doar ca m-a lovit din nou si a vazut ca sunt zgariata.Din nou a fost afectat.Iar a stat pe ganduri mult timp, abia ce a scos cateva cuvinte.
Merg pe strada care duce spre zona cea mai pustie din oras , o zona parasita, cu cladiri inalte si numeroase, dar nepopulata ,o zona cat de cat curata, gratie oamenilor angajați pentru a menține curatenia orasului, caci se incumeta sa curete chiar daca nimeni nu trece pe acolo.Despre zona asta se spun multe povesti.
Unii spun ca acolo, cu multi ani in urma, a trait o familie , care, se pare ca nu era o familie normala, ci era o familie de diavoli care ademeneau oamenii si ii ucideau in cele mai crude moduri .Povestea asta i-a ingrozit pe oameni.Majotitatea s-au mutat.Chiar nu inteleg de ce au facut.Adica, daca nu era nimic straniu, de ce au facut-o? S-au speriat din cauza unei povesti, a unuu legende a oraselului nostru.Multi nu au stat sa judece la rece, ci au plecat imediat ce au auzit niste povestioare inventate la miez de noapte in fata unui foc , cu o mulțime de oameni in jur.Sunt sigura.Nu cred astfel de povestioare.
Ceea ce ma face sa fiu sigura de ceea ce gabdesc cu privire la aceasta zona, este faptul ca , de fiecare data cand vin pe aici ma simt linistita si nimic ciudat nu este, chiar daca este intuneric.Niciodata nu a fost vreun semn astfel incat sa crezi ca este ceva pe aici.Mereu a fost liniste si bine.Te simti evadat din problemele de zi cu zi, de haousul orasului, de haosul gandurilor ce te framanta.Este, pur si simplu, relaxare.Viata.Linistea de care al nevoie.
Este aproape intruneric, iar eu plimb catelusul primit de la Davis, prin zona asta pustie .Micutul catelus a crescut atat de repede si s-a facut mai adorabil.Este liniste, niciun zgomot nu tulbura linistea asta profunda.Este un moment bun pentru relaxare! Inspir si expir aer de cateva ori si simt cum aerul imi oxigeneaza sangele, creierul.Simt oxigenul .Chiar aveam nevoie de o plimbare ca asta in momente ca asta.Ma simt bine , este plăcut.Ador locul asta.Asta este locul in care, atunci cand eram trista, veneam.Era si locul in care veneam cand eram fericită, insa, mai mult, atunci cand eram trista.
Ma asez pe bordura prafuita si rece in timp ce imi scot telefonul din buzunar si formez numarul lui Davis. Astept nerabdatoare ca sa imi raspunda, insa, telefonul suna in van .Nu raspunde .Felicitari, Davis! Sa nu raspunzi . Niciodata nu mi-a placut cand nu mi s-a raspuns la telefon.Mai formez de vreo doua ori, insa, acelasi lucru.Doar suna.Nu raspunde niciodată.
─Hai , fetito, joaca-te putin, zic , in timp ce ii desfac zgarda lui Lulu , care imediat o ia la fuga , mirosind asfaltul, iarba, pamantul.
Eu raman privind cerul pregatit pentru innoptare..Arata grozav, mai ales ca este luna plina in aceasta seara.Intotdeauna mi-a placut sa privesc luna plina cu cineva drag mie, as fi vrut sa fie si Davis cu mine, asta era si motivul pentru care il sunam.Sa stam impreuna si sa privim cerul, luna, sa ne plimbam.
Cerul albastru si mare este plin de stelute micute care stau una langa cealalta, nemiscate, luminand.Stralucesc atat de tare si sunt atat de frumoase.Luna mare se plimba printre norisorii pufosi, iar din cand in cand este inghitita de catre un nor mai mare si cenusiu.Vântul adie usor , astfel facand ca frunzulitele cazute pe jos sa se ridice putin, apoi sa se cada pe trotuar.Nu se aude nimic in jur, linistea este profunda.Nicio masina, niciun alt zgomot nu bruieaza tabloul feeric.Imi intind picioarele in fata , stând pe bordura, si ma simt de-a dreptul bine.Ma simt ca si cand m-as fi nascut din nou.Ma încarc cu fericire .O simt cum imi incolteste in intreg trupul.Ma simt din ce in ce mai bine.Cred ca natura dintr-un loc liniștit si pustiu ma face sa ma simt atat de bine, de fericita.Mi-ar placea sa imi pun o dorinta, chiar daca nu este nicio stea cazatoare.Intre timp, ma gandesc ce as putea sa imi doresc.Am tot ce imi doresc .Adica, ma multumesc cu ce am.Am tot ce nu mi-am imaginat pana acum.Familie.Inteligenta.Pe Davis, le scumpul meu Davis.
In cele din urma, aud un latrat gros. Stiu ca este Lulu cea care latra.O zaresc la un moment dat, apoi o ia la fuga.Ma ridic repede de pe bordura si strig la catelusa Lulu cu gandul ca poate se va opri daca imi va auzi vocea.
─Hei, opreste-te! zic in timp ce o iau la fuga dupa caine.
Of, Lulu! De ce te-am lasat libera?
Acum trebuie sa alerg dupa tine ca sa te prind...
Dupa vreo cinci minute de alergat incontinuu , ma opresc .Ma dor coastele din nou , iar stomacul meu nu prea rezista la un asemenea efort.Deja imi da semne.Nu am o condiție fizica prea buna .Sunt moarta la asemenea eforturi fizice.
Lulu intra intr-o cladire pustie. Oh, Doamne! Cainele asta este cu nasul peste tot.
Intru in acea cladire imensa ,goala si intunecata, bineinteles, pentru ca este seara,si caut cainele .Podeau scartaie straniu sub pasii mei grei , incat ma face sa imi doresc sa ies cat mai repede, insa nu o fac! O teama ma cuprinde instantaneu cand vad o lumina difuza dintr-o camera. Lulu se duce chiar acolo ...Doamne, sa nu fie vreun criminal sau vreun violator! Sa nu fie! Te rog...
─Fetito, vino aici! zic incet.
Ma indrept spre camera aceea si privesc in timp ce stau lipita de perete .
Este un baiat si o fata, iar fata plange intruna privindu-l speriata.
Este blonda si inalta.
Imbracata in roz si mi se pare cunoscuta.
Oh, Dumnezeule mare ! Este chiar Jane Moore .
Dar cine este acel monstru?
Imi duc repede mana la gura pentru a nu scoate vreun zgomot si privesc in liniste ce se petrece.Nu stiu daca as putea risca sa ma duc , mai ales la cat de periculos este acel om.Cu siguranta m-ar ucide si pe mine in chinuri.Ascult ceea ce vorbesc , de fapt, ce ii vorbeste el pentru ca pe ea nu o lasa sa scoata absolut niciun cuvant, niciunul . Intre timp , ma uit in jurul meu sa caut un obiect greu cu care as putea sa o ajut pe Jane .
Ies incet, si caut prin celelalte incaperi .Nimic.Absolut nimic.Gol totul.
Ies din cladire.Nimic.
Absolut nimic.
La naiba! Cum de inainte erau atatea?! Cine mama ma-sii le-a luat de aici?
Ma intorc.
─Tarfulita , roteste-te .Hai, chiar acum! -ce ordona, ea face imediat.
─Asa, buna fata! Iti plac jocurile?
Il priveste plangand.
─Da sau nu ? tipa la ea de i se aude ecoul in intreaga camera.
─Da, sopteste plangand.Ii tremura vocea.
