Capitolul 17- Adevărul..
"Uneori, adevărul iese la suprafață și fără să fie căutat"
-Menandru
Deși petrecerea nu se terminase, Julianne nu a mai dorit să participe așa că a plecat în cameră. Caden a dorit să meargă cu ea, voia să scape de agitația aceea și să meargă cu iubita lui în cameră unde o poate îmbrățișa, săruta și atinge cât vrea, dar ea nu l-a lăsat. Oricât ar fi dorit și Julianne să fie strânsă la piept, sărutată și ocrotită în acel moment știa că nu poate fi atât de egoistă. Se vede în ochii Ameliei cât de fericită este să-l vadă pe Caden prin împrejurimi, iar Dustin chiar dacă nu o arată, și el este fericit, știe că fiul lui nu-l poate ierta după ceea ce i-a făcut, dar nici acele scuze pe care ar trebui să le spună, nu le va rosti. Orgoliul lui este mult prea puternic, ceva specific bărbaților Morgan.
De dimineață Julianne a găsit locul lui Caden gol. Un bilețel ce se afla pe noptieră a informat-o pe fată că de fapt, blondinul are treabă cu tatăl și frații lui. Era de așteptat. Sau poate că nu. Oricum, el și-a cerut deja scuze în acel bilet de câteva ori, iar fata nu avea să se supere din cauza acelui lucru.
Acum, razele puternice ale soarelui îi mângâie pielea albă a Juliannei. Blondina stă întinsă pe un șezlong la piscină, îmbrăcată doar într-un costum de baie împrumutat de la Nina de un negru intens, format din două piese, simplu.
-De ce ai plecat aseară așa devreme, Julianne? îndrăznește Teresa să întrebe în timp ce Julianne tocmai își pune ochelarii de soare la ochi.
-Nu m-am simțit prea bine așa că am plecat în cameră. Nu am vrut să vă stric seara. explică blondina după care se ridică în fund.
-Nu ai fi stricat-o..o asigură Nina privind-o trist pe fata interogată. Oricum după ce ai plecat tu a fost plictisitor. continuă șatena după care ia o gură din limonada ei.
-Da, a trebuit să vorbim cu Catrina și Miriam.. zice și Teresa strâmbându-se urât.
-Cine sunt ele? întreabă Julianne încercând să treacă la alt subiect.
-Verișoarele primare ale băieților. îi răspunde Nina urmându-i exemplul Teresei.
-Așa de rele sunt? întreabă blondina cu un strop de amuzament în voce.
-O Doamne! De unde să încep?! întreabă Teresa revoltată și ușor frustrată. Cred că sunt cele mai superficiale femei pe care le-am întâlnit, se gândesc doar la moșteniri și bărbați bogați. Pe lângă faptul că se îmbracă țipător, mai au și niște voci pițigăiate care mă zgârie pe creier. Nu mai sunt atât de tinere și cred că ar fi totuși cazul să-și schimbe comportamentul adolescentin. termină femeia de vorbit după care ia o gură din limonada ei pentru a se răcori, amintirea celor două femei a făcut-o să-și iasă puțin din fire.
-Sună..rău. este tot ce spune Julianne după care se întinde la loc pe șezlong și încearcă să-și relaxeze întreg corpul.
-Ști..îmi place de tine Julianne. Nu credeam că Caden o să aleagă o fată așa..retrasă ca tine. spune Teresa ușor mai reținută acum. Nu mă înțelege greșit! sare repede să spună după ce îi vede chipul ușor încruntat al Juliannei. Ești frumoasă, drăguță și cu siguranță ai trecut prin destule, dar se observă perfect pe fața ta că ești nedumerită în legătură cu ceva. Ai dubii în legătură cu Caden?
-Nu.. spune fata în timp ce-și dă ochelarii jos de la ochi pentru a o privi mai bine pe Teresa. Nu are nici o legătură cu Caden. Sunt doar... începe să spună dar își pierde cuvintele.
-I-ai spus că-l iubești până acum? întreabă Nina privind-o atent pe fată.
-Eu..n-nu. se bâlbâie ea începând să-și muște buza de stres, a devenit ceva obișnuit atunci când se gândește sau vorbește despre Caden.
-De ce?!! întreabă Teresa făcând ochii mari.
-Nu știu. răspunde fata ușor debusolată.
-Păi ce simți când ești cu el?
-Totul, cred. spune Julianne începând să privească în gol gândindu-se la sentimentele pe care le are în preajma crețului cu un zâmbet amețitor. El este așa de înțelegător, bun, știe când ceva este ne în regulă, uneori îmi ghicește gândurile sau poate mi le citește pentru că nu-mi explic altfel cum poate să facă exact ceea ce gândesc. Săruturile pe care le avem..mă răscolesc pe interior, iar zâmbetul ăla..ăla nevinovat, mă face să amețesc. spune fata cu jumătate de gură revenind la realitate unde cele două femei se află acum pe un singur șezlong și o privesc pe ea cu zâmbetele largi pe față și ochii strălucindu-le.
-Îl iubești Julianne! sare în sus Nina și apoi o strânge în brațe pe blondina care se ridicase și ea în fund stând turcește.
-Eu..presupun că da. zice și fata zâmbindu-le la fel de larg celor două femei, gândul ei fiind de fapt la el, cel care i-a luat mințile.
***
După ce a mai stat câteva ore la piscină cu cele două femei, Julianne urcă în camera ei unde vorbește la telefon cu Dorotheea, apoi cu Taissa conversația ținând o oră și jumătate. Caden tot nu a apărut. L-a sunat de câteva ori și nimic. Așa că fata s-a hotărât să coboare până la parter să vadă dacă poate da de Amelia sau de oricine altcineva care știe pe unde umblă Caden.
În timp ce coboară ultimele scări, blondina îl zărește pe Dustin.
-Domule Morgan! strigă ea cât Dustin să se oprească din mers și să se întoarcă spre fată.
Chipul bărbatului trece de la seriozitate la un zâmbet larg, Julianne dându-și seama abia după câteva secunde de gândire că Caden de la el a moștenit zâmbetul acela.
-Bună Julianne, ce mai faci? Cum te mai simți? Mi-a zis Caden că aseară nu te-ai simțit prea bine. Și îmi pare rău pentru ceea ce a zis Damon. spune bărbatul atunci când ea se apropie mai mult de el stând la o distanță nu foarte mare, unul de celălalt.
-Aia nu a fost nimic domnu..
-Dustin. o corecteză el, iar ea zâmbește ușor rușinată.
-Ok. Dustin, l-ai văzut cumva pe Caden? întreabă ea trecând la subiect.
-Nu l-am mai văzut de ceva ore. zice el gânditor. Plecase cu frații lui până la firmă pentru a rezolva câteva lucruri.
-Ah... zice Julianne dând din cap înțelegătoare, apoi dă să se întoarcă.
-Julianne, ai vrea să discutăm puțin în biroul meu? întrebă Dustin ușor reținut, ceva neobișnuit pentru el.
-Sigur. răspunde și fata nesigură, apoi urmându-l pe bărbat până în biroul lui.
Biroul lui Dustin este spațios, frumos amenajat precum restul casei. Pe pereți se află poze cu el și băieții. Pe biroul lui zace o poză de familie, toți zâmbitori, mai puțin...Caden. Este nemulțumit, încruntat și nu pare a avea mai mult de 15 ani.
-Ia un loc, te rog. spune bărbatul în timp ce se așează în spatele biroului pe scaunul acela roșu ce pare foarte confortabil.
-Despre ce este vorba? întreabă blondina inspirând adânc, în timp ce-și freacă genunchii cu palmele.
-Vreau să vorbim puțin despre..familia ta. zice el cu tragere de inimă.
-Domnule Morgan... reținerea și ușoara ei fărâmă de nervozitate se poate observa în glas.
-Nu, te rog Julianne. Vreau să mă asculți puțin. Tatălui tău îi pare rău. Chiar îi pare rău! El și mama ta... au o istorie urâtă cu multe certuri, multe despărțiri și împăcări.
-Cu tot respectul, domnule, de ce vă pasă atât de mult despre părerea mea față de Ben? întreabă fata puțin nedumerită.
-Pentru că fratele meu i-a fost coleg de facultate lui Ben, iar eu ieșeam cu ei de fiecare dată. Îl cunosc pe tatăl tău de mult timp și știu câte greșeli a făcut, iar acum le regretă. Regretă toată batjocura făcută la adresa mamei tale în facultate, regretă că a făcut acel pariu, regretă că a violat-o doar pentru că ea îl înnebunea și era beat. Regretă..
-Ce a făcut?! întrebarea, mai mult țipătul Juliannei umple întreaga cameră, sărind imediat în picioare.
Șocul fetei cât și a bărbatului li se citește pe chip. Dustin înghite în sec și-și desface nodul de la cravată simțind că nu mai poate respira.
-Dustin, ce i-a făcut Ben, mamei? țipă fata gesticulând agitată simțind amenințarea lacrimilor sale.
-Am crezut că Ben ți-a spus atunci când a plecat să te vadă pe tine. încearcă el să o calmeze. Speram să nu o facă, speram doar să-ți spună de viitorul tău frate, se sfătuise cu mine, dar când am observat atitudinea ta față de el aseară, ura din ochii tăi, am crezut că ți-a mărturisit tot.
Plânge, în hohote. Nimic nu mai putea opri cascada de lacrimi. Fata cade înapoi pe scaun continuând să plângă, iar Dustin se grăbește să se așeze în șezut în fața ei, dar imediat ușa încăperii se deschide, iar pe ea apare Caden cu o expresie speriată și confuză. Când o vede pe Julianne plângând, imediat se apropie de ea.
-Julianne, ce se întâmplă? De ce plângi, iubito? întreabă băiatul blând luându-i fața fetei între palmele lui mari ce îi răceau obrajii fetei care acum o ardeau.
Julianne se calmează puțin din suspinat și-și trage nasul în timp ce Caden îi șterge lacrimile cu degetele lui mari.
-Sunt produsul unui viol. spune fata cu glas amar, dar Caden tot nedumerit rămâne.
-Iubito, ce tot spui acolo?
-Nu insista, fiule. se aude glasul lui Dustin pentru prima dată de când a intrat fiul său în încăpere.
-Ce tot spune, tată? întreabă crețul către bărbatul mai în vârstă.
-Spun, că Ben Evans este un violator notoriu care i-a distrus viața mamei mele, iar ea chiar în clipa morții mi-a mărturisit că încă îl iubește. Ființa aceea nu se poate numi om! răspunde fata în locul bărbatului în timp ce suspină amar. Se ridică în picioare și o ia la fugă spre etaj în camera ei și a lui Caden.
Blondul, acum înțelegând situația, rămâne blocat așezat pe scaunul unde a stat blondina, cu mâinile la gură și privirea fixată asupra tatălui său.
-Este un dezastru. își face curaj crețul să spună. Azi trebuia să fie cea mai frumoasă zi din viața ei. continuă să spună băiatul nedumerindu-și tatăl.
-Nu am vrut să..
-Azi este ziua ei și împlinește 18 ani. spune Caden tăindu-i fraza lui Dustin.
Bărbatul începe să se simtă și mai rău, lăsându-și capul în jos. Iar a dat-o în bară cu fiul său.
Caden părăsește birou fără să mai adauge ceva, pleacă la Julianne. Acum ea are cea mai mare nevoie de el în acest moment.
Julianne plângea în pernă atunci când Caden a intrat în cameră, acum îl privește în ochi pe creț și încearcă să-și stăpânească sentimentele, în schimb, băiatul nu mai așteptă alte secunde. O ia în brațe strângând-o la pieptul lui cald, îi mângâie părul și îi sărută creștetul capului frecvent.
Nu a văzut-o niciodată într-o astfel de stare, dar el știe, scutul ei puternic s-a sfărâmat.
-Mă urăsc pe mine însumi. spune fata cu glas slab, dar se pare că iubitul ei a auzit, așa că o îndepărtează puțin de el cât să o privească în ochi.
-Să nu te mai aud vreodată spunând asta, spune el dur încercând să pară blând. Tu nu ai nicio vină, iubito. Tu ești un îngeraș adus din rai. Asta reprezinți pentru mine și sunt sigur că așa ai fost văzută și în ochii mamei tale.
Julianne îi zâmbește cald pentru câteva secunde, apoi își apropie fața roșie de la plâns, aprope de a lui.
-Mulțumesc! șoptește apoi îi sărută buzele moi și calde.
Caden o trage mult mai aproape de el, îi cuprinde ceafa și o adâncește în sărut, o face să uite de toate, o face să simtă numai futuri în stomac în acest moment.
-Vreau să te duc undeva. șoptește băiatul în urechea fetei. Vino cu mine. Hai să uităm de toate în seara asta, iubito. o îndeamnă el, iar fata zâmbește îndepărtându-si de fața lui pentru a-l privi în întreaga lui frumusețe.
-Vorbești serios? întreabă ea, acum o fărâmă de fericire semnalându-i-se în glas.
-Da iubito, vreau să te duc în locul unde mă refugiam eu, iar apoi mergem cu cortul, ce zici? întreabă el zâmbind cu gura până la urechi, iar fata pur și simplu îi sare în brațe.
-Ești minunat! spune ea entuziasmată, apoi îl sărută.
El îi distrage atenția de la suferință, iar asta îi face bine.
****
Saluuut! Știu, iar am postat după o lună. Urăsc să fac asta, dar partea bună este că am trecut peste teze așa că să curgă cu capitole..
Pentru voi cum a fost? Ați trecut peste perioada tezelor?
#VineCrăciunul
Pup!
Roxx☺