- Brad! Jessica! strigă David, apoi îi zări. Sunt aici! se apropie de ei.
- David! se ridică Jessica şi îl îmbrățişă. Ce bine că ne-ați găsit! Ajută-l pe Brad, s-a lovit la picior!
- Da, sigur. Sunt aici! țipă el. Veniți! Sper că nu m-am pierdut de restul! Eşti bine, Brad?
- Da, mă doare puțin. Jessica m-a pansat.
- Tu eşti bine?
- Da, David. Sunt bine. L-ați găsit pe Robert? întrebă ea, panicată.
- Da, e acasă. O să povestim, bine că sunteți vii şi nevătămați. Sunt aici! țipă el.
- Ai auzit Brad? E acasă! sări ea şi îl îmbrățişă.
- Au, ce bine! zâmbi el.
- Scuze, nu am vrut să te rănesc şi eu, zise ea dându-şi seama că îi atinse rana de la picior.
- Nu, nu ai făcut asta!
Doi polițişti ajunseră acolo.
- Veniți, vă rog! Le făcu David, cu mâna. Brad poți să te ridici?
- Da, dar nu cred că voi putea merge.
- Ajutați-l, vă rog, cei doi polițişti săriră în ajutor şi îl cără pe Brad.
După o jumătate de oră, Jessica, Brad, David şi ajutoarele, ieşiră din pădure. Acolo erau maşini de poliție, o ambulanță, chiar şi salvamontişti. Toți, cei care îi căutau au fost anuntați că Brad şi Jessica au fost găsiți. Comisarul se apropiară de ei.
- Sunteți bine? întrebă comisarul.
- Da, răspunse Jessica. El s-a lovit.
- O să avem nevoie să dați nişte declarații, dar acum vă rog să mergeți la ambulanță, ca medicul să vă verifice.
- Bine. Mulțumim, zise Jessica.
Brad şi Jessica erau în ambulanță.
- V-am pansat, e doar o zgârietură. Durerea e de la lovitură, va trebui să veniți la spital să vă facem o radiografie. Să nu vă miscați prea mult, să nu călcați pe picior.
- Bine, mulțumesc! Jess, stai! strigă Brad, care încercă să o prindă din urmă.
- Spune, se întoarse spre el, încă purta geaca lui. Ai grijă nu ai voie să calci pe picior, sprijină-te pe cârje. Avea cârje, cu ajutorul cărora se deplasa.
- Nu mi-ai răspuns!
- Poftim? întrebă ea, nedumerită.
- La ce te-am întrebat în pădure, nu mi-ai dat un răspuns. Mă mai iubeşti sau îți iubeşti soțul?
- Brad, te rog!
- De ce nu-mi răspunzi? se apropie de ea şi o prinse de mână. Spune-mi!
- Jessica, scumpo! Eşti bine? întrebă Victor, speriat şi îngrijorat, care se apropie de ei.
- Victor! strigă ea şi Brad îi dădu drumul la mână. Victor sări să o îmbrățişeze şi o sărută.
- Scumpo, eşti bine?
- Da, sunt bine! Dar tu ce faci aici? De unde ai aflat?
- M-a sunat Antonia şi am reuşit să venim mai repede, azi am ajuns. Bună, Brad! Eşti bine? întrebă Victor şi dădu noroc cu el.
- Da, mulțumesc!
- Eu îți mulțumesc că ai avut grijă de soția mea!
- Oricând! Nu e nevoie să îmi mulțumesc! zise el, furios, dar încercă să pară calm.
- Haide, scumpo! Toată lumea te aşteaptă acasă! Au venit şi părinții mei, să mergem.
Jessica avea ochii înlăcrimați şi îl privea pe Brad.
- Haide iubito, eşti bine? o luă el de mână.
- Da, Victor. Sunt bine. Să mergem.
Brad se retrase, Victor şi Jessica se îndreptau spre maşină.
- Stai! strigă Jessica. Am uitat să îi dau geaca lui Brad, ar trebui să merg să i-o înapoiez.
- Iubito, o să i-o dai sau tatăl tău ori David.
Brad şi Garry erau în maşină, Garry era la volan, iar Brad pe scaunul din dreapta.
- Mă bucur că v-am găsit. Unde mergem?
- Acasă, Garry! Unde am putea merge?
- M-am gândit că ați vrea să îl vedeți pe fiul dumneavoastră prima dată.
- Vreau, Garry. De abia aştept să văd că e în siguranță şi e bine, dar acum nu e momentul, ochii începură să îi lăcrimeze.
- Ce s-a întâmplat, şefule?
- Doare, Garry!
- Cred! Nu este uşor să vă vedeți dragostea vieții şi fiul lângă un alt bărbat.
- Garry!
- Ați crezut că o să cred că vorbiți despre picior? Ştiu că nu piciorul vă doare.
- Ai, Garry. O iubesc, o iubesc mau mult decât mi-aş fi imaginat, suspină el.
- De ce nu îi spuneți?
- I-am spus, am întrebat-o dacă mă iubeşte sau îşi iubeşte soțul, oftă el.
- Domnule, asta nu e a bună. Nu v-a răspuns, aşa e?
- Da. Şi asta doare. Vreau să fie aici aproape, chiar dacă nu e a mea, nu vreau să plece cu soțul ei.
- Bine, atunci o să luptăm pentru ea!
- Garry, ce vrei să spui?
- O să aflăm dacă vă iubeşte, iar dacă e aşa, nu va sta cu soțul ei.
- Nu, Garry. Vreau să vină de la ea, nu vreau sub nicio formă să o oblig să facă ceva, ce nu îşi doreşte.
- Dar...
- Nu, Garry! îl întrerupse el. E mai bine aşa, eu i-am spus ce am avut de spus, acum e rândul ei.
- Bine, domnule! spuse Garry, dezamăgit.
Ajunşi acasă, Garry îl ajută pe Brad să coboare din maşină.
- Brad, ai ajuns! Ce s-a întâmplat? întrebă Eva, panicată.
- Da, m-am lovit, nu e nimic grav.
- Te aşteaptă cineva în sufragerie.
- Cine e?
- Nu şi-a spus numele, dar mi se pare cunoscută.
- Merg să văd cine e. Încercă să păşească, cu ajutorul cârjelor.
Între timp, Jessica ajunse acasă şi îşi luă fiul în brațe, nu îşi mai putea stăpâni lacrimile.
- Robert, scumpul meu! Eşti bine? îmbrățişă puternic.
- Mami, ai venit. De ce eşti aşa murdară?
- Am..., privi în jur, îngrijorată.
- A plouat şi a căzut într-o baltă, spuse David.
- Da, se bâlbâi ea. Ce dor mi-a fost de tine!
- Uite ce maşinuță mi-a cumpărat bunicul Dave!
- Da, unde e bunicul?
- Trebuie să vină, spuse Antonia şi o îmbrățişă. Ar trebui să mergi să faci o baie, iar Donna a pregătit ceva bun de mâncare, friptură şi o ciorbă de legume, foarte bună.
- Foarte bine şi aşa mi-e foarte foame!
Soneria se auzi în toată încăperea, cineva era la uşă. David o deschise.
- Bună seara!
- Bună seara, domnule comisar!
- Îmi cer scuze că vă deranjez, însă am nevoie ca soții Miller să vină la secție, să dea declarație, la dimineață.
- Nu suntem soții, se apropie Jessica de comisar, suntem doar părinții lui Robert, doar că el nu ştie asta încă, şopti ea. Voi fi acolo, dar...
- Va trebui să îl anuntați şi pe domnul Miller, interveni Victor.
- Am înțeles. Vă mulțumesc şi o seară minunată! La revedere!
- La revedere!
Victor o cuprinse cu brațul, peste umerii ei.
- Victor, unde sunt părinții tăi?
- Au venit cu mine, au preferat să doarmă la un hotel în această seară.
- De ce?
- Nu au vrut să deranjeze, dar mâine dimineață vor fi aici.
- Bine, eu merg să fac o baie. Dar mama unde e?
- Ah, nu ştiu, cred că a plecat cu tatăl tău, spuse David.
- Bine, Antonia ai putea să vii cu mine, aş vrea să mă ajuți cu ceva. Victor, te rog, nu-l scăpa pe Robert din ochi, ar trebui să îl duci la culcare, vin şi eu după ce fac baie.
- Bine, scumpo! o sărută el pe frunte.
Jessica făcu baie şi Antonia o aşteptase, aşezată pe pat.
- Ți-a spus toate astea? întrebă Antonia, uimită şi entuziasmată.
Jessica ieşi din baie, era îmbrăcată într-o rochie de noapte, coral din mătase, iar peste ea avea un halat coral din acelaşi material. Îşi stergea părul cu un prosop.
- Da, oftă ea. Ştiu că nu e corect față de Victor, dar nu pot să nu mă gândesc la tot ce mi-a spus!
