─Esti foarte draguta , Leyla, zice Olivia, o fata de langa Dora , zambindu-mi bland cu capul sprijint in palma.
Pe ea nu mi-a prezentat-o Davis, din cate imi amintesc.Doar ce am auzit numele ei mai devreme la masa.
─Cred ca Davis este foarte norocos si fericit cu tine.Adica, bineinteles, mereu ne spune despre tine, adauga Olivia suava.Eu cred ca este alegerea perfecta.
De ce sunt eu o alegere?
─Si bineinteles ca sunt fericit, spune Davis luandu-mi mana si sarutandu-mi-o.Din ce in ce mai fericit. Ce mai face Tom, Olivia? Cum se mai simte?
─Bine, este plecat in delegatie de opt luni . Inca imi este dor de el .Fiecare zi devine un chin pentru mine.Este iadul pe pamant.Sunt sigura ca stii destul de clar ca nu a mai venit de atunci.Of, spune ea oftand.Cel mai mare chin este sa iubesti.Dar, uitandu-ma la voi, imi trece cat de cat dorul, sopteste zambind, in timp ce Davis ma priveste.Ma hranesc cu fericirea voastra.Ma incarc asemenea unei baterii descarcata.Sunteti un pansament pentru sufletul altora.
─Eu cred ca asta a fost, Olivia, imi pare rau sa iti spun asta.Tom este mort, sunt sigur de asta.
─ Inca sper sa fie viu,sopteste inchizandu-si ochii.Cateva lacrimi ii cad pe obraz. Il iubesc pe scumpul meu Tom.
─Speranta moare ultima, murmura Davis.
Olivia pare ca sta pe ganduri cand aude ce spune Davis, privind in jos, apoi ridica imediat privirea de jos, si il priveste usor incruntata pe Davis.
Davis o priveste cu ochii sai intunecati, da usor din umeri.Buzele i se contureaza intr-un zambet , iar seriozitatea ii dispare de pe fata.Pare ca ar rade de Olivia, de dorinta ei de as revedea iubitul.
Olivia se uita in jos , din nou , dand incet din cap.S-a intristat.Davis a intristat-o.Se stapaneste sa nu planga, insa, fata ei incruntata, lasa de inteles ca ar plange extrem de rau.Se abtine sa nu o faca. Priveste in gol, clipind de cateva ori in cateva minute.Imediat se uita la Davis.
─ Tom este mort, sopteste.Este mort.
─Daca nu va suparati, zice Davis dragandu-si vocea, eu vreau sa ii arat Leylei casa.
─Este in regula, zice Dora impasibila, iar atunci Davis ma ia de mana ridicandu-ne de pe scaun.
Pentru prima data mana lui este asa de calda, mai calda decat a mea.
Raman cu gandul la biata Olivia.Chiar imi este mila de ea pentru ce i-a facut Davis la masa.M-am pus in pielea ei, ma simt groaznic, m-as simti groaznic ca cineva sa imi spuna ca nu mai exista persoana pe care o iubesc mai mult decat pe mine, atunci cand eu sper sa o reintalnesc candva.Nu stiu cum Davis a putut face asta, fara mila, atat de direct , atat de lipsit de sentimente.Inca am in fata ochilor , imaginea Oliviei care se abtine groaznic de tare sa nu planga, care priveste in jos, in gol, fara a mai spune vreun cuvant.Nici nu mai putea deschide gura.A durut-o sa auda toatea astea, sunt convinsa.Ii dau dreptatea sa simta asta.Cel mai greu lucru din viata unui om pe acest pamant, este sa piarda persoana pe care o iubeste extrem de mult, fie mama, fie tata, fie frate sau sora, fie iubit, fie copil.Indiferent de persoana pe care o iubesti.Este greu sa pierzi pe cineva , te doare pana si in maduva oaselor, durerea din suflet ti se desprinde si se raspandeste in intreg corpul, necrutand nicio particica, niciuna.Te doare , vrei sa urli, sa evadezi din propriul corp, dar nu poti sa evadezi.Tot ce poti sa faci este sa te consolezi cu durerea, s-o faci sa nu te mai doara atat de tare, chiar daca este foarte greu sa faci asta.Asta este rolul vietii, sa treci prin ea, sa o simti cu adevarat, sa ii simti raul cum ii simti si binele.
