─ Te temi de mine, Leyla?
Privesc in gol, rotindu-mi de cateva ori ochii , privind in jos.Stau pe ganduri si incerc sa inteleg ce se intampla aici, in casa tipului ciudat care chiar este ciudata.Nu am absolut nicio idee ce se intampla, sunt socata, incerc sa ma gandesc la mai multe lucruri , sa fac conexiuni intre anumite lucruri, insa nu pot, imi simt mintea blocata intr-un singur gand : usa deschisa.Nu stiu, nu imi explic.Ceva ce putea inchide usa nu avea cum sa fie , pentru ca nu este nici pic de curent aici, iar pe langa asta, eu nu am vazut pe nimeni in casa asta cand am intrat aici, deci, asta inseamna ca putem fi numai doi , atat.
─ Cum ai facut asta? Ce esti? intreb eu dupa lungi clipe de gandire.
Chiar ma tem de ceea ce am vazut.Chiar daca sunt mai multe modalitati la care m-am gandit si nu sunt atat de infricosatoare, eu tot ma tem.
─ Nimic, sunt om, spune relaxant rotindu-si ochii pe tavanul sufrageriei.
─ Ce naiba esti, Davis? Cum Dumnezeule mare ai facut asta? zic eu mai mult rastit.
Intreb speriata incercand sa maresc distanta dintre noi doi.
Eu stau aici, in fata lui, speriata , iar el este atat de calm! Cum naiba vine asta?
Am vazut cu ochii mei cum usa s-a trantit cu atata putere.
─ Te referi la acea usa? Ma intreabă calm aratand spre usa inchisa.Curentul.Nu este nimic inspaimantator acolo, Leyla.Am o fereastra deschisa si a inchis usa.Mi se intampla des asta, dar nu ma tem.Este doar vantul, spune zambind atat de ciudat.
Ceva in interiorul meu ma obliga implorator sa nu il cred pe Davis ceea ce imi spune.Nu am de gand sa il cred! Daca este vreo ea?
─ Leyla, iei totul prea in serios.Nu s-a intamplat nimic,crede-ma.Vrei sa iti arata ca este vantul ? Vino cu mine sa vezi fereastra deschisa.
─Leyla, calmeaza-te, spune tare.Hai sa vezi, imi spune cuprinzandu-ma de brat.
Ma trag aspru din mana lui.Stam fata in fata privindu-ne unul pe celalalt.In cele din urma, il ocolesc si ies din casa.
Il aud vag rostind ceva in urma mea, iar singurul lucru pe care il aud bine este faptul ca imi pronunta necontenit numele .Nu stiu de ce o face, nu am idee ce semnifica lucrul asta, si sincer, nu vreau sa stiu asta.Nu, este destul pentru ziua de astazi! Prefer sa rămân la stadiul de începător.
Merg rapid prin padurea , cu o multime de frunze uscate cazute pe jos, peste tot , facandu-mi tot felul de gânduri, punând o multime de intrebari carora nu le stiu raspunsurile si nici nu vreau.Ma cert in gand cu tipul ciudat, spuanand multe lucruri , de care, si eu sunt uimita.La un moment dat, cand scap de privirile tipului ciudat (mi s-a confirmat) o iau la fuga.Alergand cativa metri buni , dintr-o data, imi simt capul greu si ma doare al naibii de tare.Nu stiu de ce ma doare.Ma simt confuza ,epuizata si lipsita de putere, pot zice ca nu mai este mult pana cad ,sunt sigura.Imi inchid ochii si o iau la fuga, chiar daca nu ma simt in stare sa mai alerg, dar asta este singura mea solutie.Mi-e rau, ma simt extrem de rau, obosita dintr-o data.Abia ce mai pot gandi.
In cele din urma, ma sprijin cu spatele de un copac .Scoarta copacului ridicata in anumite locuri imi inteapa usor spatele prin bluza .Respir profund , dar degeaba...simt ca nu mai am aer.Din ce in ce imi este mai rau si imi simt corpul obosit si lipsit total de putere . Mi-este frig , frig rau de tot si ce vreau in momentul asta este sa dorm si sa nu il mai vad pe tipul misterios plin de demoni, sa dorm, sa dorm...ca sa il uit.Pentru mine este destul de mult.Mi-am facut cu totul alte impresii , dar observ ca m-am inselat.Vreau sa il uit, vreau sa uit ziua de astazi, vreau sa uit totul , totul petrecut aici, totul...