- E dificil, dar ați lămurit măcar lucrurile între voi. A fost ceva bun în chestia asta, râse ea.
- Nu chiar, suspină Jessica şi se aşeză lângă Antonia.
- Cum adică? întrebă ea, suspicioasă.
- Înainte ca David să ne găsească, Brad a încercat să mă sărute, trase adânc aer în piept, dar l-am refuzat şi m-a întrebat că dacă îl iubesc pe el sau pe Victor.
- Ah! exclamă Antonia. Şi ce i-ai răspuns?
- Nu i-am răspuns, a apărut David.
- Of, David îți găseşti nişte momente!
- Nu e vina lui, Brad m-a mai întrebat, după ce am ieşit din pădure şi ne-a examinat doctorul, dar a venit Victor.
- De ce nu i-ai răspuns?
- Of, Antonia, ce să-i răspund? se ridică agitată de pe pat şi o privea pe sora ei. Ce pot să-i spun?
- Adevărul, Jess, doar adevărul! Antonia se ridică şi ea, în picioare şi o privea pe Jessica. Spune-i că îl iubeşti, recunoaşte că te-ai căsătorit cu Victor pentru a scăpa de dragostea pentru Brad. Încă îl iubeşti, nu?
- Anto, nu pot să fac asta. Am o căsnicie, un soț şi un copil, nu pot să mă gândesc doar la mine.
- Nu o faci, te gândeşti la tine şi la fiul tău, care merită să fie lângă tatăl lui. Gândeşte-te şi la Brad, are nevoie de tine şi de Robert! Te rog, Jess, ai greşit fugind de el, acum îl ai aici, profită! Fii fericită! Nu te mai juca!
- Anto, nu ştiu, dar dacă o să fac o greşeală din nou?
- Nu, Jess. Iubirea iartă orice greşeală, iar greşeala ta ar fi să nu fii alături de el!
Jessica se trânti pe pat, apoi se ridică în fund, Antonia stătea în fața ei.
- Mă simt la fel cum m-am simțit când am început să mă îndrăgostesc de el, tresar la fiecare atingere, îmi simt stomacul plin de emoții, suspină ea.
- Da, dar acum eşti diferită, mai matură şi poți să îți dai seama de greşelile pe care le faci, zâmbi Antonia. Îndrăzneşte acum, dacă atunci nu ai făcut-o!
- Antonia, îți mulțumesc că eşti mereu alături de mine!
- Eşti sora mea!
- Da, sora mea, care a crescut, s-a căsătorit şi e atât de matură! se ridică şi o îmbrățişă. Cum merg lucrurile între tine şi David?
- Bine, ne iubim şi sun foarte fericită!
- Mă bucur! Merg să dorm cu Robert în această seară.
- Şi Victor?
- Va dormi în camera mea, nu pot să dorm cu el, nu acum, crede-mă!
- Te cred, dar e momentul să te hotărăşti ce vrei să faci.
Jessica intră în camera lui Robert şi îl văzu dormind, Victor era lângă el.
- A adormit, şopti ea.
- Da, căscă el, cu greu l-am convins că o să dormi şi tu cu el.
- Poți să mergi, rămân eu cu el.
- Nu vrei să rămân şi eu?
- Victor e mai bine să nu-l înghesuim.
- Mi-a fost dor de tine, se apropie de ea şi încercă să o sărute, dar ea îl refuză.
- Victor, eu...
- Bine. Noapte bună! El ieşi din cameră fără să mai spună nimic. Jessica se aşeză lângă Robert.
În urmă cu câteva minute la moşia Miller, Brad avuse un musafir. Intră în sufragerie, iar când o văzu rămase uimit.
- Mamă?
- Fiule, ce ți s-a întâmplat? Eşti bine? se apropie de el să îl îmbrățişeze, dar Brad făcu doi paşi în spate.
- E o poveste lungă! Ce cauți aici?
- Ştiu că nu vrei să mă vezi, dar am venit să îți vorbesc.
- Nu crezi că e cam târziu, după patru ani? Ai plecat şi m-ai lăsat aici.
- Ştiu, am greşit, îmi pare rău că te-am îndepărtat de Jessica şi de nepotul meu.
- Ştii de Robert?
- Da, Dave mi-a trimis poze şi m-a sunat să îmi spună că greşesc şi că ar trebui să mă întorc. Am fost de câteva ori, dar nu erai aici. Iartă-mă!
- Mamă, ştii că nu pot să te urăsc, oricum ai fi eşti mama mea, dar mi-e greu să am încredere în tine.
- Ştiu, nici nu meritam să mă ierți, începu ea să plângă. Ți-am stricat viața, am fost o mama tânără şi nu am avut pe nimeni lângă mine, iar apoi am fost egoistă, nu am lăsat pe nimeni să fie fericit!
- Nu te condamn, ştiu că ți-a fost greu, dar şi mie mi-a fost! Dar asta ține de trecut, de ce ai venit acum?
- Ştiam că eşti aici, mi-a spus Dave, că te-ai întors şi voiam să îl văd pe Robert. Am venit acum câteva zile, dar nu prea am avut curajul să stau față în față cu voi.
- Şi acum ce ți-a dat curaj?
- Am venit să îți spun că tatăl tău e aici, în oraş.
- Poftim? făcu el ochii mari.
- Da, e aici. M-a întâlnit cu tine în restaurantul tău.
- Nu, rămase el fără glas. Dar ce face aici?
- Scumpule, cred că e mai bine să stai jos.
- Spune, se aşezară amândoi pe canapea, față în față.
- Nu am vrut să merg acasă la Dave, aşa că l-am rugat să ne întâlnim la ieşire din oraş acum câteva seri, însă a trebui să plece şi am rămas că o să îl văd într-o altă zi. Am mers la restaurantul tău, să te caut, iar acolo l-am văzut pe tatăl tău, nu ştiu cum să îți spun, îşi frământă ea mâinile.
- Mamă, eu şi Jessica ne-am pierdut în pădure, am crezut că l-a răpit cineva pe Robert.
- Jessica e bine?
- Da, e bine. Spune-mi!
- Ah, se bâlbâi ea. Tatăl e aici pentru că a venit să îşi vadă nora, dar era pierdută prin pădure, căutându-şi fiul.
- Poftim? Ştie că Jessica e , adică a fost iubita mea? Şi a venit să îşi vadă nepotul?
- Nu, Victor James e fiul lui Richard James, tatăl tău. Nici prin gând nu-i trece tatălui tău, că nepotul lui, chiar e sânge din sângele lui.
- Mamă, eşti sigură de ceea ce spui? întrebă Brad, şocat.
- Da, Dave m-a adus aici la moşie şi pe drum mi-a zis că au venit părinții lui Victor, mi-a spus cum îl cheamă pe tatăl lui şi îl văzusem şi la restaurant.
- Jessica s-a căsătorit cu fratele meu...i se putea citi furia în ochi.
- Da, dar e doar vina mea, dacă nu eram împotriva voastră şi acționam altfel, lucrurile stăteau diferit acum.
- Mamă, nu e vina ta. E vina mea şi a Jessicăi, trebuia să ne spunem că ne iubim, să luptăm pentru noi şi fiul nostru! ridică el tonul.
- Ştii, Robert, îmi aduce aminte de tine când erai mic, deşi l-am văzut doar în poze. Trebuie să fii lângă el, să nu fii ca tatăl tău.
- Da, mamă! Eu voi fii alături de el întotdeauna!
- Poate ar fi mai bine, să nu te duci la Jessica până nu pleacă tatăl tău de acolo.
- Nu, mamă! De această dată, îl voi înfrunta, vreau să îl întâlnesc, se ridică în picoare cu ajutorull cârjelor. Avea lacrimi în ochi.
- Brad, fiule, nu cred că e...
- Nu, mamă! E decizia mea, te rog, respect-o!
- Bine, fiule, dar nu uita că Victor nu e vinovat pentru ce ți-a făcut tatăl tău. Familia lui nu ştie de existența noastră.
A doua zi, Brad, porni, după masa de prânz, spre casa familiei Brown, însoțit de mama sa. Acolo, toți erau în sufragerie, familia şi cei doi invitați, Richard şi Penelope James, părinții lui Victor.
Brad se apropie încet de sufragerie, nu era foarte îndemânatic cu cârjele, mai ales, că de dimineață, după ce s-a întors de la secția de poliție, a fost la spital şi i-au pus piciorul în ghips. Tania era în spatele lui.
- Brad, alergă Robert spre el şi sări în brațele lui.
- Robert, ce mare te-ai făcut! îl îmbrățişă cu forță şi îi sărută obrajii.
- Mami, ai grijă, Brad are piciorul în ghips, îl doare, spuse Jessica venind spre ei, toată un zâmbet.
- E în regulă, Brad era foarte serios. Am venit cu cineva!
- Tania, mă bucur să te văd! o îmbrățişă.