Urcam scarile late, lucioase , construite din lemn de mahon, pana la etajul 1. Holul este atat de lung si pare putin straniu mai ales pentru faptul ca lumina este slaba incat nu prea pot vede mare lucru inainte .Insa, in ciuda acestui lucru, este destul de placut si nu pare chiar atat de infricosator pe cat imi imaginam. Podeaua maro inchis scartaie usor sub pasii nostri grei .Este caldut inauntrul. Il strang pe Davis de cateva ori de mana , incet, apoi il tin cum il tineam inainte.Pot spune ca de data asta, mana lui ma incalzeste .Pe fundal se aude incet o melodie, cred ca vine dintr-una dintre camerele din casa. Pare o piesa destul de draguta , chiar daca se aude incet.Mi-as dori cu adevarat sa o aud mai de aproape.Melodia imi da un sentiment ciudat in mine, cum mi s-a mai intamplat pana acum, insa destul de rar.Ma face sa vreau sa merg in directia aia, intr-un fel, ma cheama.As vrea sa ii spun lui Davis sa mergem acolo, insa, simt ca pare a fi o mare prostie.Deschid gura de cateva ori , insa, o inchid la loc fara a scoate vreun cuvant.Davis ma strange mai tare de mana, iar in cele din urma ma duce in camera din care se aude acea muzica.Simt o fericire interioara ca ma duce chiar acolo.In cele din urma, ajungem in acea camera. Pentru prima data vad ceva obisnuit in casa asta.Este o camera obisnuita, cu pereti albi ,cu un pat pentru o persoana, aranjat, pe mijlocul camerei,lipit de pat, in spatele sau, este o mobila albastru inchis cu alb in care se afla carti, anumite carti, nu stiu din ce categorie fac parte, postere mai mult negre, multe alte tablouri si poze atasate pe pereti .Intr-una din poze este un baiat la vreo 14-15 ani cu cativa prieteni de -ai sai , presupun ca sunt prieteni, poate nu sunt, scotand mult fum pe gura, cu siguranta tragea dintr-o narghilea, presupun ca asa se numea.Nu obisnuiesc si nici nu obisnuiam sa fac asta, pur si simplu doar am auzit de ea prin clasa.Ceva ma face sa cred ca in poza este Davis cand era adolescent! Nu s-a schimbat in mare parte.Tot la fel arata, cu o singura exceptie.Acum este matur.Trasaturile sale sunt mature.Arata mult mai frumos decat atunci.Sunt sigura ca si atunci fetele erau topite dupa el.Inca sunt, stiu.Prefer sa nu ma mai gandesc la asta.Ma enervez prea repede.
─Asta este camera ta? intreb in cele din urma.
─Da, a fost camera mea.
─Ma corectezi. Bineinteles ca o faci.
Davis cauta ceva in sertarul birolului sau mare .In cele din urma, scoate un stick .Ia laptop-ul de pe birou, apoi baga acel stick.O melodie se aude incetisor, de fapt, cat sa intelegi ce spune.
─Dansam? Intreaba Davis intinzand mainile spre mine.
Il privesc
─Desigur.
Davis ma cuprinde cu mana stanga de mijloc .Danseaza lent , cu pasi marunti si este al naibii de sexy . Ma uit doar in ochii lui si el la fel, cred ca simte acelasi lucru ca si mine de nu isi poate lua ochii .Il privesc si ii admir zambetul linistit, poate pentru ca este prima data cand zambeste asa...ma invarte de cateva ori , iar in cele din urma ajunge in spatele meu in timp ce imi atinge gatul usor cu nasul.Ne mișcam.Ma cuprinde de talie , imi laa capul pe el închizând ochii.Ma intoarce spre el.
─Ce imi faci tu mie? sopteste el .M-ai vrajit complet , Leyla si nu stiu cum de ai reusit in felul asta.Atat de profund.
Imi da drumul si imi trec degetele prin parul lui ciufulit si proaspat spalat , in timp ce cobor din inaltimile mele...
─Eu sunt cea vrajita, Davis.De fapt, cea innebunita dupa tine.
Ma priveste pentru o clipa, apoi imi prinde capul in mainile sale puternice, neputand sa il mai misc , iar in cele din urma ma saruta ,Coboara lent spre gat si musca usor si incet ca si cand mi-ar presara saruturi dulci .
Doamne, barbatul asta ma face sa me pierd cu firea complet!
─Imi place cum te misti.Dansezi destul de bine.
─Oh, iti mulțumesc frumos.
Ma privește fix , fara a clipi.
Scumpul meu Davis ma arunca ușor in pat , iar apoi se urca peste mine.Ne provim asa cateva clipe intregi .Isi freaca nasul de gatul meu, apoi ma saruta pe gat , urcând pana la buze.Ma săruta pe buze.Își ridica capul ușor , apoi imi privește chipul din nou.Nu spun nimic.Imi simt bătăile inimii.Ii ating si lui pieptul.Ii bate inima mai tare decât a mea.Este serios.Imi aduc aminte ce a pățit mai devreme.
─Despre ce medicament vorbea tatăl tau?
Iși rotește ochii in timp ce privește in jos.
─O răceală , spune rece.
Ma așteptam sa spună altceva.
─Doar o simpla raceala?
Da din cap afirmativ.
Tac.Ma gândesc.Știe ca nu cred.
Ii mângâi fata.Este diferit.Schimbat.
─Davis, ce este?
─Nimic.
─Esti îngândurat.
Il îmbrățișez.Imi place sa il simt lipit de trupul meu.In acel moment se deschide usa.
Oh, Doamne! Este mama lui Davis!
Davis se ridica din pat, usor iritat . In cele din urma ma ridic , rusinata de ipostaza in care am fost prinsi , de parca ar fi vina noatra ca a intrat peste noi ...
─Oh, aici erati .Voiam sa va invit la desert, dar vad ca Davis il lua deja, zice Dora zambindu-ne.
─Desigur, dragostea este cel mai bun desert, murmura Davis zambindu-i, iar apoi se intoarce spre mine .
*
Este cald, imi este atat de cald chiar daca sunt dezvelita . Imi deschid ochii cu greu si ma uit in jur.Sunt in dormitorul lui Davis, iar Davis doarme profund si este infasurat in jurul meu Piciorul lui se afla peste ale mele, are o mana sub cap , iar una pe sanii mei si este atat de frumos cand doarme. Ma ridic usor ca sa nu il trezesc si ma uita cat este ceasul .Este abia 7:33 a.m . Ma retrag ducandu-ma mai apoape langa Davis si il mangai pe obraz.
Abia acum observ cat de lungii ii sunt ochii.Atât de frumos.Ii ating sprancenele negre,ochii, apoi, cu degetul mare, ii mangai buzele.
In cele din urma isi deschide ochii si ma priveste .
Of, l-am trezit.
─Leyla? intreaba Davis zambindu-mi .
─Ma gandeam sa te mangai , dar nu voiam sa te trezesc.
─E-n regula.
─Stii, uhm, noi am facut ceva?
─Stai linistita, nu, doar ca pe la miezul noptii ai inceput sa bei vin si te-ai rugat de mine sa dormim impreuna.
─Serios? intreb uimita.
─Da, sopteste zambind.
─Oh, Doamne! zic lasandu-mi capul in jos.
Dar eu nu beau! Am sarit calul.
─Dar stai linistita, nu ai facut nimic rau.
─Chiar nu am facut nimic?
─Nu obisnuiesc sa practic necrofilia, zice zambind in timp ce se ridica in capul oaselor.
─Oh.
─Unde te duci ? intreb in cele din urma.
─Sa fac un dus.Vrei sa vii cu mine?
─Nu, nu vin .
─De ce nu vii ?
─Nu vreau, te astept aici, zic schitand un zambet bland.
─O sa treaca, spune el serios, apoi iese din camera.
Ce anume sa treaca? Oh, Dumnezeule mare! Davis parca imi citeste gandurile.