*
Ma trezesc brusc din somn .Sunt transpirata si imi este cald rau de tot .E cald in casa, mai ales in camera mea chiar daca este luna noimbrie .Sigur au dat parintii drumul la caldura , ca ii era frig Evei si racea imediat . Am o stare de ameteala si dureri de cap.
Eva doarme langa mine, invelita si ghemuita cu plapuma si pe cap .Este intuneric bezna in camera.
Aprind veioza de pe masuta de langa pat cautandu-mi telefonul.Of, nu este aici! .Pana la urma gasesc ceasul obisnuit .Este 6:50 .
Oh, este atat de intuneric si trebuie sa ma trezesc ca sa ma pregatesc pentru scoala!
M-am saturat sa ma trezesc atat de devreme mereu! Ma duc in bucatarie , unde o gasesc pe mama pregatind micul dejun.Azi este un mic dejun diferit! Suc de portocale , ochiuri si paine prajita ! Nu stiu de ce, dar pentru prima dat imi este foame de lup.
─ 'neata, scumpo! Te simti mai bine azi?
─ Da, de ce nu m-as simti mai bine? intreb luand o gura de suc de portocale.
─ Aseara nu te prea simiteai bine , te-a adus un baiat acasa, erai lesinata.
Nici nu stii cate griji mi-am facut cand te-am vazut asa ! Noroc cu acel baiat care te-a adus si slava Domnului ca ti-ai revenit imediat.
─ Cumva il chema Davis?
─ Nu mi-a apus numele.
─
Trebuie sa plec la scoala, zic ridicandu-ma de la masa.
─ Leyla scumpo, azi este sambata .Ai scoala astazi?
─ Ce? intreb incruntata.Cum sa fie sambata azi?
─ Da, azi e sambata , scumpo .
Scot repede telefonul mobil din buzunar.Chiar este sambata azi.
─ Oh, Doamne! Cum naiba nu stiu ce zi este astazi?
─ Dar daca tot te-ai trezit asa de devreme, uite lista de cumparaturi.Am nevoie de ajutor .Stii , maine este ziua Evei si vreau sa ii pregatesc ceva bun .Scumpo, ia lista asta.
Privesc stand pe ganduri si fara sa imi dau seama, intind mana si iau lista .
**
La magazin ma intalnesc cu Zoe , care este cu iubitul ei .Inca de cand m-a vazut m-a imbratisat si mi -a zambit .Pentru prima data ii spune iubitului ei ca vrea sa ramana cu mine pentru a ne plimbam ca sa mai vorbit si noi ca intre fete, adica , ii spune in mod subtil ca ar cam trebui sa plece.Domnisoara Zoe incepe sa se sature de al ei iubit? Nu, nu poate face una ca asta! Niciodata nu s-a saturat de nimeni, doar ei s-au saturat de ea.
Bineinteles, prietenul ei a plecat lasandu-ne pe noi doua, nu inainte de a-i duce mamei cumparaturile. Inca de cand am ramas singure a inceput sa isi laude iubitul si sa imi spuna cat de trandu, cate cadouri ii ofera si sa imi descrie felul in care el o saruta si cum ea adora asta si multe lucruri scarboase.Imi tot spune ca el este cel pe care l-a cautat mereu.Are toate calitatiile, atuurile , ca este indragostita peste cap de el.Chiar imi spune ca isi doreste nespus de mult sa fie cu el tot restul vietii sale, caci nu isi mai doreste sa il paraseasca sau el sa o paraseasca.Si el este la fel ca si ea, din cate imi tot spune Zoe.O privesc atent , zambind.Usor ,usor , cred ca o voi intelege perfect pe Zoe.Radieaza de fericire.Ochii ii stralucesc, pielea ii straluceste, vorbeste cu atata dragoste, povesteste atat de detaliat.Pur si simplu , spune ca este dragostea ideala. Zoe , romantica incurabila!
─ Cum mai este treaba cu tipul ala?
─ Cu Davis? A venit ieri dupa mine , cand tu ai fugit cu iubitul tau si am mers la el acasa.
─ Nu pot sa cred! Ati facut! Sunteti impreuna ? Nu-i asa? intreaba Zoe marindu-si ochii si zambind.Ii simt curiozitatea din glas, e atat de curioasa fata asta si abia asteapta sa ii povestesc! Povesteste-mi totul.Unde ati facut-o? La el acasa? Cum a fost el ?
─Am vorbit , murmur.
Deci nu ! Nu am facut nimic.
─ Leyla, peste cateva luni faci 19 ani .Tu nu ai de gand sa iti faci un iubit si sa o faci pana la urma? Pana cand vrei sa fii virgina? De ce naiba te duci la el acasa si stai stana de piatra?
─ Suntem doar prieteni ! Ii zic aproape rastit.Eu si Davis suntem doar prieteni.Iesim la cafea, ne plimbam, nimic mai mult.
─ Of, fato! Macar va tineti de mana?
─ Nu, zic privind-o.Cred ca sunt rosie in obraji.
Zoe ma opreste , ma priveste milos, apoi ma imbratiseaza.
─ Te-a sunat mama? intreb in cele din urma.
Ne desprindem din imbratisare.
─ Da, dar nu stiam nimic despre tine.Era ingrijorata .Nu trebuia sa fie.Fata ei este destul de cuminte.La 19 ani merge la un baiat acasa si canta la chitara cu el.
─ Stiu, mi-a zis de dimineata cand eu ma pregateam de scoala.
─Azi e sambata .Cum te gandeai sa te duci la scoala?
─ Nu stiu ce mi s-a intamplat aseara.Nici nu stiu cum de m-a dus acasa .Inca ma doare capul , dar nu la fel de tare.
─ Cine te-a dus acasa?
─ Davis.Nu am idee cum de m-am trezit in camera mea.Nu m-am simtit prea bine nici dupa ce m-am trezit.
─ Te-a drogat? intreaba imediat.Ți-a dat ceva sa bei?
Ma priveste serioasa.
─ Imposibil, Zoe.Nu cred ca ar face asta, nici nu ar avea de ce sa o faca.Iti ador imaginatia bogata, Zoe, spun zambindu-i fetei din fata mea care ma priveste serioasa, ca si cand ar crede ceea ce ea mi-a spus adineauri.
***
A trecut o luna de cand l-am vazut pe tipul misterios si am mers la el acasa.Mi-e dor de el.Chiar imi lispeste.
De la ziua Evei nu ne-am mai intalnit si nici nu am mai vorbit.Am avut dreptate cand i-am zis lui Zoe ca nu ma place si ca ii sunt doar o prietena.De atunci nu mai stiu nimic despre el , posibil s-a mutat in alt oras sau poate nu imi mai vrea compania.Nu stiu de ce nu m-a mai cautat din acea zi.
Imi lipseste Davis...imi era draga prezenta lui .Imi tot aduc aminte de el , imi placea zambetul sau malitios si chipul perfect...dar partea buna este ca in perioada asta am avut timp sa imi invat pentru teste si examene .Am avut o perioada destul de grea, cu examene, pregatiri eseuri si tot felul de evaluari.
Si totodata, multe lucruri s-au petrecut e atunci.Partea rea este ca intreg orasul este in doliu.Aproape in fiecare zi este gasita cate o fata moarta...cel mai adesea, sunt gasite in padure, goale si distuse la fata si cu rani pe corp , nici acum nu se stie cine face toate crimele astea crude.Politia nu gaseste criminalul.Pe acele femei nu este absolut nicio urma si este destul de complicat de aflat, plus ca nimeni nu il vede niciodata pe acel monstru care face toate crimele.Chiar daca politia a inceput sa pazeasca locul, de fiecare data se petrece in alta parte.De asemenea, ei spun ca toate crimele sunt bine puse la cap si foarte greu de deslusit. Insa, cu siguranta totul se va deslusi la un moment dat , chiar daca pare atat de greu.Adesea, se dau disparute atatea persoane, femei, barbati, pana si copii.Orasul a devenit din ce in ce mai straniu.
Si din nou ma aflu in camera mea , iar el, tipul misterios imi revine in minte. Privesc pe geam micii fulgi de zapada care cad pe pământ.E chiar draguta ca ninge. Imi doream de mult timp sa ninga, dar mai ales, mi-as fi dorit sa ninga cand eram cu tipul misterios. Mi-as fi dorit extrem de mult sa privim cum ninge si sa ne plimbam seara pe strazile linistite...cu siguranta si lui i-ar fi placut...dar acum nu are ce sa ne mai placa.Chiar mi-as fi dorit.Iarna este anotimpul meu preferat.Il ador nespus de mult.Imi plac lucrurile romantice.Iarna mi se pare ca este romantica.Sa stai cu persoana pe care o iubeste in fata focului, sa bei o ceasca cu ciocolata calda sau sa te plimbi prin zapada.Sa ninga in timp ce va sarutati.El cred ca a plecat , bine, poate nu , poate are vreo iubita si isi petrece tot timpul cu ea...poate nici nu ma mai stie.Ma simt ciudat.
─ Zoe, chiar ai de gand sa mergem prin padure? Este tarziu si de ce am merge? Adica, padurea este un loc primejdios, mai ales noaptea.Pot fi nebuni pe acolo sau animale sau nu stiu ce alte ciudatenii.
─ Leyla, nu mergem prin padure, pe langa padure. Hai sa mergem! zice Zoe luadu-ma de mana.Zoe si iubitul ei stau in fata , iar eu in spate .
Cei doi si-au lasat masina la cativa metri , pentru orice eventualitate.In cazul in care ceva ne ataca, sau dam peste in pădure,sa o luam la goana pana la mașină.Masina este descuiata.
Mergem toti trei prin padure de parca aici ar fi singurul loc de a ne plimba intr-o seara de iarna.Este multa zapada.Astazi a nins abudent ,aproape toata ziua.S-a strans multa zapada pe jos, pe case, prin pomi, peste tot.Traficul a fost ingrozitor.Stai vreo zece minute sa parchezi la supermarket, la meteo se anunta un ger naprasnic, este greu de circulat pe jos pentru ca nu ai pe unde trece din cauza zapeziiEste si frig.Acum este un peisaj superb cu padurea in plina iarna.O multime de copaci inalti plini de zapada ce își unesc crengile înghețate,, luna printre norii ce o înghit din cand in cand, abia cateva stele ratacite care abia stralucesc pe bolta cereasca, multa zapada pe jos.Dar este , de asemenea, si infricosator.Este pustiu,nimeni nu este prin padure, nimeni nu trece prin padure.Nici prin oras.Pe langa faptul ca este pustiu, inspaimantator este sa te plimbi prin locuri uitate de lume, nepasite de nimeni,dupa toate lucrurile ce s-au petrecut in ultimul timp.Crime.Disparitii.Ori eu sunt prea fricoasa, ori Zoe este prea curajoasa.Nu stiu de ce a ales sa ne plimbam in zona asta.Nu imi place.Mai bine o refuzam din prima.Stiu ca tot ai i eram in urma insistentelor sale.
─Cum mai merge treaba cu Davis? Ma întreabă senina Zoe.
Iubitul ei se uita la amândouă.
Zoe mi-a adus aminte de Davis.Nu imi place intrebarea.Nu stiu ce sa răspund.
─ Nu ne-am mai văzut ,spun.De mult timp.Cred ca nu ne vom mai întâlni niciodată.
Nu spune nimic.Cred ca și-a dat seama si ea ca discuția asta este inoportuna in prezenta iubitului el.
Mergand, din departare , se aude un tipat indurerat al unei femei.Un tipat rugator, plin de durere si de spaima.
─ Hai sa vedem ce se intampla, zice solistul zambind.
Zoe il aproba.
─Sunteti nebuni?
─ Shh, se intoarce solistul spre mine facandu-mi semn cu degetul sa tac.Nu putem rata asta.Iti dai seama daca am afla cine este criminalul? Oricum, suntem in siguranta, Leyla.Masina este aici, lângă pădure.Nu te mai panica.
Pentru el este ceva minunat .
Zoe, fara a-si da seama ce face si la ce riscuri se expune, se tine dupa el luandu-ma de mana si tarandu-ma dupa ei.Chiar daca as vrea sa ii spun sa ma lase in pace, nu mi-ar da drumul la mana si tot acolo m-ar duce.Ma strange atat de tare in stransoarea mâinilor sale , incat nu pot vorbi mai tare , nici nu pot striga, niciun cuvant nu pot scoate, si pare ce face asta intentionat ca sa merg impreuna cu ei .Doar pentru a le face pe plac .
Se opreste dupa cativa metri de mers si imi da drumul la mana fara a scoate vreun cuvant.Sunt tacuti , iar expresia de pe chipul lor imi da de banuit .Pe langa asta, Zoe isi are ambele maini puse la gura si ochii mariti fara a mai clipi.Priveste fara sa clipeasca, fara sa vorbeasca.Asemenea ei este si iubitul ei care pare ca dintr-o data si-a pierdut tot curajul.