- Şi eu, Jessica.
- Haide intrați.
Brad dădu noroc cu Victor, David, Dave şi când ajunse în fața tatălui său, întinse mână, iar acesta i-o prinse.
- Tatăl meu, Richard James, iar ea e mama mea, Penelope.
- Îmi pare bine! Brad Miller.
Renato albi, când îi strânse mâna.
- Ea e mama mea, Tania Miller.
Richard James era un bărbat înalt, brunet, solid, Brad îi semănă, fizic, Victor semăna mai mult cu mama lui, o doamnă scundă, subțirică, blondă şi cu părul până la umeri.
- Jessica, putem vorbi între patru ochi?
- Sigur, să mergem în biroul tatei! Ne scuzați.
- Brad, eu te aştept afară, spuse Tania.
- Nu, Tania. Vino cu mine în grădină, haide şi tu, Robert, cu bunicul, zise Dave.
Brad şi Jessica intrară în birou.
- Stai jos, zise Jessica.
- Mulțumesc! se aşeză el pe un fotoliu, iar Jessica pe celalălt, fin stânga lui.
- Spune. Eşti bine? Te doare piciorul?
- Sunt bine! zise el sec.
- Mă bucur că eşti mai bine, zâmbi ea.
- Tu?
- Şi eu sunt bine.
- Să trecem direct la subiect. Am venit să-ți spun că vreau ca fiul meu să-mi poarte numele, vreau să îl trec pe numele meu, spuse el hotărât.
- Sigur, ți-am spus că am să vorbesc cu Robert, însă încă nu am reuşit, va trebui să amânăm puțin.
- Jessica, nu ți-am cerut nimic mai mult! Am înțeles că eşti căsătorită şi vrei să-ți vezi de familia ta, dar Robert e fiul meu şi cred că ar trebui să lămurim asta!
- Brad, am zis că îi voi spune lui Robert!
- Cred că ar trebui să îi spunem împreună.
- Bine, o să îi spunem împreună. Dar nu azi, după cum vezi am musafiri.
- Am înțeles, mâine voi fi aici şi vreau ca fiul meu să ştie cine sunt! Brad se ridică să plece, dar Jessica îl prinse de braț.
- Stai! el se întoarse spre ea şi îi întâlni privirea, dar a lui era plină de furie.
- Da?
- În legătură cu ceea ce m-ai întrebat în pădure.
David îl prinse pe Victor, ascultând la uşa biroului.
- Ce faci aici? întrebă David.
- Ah, eu, se bâlbâi el, voiam să...
- Am înțeles, cred că e mai bine să nu asculți ce vorbesc, s-ar putea să regreți.
Victor plecă în graba spre curtea din față, însă auzi cuvintele pe care le rosti Jessica, David auzise şi el, aşa că-l urmă afară.
- Încă te iubesc! spuse Jessica, avea emoții, îl privea cu ochii plini de speranță şi lacrimi.
- Ştii, uneori, chiar m-am întrebat dacă m-ai iubit vreodată!
- Nu înțeleg, zise ea, nedumerită.
- Aşa, încă mă iubeşti. Schimbă asta cu ceva relația dintre noi?
- Ah, se bâlbâi ea.
- Nu, îți spun eu!
- De ce?
- Ai tupeul să mă întrebi de ce? Pentru că de fiecare dată când vei da de greu, vei fugi! Cum ai făcut-o şi până acum! Dar acum eu vreau ca fiul meu să ştie cine sunt şi să pot să îmi petrec timpul cu el. Iar de data asta, voi lupta doar pentru Robert!
- De ce eşti atât de rece? Ți-am spus că te iubesc, voiai să ştii, spuse ea printre lacrimi.
- Cu ce mă ajută că ştiu, Jessica? ridică el tonul. Dacă tu eşti femeia unui alt bărbat şi nu eşti alături de mine!
Jessica simți cum emoțiile o cuprind, lacrimile îi curgeau şiroaie pe față.
- Ştii ce mă doare şi mai tare? continuă el pe un ton şi mai dur. Faptul că tatăl meu stă comod pe canapeaua aceea, iar eu sunt atât de aproape de el şi nici măcar nu m-a îmbrățişat, ba mai mult, am făcut cunoştință. Şi ce e şi mai dureros şi mă irită până la culmi e, că Victor, pe lângă ca a avut dragostea tatăl lui, acum mi te-a luat şi pe tine, dragostea vieții şi pe fiul meu, care îi spune tată!
*****