─Stim. Acum, sa ne jucam ceva distractiv si placut, zice zambindu-i malefic.─Vezi masina aia de cusut de acolo ?- intreaba aratandu-i spre ea-Este cel mai bun lucru cu care te poti juca.Eu o ador.Este utila, rezolvi imediat, cosi, este perfecta.Poti face diverse haine , sa cosi materiala...si carne, de ce nu ? Vreau sa faci ceva frumos cu mainile tale fine .Acum du-te acolo si fa ce iti zic! Intr-un minut sa imi arati ce ai facut ca daca nu , o sa fie mult mai rau .O sa iti fac cunostinta cu ceva mult mai dureros.
Dupa un minut, aceasta isi intinde palmele in fata acelui om .
Oh, Dumnezeule! Si-a batut cuie in fiecare deget .Cuiele intra pe o parte si ies pe cealaltaSangele i se scurge pe podea , este mult, foarte mult .Nu mai are lacrimi in ochi . Se pune in genunchi in fata acelui tip , care pare sa aiba o voce cunoscuta ...si isi musca degetele razand, scotandu-si cuiele si varandu-si-le in incheieturile mainii .Dintii ii sunt rosii , de la sange.
─Acum , cu astea vei face la fel in degetele de la picioare .Daca tot am inceput o treaba, o ducem pana la capat.
Jane ia zece cuie de pe cutia de pe masa, un ciocan si se aseaza cu picioarele intinse in fata.
Fiecare cui il ia si il bate in deget.Incepand cu degetul cel mare. Acum ea râde de parcă nu mai simte nicio durere, apoi geme , parcă de plăcere. O fi drogată?
Sunetul este de-a dreptul dureros.Simt cum inima imi este secerata cand vad ce i se intampla bietei fete.Imi scot repede telefonul din buzunar, cu gandul de a suna la politie, dar observ ca este complet descarcat.De la 100% baterie incarcata , este inchis.
Singurul lucru pe care pot sa il fac este sa fug la politie, dar asta ar insemna cam vreo jumatate de ora, ceea ce ar fi prea tarziu .In jumatate de ora ar si lua-o de aici ca sa se duca sa o ingroape. Si daca asa aduce politia si nu ar fi nimic, ar spune ca sunt nebuna.
Nu ca m-ar numi nebuna ar fi o problema.
─Hai, mai aveam inca ceva, barbatul acela zice nervos facandu-ma si pe mine sa tresar , ,asezandu-se pe vine in fata ei .Joaca-te cu el .Fiecare particica din corpul tau o tai , direct in fata mea.Fiecare .Hai , da-i drumul!
Doamne! Saraca Jane! Se comporta ca si cand ar fi hipnotizata de el .Se taie si rade .Isi infige cutitul in gat si se taie cativa centimetri , apoi scoate cutitul si il trece de cateva ori pe limba.Curge sange mult , in cateva secunde , i se scurge sangele pe podea . Isi infinge cutitul in abdomen, in brate ,in fata, apoi in coapse ....pe podea este o balta de sange , iar hainele ii sunt patate, murdare de sange.Se ridica si cade pe podea .
Ma uit la ea si nu pot sa o ajut. Mi-e frica si inca ma aflu aici...
Mai caut obiecte cu care sa o scap pe Jane din mainile acelui nemernic.Scotocesc , caut pe jos , dar in zadar.
In cele din urma , acel tip care rade crud la ea , ii scoate cutitul plin de sange din coapse si il linge, ii linge sangele de pe gat , apoi il infinge in inima, iar ea cade pe podea intr-o balta de sange , rosu , extrem de rosu.... cu un zâmbet pe buze.
─Leyla , spune rece imediat.
Dumnezeule mare! Este imposibil ! Nu are cum sa fie el ...nu este Davis, nu este Davis. Nu !
La naiba! Nu are cum sa fie el.Imposibil.
In minte imi vin doar vorbele lui ce imi doream sa nu apara: "O distrug" ...Doamne, nu!
─Davis? intreb speriata , iar in acel moment se ridica de langa Jane care este moarta si ma priveste atent.
El este...nu! Imposibil .Nu.
Ma uit la Jane .