Ma strecor pe langa ea si pe langa solist.In momentul asta, sunt suta la suta convinsa ca nu este ceva in regula si pur si simplu imi este teama de ceea ce vad. Zapada este plina de sange in jurul tipei tortuarate care este complet dezbracata , iar langa ea este un " om" ,ce are pe cap gluga hanoracului care nu ii arata deloc fata , o injunghie in diferite parti ale corpului .Fata saracei fete este plina de sange si este taiata peste tot, exact peste tot.Plina de sange .Pana si intre dinti este plina de sange.Ii baga incontinuu cutitul in corp...in picioare, in maini , in abdomen...o chinuie cu adevarat! O macelareste.Se ridica plangand, apoi cade din nou in zapada.Cand (cred ca fata aceea isi da ultima suflare), calaul ei isi șterge cuțitul cu zapads, apoi il baga in buzunarul hanoracului, apoi se arunca in genunchi langa ea.O priveste(cred), o atinge de cateva ori, apoi , isi atinge gura de gatul acesteia.O săruta, din cate observ.O săruta pe abdomen, lingând sângele de pe ea.Scârbos cu adevărat.
-Ăstuia ii place sa practice asa numita necrofilie, spune iubitul lui Zoe.
Criminalul se oprește.
─ Doamne Dumnezeule ! spune Zoe cu glas tare.Pare dezgustata, pare ca ii este mila de biata femei, pare ca ii este scârbă de el.
Nu...
Criminalul se intorce spre noi.Ne vede.Ne priveste pe toti pentru cateva clipe, apoi se ridica in picioare.
In acel timp, Zoe si iubitul ei o iau la fuga, eu in urma lor, iar in urma noastra este acel criminal . Fug cu adevarat, aproape ca si in seara in care Davis m-a dus acasa, alerg repede dorindu-mi sa ies din padurea asta blestemata! Si chiar daca simt ca nu mai poate alerga si ca sangele in tample imi zvangneste al naibii de tare, cum o oboseala ma cuprinde in tot corpul,iar o durere cumplita de mușchi pa apasa, nu ma las.Cei doi se urca imediat in masina si pornesc masina fara a se uita la mine in niciun fel! Pe mine nu ma asteapta.Ma lasa singura aici, cu criminalul asta.Intreg corpul imi tremura , inima imi bate cu putere si sunt constienta ca eu ma aflu aici , cu acel criminal .Instinctul imi spune ca eu sunt noua victima din seara asta...eu m-am oferit din cauza "prietenilor " mei care m-au parasit pe nesimtite si nepasare.Nu ii intereseaza.
Ma opresc din alergat si privesc masina care merge incet din cauza zapezii mari .Dibtr-o dara, lacrimile imi curg pe obraji...si simt o adiere rece si cunoscuta .
Ma intorc cu fata spre padure fiind destul de constienta de faptul ca este chiar acolo, ca ma priveste si sigur este cu un cutit in mana .Sta la cativa metri de mine.Nu i se vede deloc chipul din cauza hanoracului negru si foarte larg. Il privesc pe " monstrul" din fata mea caruia nu i se vede deloc chipul .Inima imi bate tare si tremur din toate incheieturile corpului meu .Mi-e frica.Imi vine sa tip, dar mi-e frica.Ma uit ingrozita, albita toata la fata din cauza fricii ce m-a cuprins.Nu stiu ce sa fac .
─ Nu, te rog! zic speriata dandu-ma cu un pas in spate si privind dupa masina in care se afla Zoe si solistul.Nu au de gând sa se întoarcă.
─ Nu voi spune nimic, crede-ma.
Izbucnesc mai rău in lacrimi.
Te rog...iar in acel moment , criminalul isi muta imediat privirea spre altceva.
Ma pun in genunchi in fata lui cu mainile ca si cand m-as ruga.
De fapt, chiar ma rog, dar la Dumnezeu.Imi spun in gand toate rugaciunile pe care le stiu.
─ Nu , te rog...jur ca nu voi spune nimanui ca am te-am vazut in padurea asta si nici nu o sa te descriu ...te rog, nu face asta ! zic , in timp ce cad in genunchi in fata lui .Nici prietenii mei nu vor face asta.
Nici nu se uita la mine.Absolut deloc.Nu stiu de ce face asta, ce ii trece prin minte.
De ce am acceptat asta? Doamne, ajuta-am .Te rog, nu imi face asta. Ajuta-ma .Nu vreau sa imi pierd viata.Sunt prea tanara pentru asta.Sunt nevinovata.Nu am facut nimic rau niciodata. Doamne ! Te rog, fie-Ti mila de mine, de un om nevinovat.