Capitol needitat:
Raven
— Scumpo, trezeşte-te! E timpul să să mănânci ceva, ai nevoie de energie pentru a te vindeca mai repede... Vocea pe care o recunoaşte imediat ca fiind a femeii ce era împreună cu Drake se strecoară prin ceaţa provocată de somnul adânc şi odihnitor care o învăluise. Se încruntă fără a deschide însă ochii şi încearcă să se îndepărteze cât mai mult posibil de aceasta.
Femeia chicoteşte, apoi pe un ton mult mai serios:
— Crede-mă, vei regreta că n-ai mâncat acum, când...
— Nu! Îmi pa.. pare rău! tresare înspăimântată Raven de vorbele femeii brunete şi atrăgătoare din fată ei. Chipul îi este umbrit este groaza şi panică, iar ochii îi sunt plini de lacrimi nevărsate. Nu se aştepta ca aceasta să recurgă la violenţă.
— Oh! Doamne! Micuţo, nu-ţi voi face niciun rău,nu m-ai lăsat să termin... Ceea ce voiam să spun este că dacă nu mănânci înainte să vină ceilalţi, nu vei mai avea ocazia. Sunt prea entuziasmaţi să te cunoască... bine, unii dintre ei sunt, dar nu te vor lăsa singură prea curând, iar atunci când o vor face, vei fi mult prea epuizată pentru a face ceva.
Deşi neîncrezătoare în vorbele lui Amber, tânăra îşi permite totuşi să se relaxeze. Priveşte tava ţinută de brunetă, iar ochii i se măresc de uimire.
— Trebuie să mănânc tot ce-i acolo? întreabă cu răsuflarea tăiată de marea cantitate de măncare. Amber râde, mângâind-o pe cap liniştitor.
— Nu! Mănânci cât poţi, nu am ştiut ce-ţi place aşa că ţi-am adus câte ceva din fiecare.
— Mulţumesc, şopteşte Raven jenată. E pentru a doua oară când cineva se comportă cu blândeţe în jurul ei, iar noile sentimente pe care le are faţă de Amber şi Drake o derutează.
...
Un ciocănit în uşă îi atrage atenţia.
— Da? întreabă cu o voce puţin răguşită ca mai apoi să tresară când bucata de lemn negru este împinsă cu putere, o adolescentă blondă intrând rapid. Aceasta scoate un tipăt entuziasmat, apoi se apropie chicotind de Raven, aceasta stând nemişcată şi uimită.
Raven priveşte atentă micuţa blondă. Pare tânără, foarte tânără, dar uitându-se în ochii fetei, poate să-şi dea seama de ororile şi chinurile prin care-a fost nevoită să treacă. Se întreabă pentru o clipă cum fetiţa inocentă din faţa ei are puterea să fie atât de pozitivă şi zâmbitoare.
— Nu-mi vine să cred! Eşti atât de frumoasă! Sunt Kira şi fac parte din cei 5 membri ai Ordinului Phoenix... 6 membri acum că ai apărut. Vei vedea ce bine ne vo înţelege, grupul nostru este complet după foarte mulţi ani de aşteptare...
— Grup? o întrerupe Raven încercând să ţină pasul cu entuziasmul tinerei care, în timp ce vorbea s-a hotărât să o lase fără aer cu o îmbrăţişare mult prea stânsă pentru preferinţele ei.
— Spaţiu personal, Kira, ai auzit de aşa ceva? o a doua persoană îşi face apariţia în cameră, iar Raven îşi îndreaptă capul spre posesorul vocii...Un bărbat brunet, cu ochi ciocolatii, foarte înalt şi care îi zâmbeşte cu simpatie.
— Lasă-mă, Killian, n-am chef de glumele tale idioate!
— Nu glumesc, uită-te la ea, o incomodezi. Nu în fiecare zi se întâmplă ca cineva complet necunoscut să-ţi sară la gât şi să te îmbrăţişeze până nu mai ai aer... Hai! Dă-te!
Kira se încruntă la el, dar îi îndeplineşte cerinţa, urmând ca brunetul să se aşeze în locul ei, numai că la o distanţă potrivită.
— Probabil c-ai auzit-o pe nesuferita asta enervantă...
— Hei! Tu eşti nesuferitul aici! se apără blonda deranjată de vorbele lui, stând cu braţele încrucişate la piept.
— Cum spuneam înainte să fiu întrerupt în mod nepoliticos, sunt Killian, mă bucur că în sfârşit am ocazia să te cunosc, Drake ne-a informat de ceea ce ţi s-a întâmplat...
Raven îi strânge mâna în semn de salut, plimbându-şi privirea prin cameră, jenată de faptul că cei doi ştiu de modul în care a fost găsită.
— Ceilalţi unde sunt? Kira decide să rupă tăcerea tensionată.
— Drake a vrut să vorbească cu ei, vor ajunge în scurt...
Chiar în acel moment un ciocănit îl întrerupe, înainte ca Drake să-şi facă apariţia urmat de încă 3 persoane.
— Cum te simţi, puştoaico? o întreabă acesta încercând să o binedispună.
— Sunt în regulă, mulţumesc! răspunde Raven mult mai liniştită după apariţia lui.
— Minunat! Pentru că a venit vremea să-ţi întâlneşti noii camarazi. Ei doi , arată spre Killian şi Kira, sunt sigur că s-au prezentat, aşa că nu e nevoie de o introducere în cazul lor. Acum, ea este Ashley Hills, arată spre o o fată cu părul şaten, prins într-un coc dezordonat, cu ochi negri, un zâmbet uşor ironic şi o poziţie destul de impunătoare.
Raven o salută reticentă, iar şatena îi răspunde cu rigiditate.
— El este Caleb Prime, continuă Drake, indicând spre bărbatul din mijloc, cu părul brunet, aproape negru. Însă ceea ce-i atrage atenţia sunt ochii albaştri şi pătrunzători.
Se privesc cu atenţie, iar în cele din urmă, aşa-zisul Caleb face prima mişcare, începând să se apropie de Raven, ca mai apoi să o îmbrăţişeze cu atenţie. Tânăra zâmbeşte uşor, apoi se concentrează asupra ultimei persoane.
— El este Blade...
Numai o privirea şi rămâne îngheţată. Necunoscutul din faţa ei are o aură întunecată. Privirea lui este atât de dură încât este incapabilă să-l privească . Ochii îi sunt lipsişi de umanitate, dar cruzimea din ei îi face să strălucească într-un fel aparte.
Copertă nouă: