Emma privea înfrigurată pe fereastră. Străzile aglomerate ale Londrei aveau mereu ceva de arătat, iar strada la care se uita ea nu făcea o excepție. Oamenii se mișcau în toate direcțiile, fiecare căutând să-și rezolve problemele. Din unghiul în care se afla ea, putea să vadă foarte clar cum o domnișoară plimba un câine alături de însoțitoarea ei. Emma nu putea să nu se întrebe cât avea să dureze până când micul labrador avea să se răzvrătească și să o ia la fugă. Mai mereu se întâmpla așa. Și mai mereu micul răzvrătit era înapoiat stăpânei de către un nobil cutezător. Nu era prima dată când asista la o astfel de scenă. Și totuși îi plăcea să privească chiar dacă nu avea nimic nou de văzut. Concentrată pe activitățile altor oameni, reușea să uite de problemele ei.
-Emma? Vino aici draga mea! Sunt sigură că putem găsi ceva interesant de discutat care să îți mențină atenția.
Emma s-a întors rușinată spre Jessica. Nu îi plăcea sa fie în centrul atenției iar Jessica reușise să mute toare privirile asupra ei. Dar adevărul fiind spus, nu ar fi fost deloc surprinsă dacă toate privirile ar fi ajuns asupra ei și fără ajutorul Jessicăi. Era deja considerată o excentrică, iar comportamentul ei aiurit nu mai era ceva necunoscut. Și cum în acel moment nu se afla acolo unde ar fi trebuit să fie ci la fereastră, nu putea decât să presupună că pentru o scurtă perioadă de timp avea să fie iar subiect de bârfă. Trebuia să învețe să-și controleze momentele de neatenție care o puneau în situații cu adevărat stânjenitoare. Dacă ar fi fost mai atentă la ceea se întâmpla în jurul ei, în loc să viseze cu ochii deschiși cum îi era ocbiceiul, nu s-ar fi aflat în acea situație.
Se ridicase împreună cu celelalte doamne prezente acolo, să admire unul din noile tablouri pictate de Jessica, dar spre deosebire de ele, atunci când venise momentul să se așeze, dezertase și se îndreptase spre fereastră. Iar acum nu avea decât că suporte consecințele faptelor sale.
Când Jessica o invitase la ceai se gândise să refuze, dar apoi se răzgândise și acceptase. Sarcina, care deși încă nu se observa prea bine, o împiedica pe Jessica să fie atât de activă pe cât și-ar fi dorit să fie, așa că Emma hotărâse să-i facă ziua mai plăcută ținându-i companie. În plus, nu mai ieșise nici ea de multă vreme și considerase că o ieșire nu avea să-i facă rău. Totuși când ajunsese la reședința Jessicăi realizase că buna ei prietenă omisese intenționat să-i spună că nu aveau sa fie singure. Jessica invitase încă opt doamne, transformând practic totul într-o mică petrecere. Deși ținea foarte mult la prietenia lor și își respecta prietena, Emma avea să poarte o discuție serioasă cu ea. Chiar dacă avusese cele mai bune intenții, Jessica trecuse o limită imaginară când o momise la acea semi petrecere cu o invitație la ceai.
-Chiar așa Emma. Vino și vorbește cu noi. Ai fost foarte tăcută încă de când ai venit, a spus Angela în timp ce-și mai turna puțin ceai.
Emma i-a aruncat o privire foarte expresivă înainte de a se aşeza la locul ei. De când fratele Angelei începuse sa o curteze pe cumnata ei Izabella, Emma și Angela deveniseră prietene. Acum nu putea decât să regrete asta, deoarece atât Jessica cât și Angela păreau hotărâte să o scoată din izolarea autoimpusă, iar ei nu îi plăcea asta.
-Bun. Și acum să reluăm discuția. Ce spuneai Claire?
Emma a încercat să nu pufnească. Femeia numită de Jessica era cea mai mare bârfitoare pe care o cunoștea. Nu putea întelege de ce o invitase Jessica și pe ea. Următoarea zi probabil toată Londra avea să discute despre mica petrecere dată de Jessica și despre tot ce se discutase acolo.
-După cum ziceam înainte de a fi întreruptă, am auzit din surse sigure că fica cea mare a vicontelui Geoffrey a fugit chiar cu grădinarul lor.
-Vai Doamne!
-Sărmana prostuţă.
-Câtă nesăbuiță!
-Și-a distrus viitorul!
-Oare unde va ajunge lumea asta dacă fetele astea vor continua cu astfel de comportament libertin? Nu trebuie să uităm de diferențele dintre clase. Noi suntem clasa superioară a societății. Trebuie menținută descendența pură. Nu ne putem amesteca cu cei inferiori nouă.
-Ar trebui biciuită bine. Și-a făcut de râs familia și societatea din care face parte. Merită tot ceea ce va primi ca soție de grădinar.
În timp ce doamnele continuau să scoata diverse sunete si exclamații care să le arate disprețul și dezgustul față de acea fată și ceea ce a făcut ea, Emma a sorbit delicat din ceașca cu ceai. Nu era surprinsă de răutatea acelor femei. Gândirea îngustă părea să fie o caracteristică fundamentală a înaltei societăți, iar ea știa asta foarte bine. Încă suferea consecințele propriei sale gândiri înguste.
-Lady Emma, sunteţi foarte tăcută. De ce nu ne spuneți părerea dumneavoastră despre acest incident îngrozitor? Cu siguranță aveți o părere legată despre el.
Emma a făcut un efort. Un adevărat efort. Dar din păcate nu a reușit să-și reprime chiar toată furia atunci când i-a răspuns Clairei. Știa că acea scorpie invidioasă încerca să o provoace intenționat. La fel cum știa că indiferent care ar fi fost răspunsul ei, tot nu ar fi fost destul de bun pentru Claire.
-Cred că orice ar fi făcut acea fată este strict treaba ei. Dar dacă ții atât de mult să-mi afli părerea atunci ți-o voi spune. Cred că nu putem să o condamnăm că a preferat să nu mai aibă nici o legătură cu înalta societate. O viață liniștită e oricând preferată în locul unei vieți plină de bârfe, intrigi și invidie. Dar desigur, părerile pot să difere. Nu-i așa Claire? Tu pari să preferi bârfele, intrigile și invidia. Sau mai exact... Să le reprezinți pe toate.
Emma a sesizat imediat schimbarea de dispoziție a Clairei. Și nu numai a ei. Nici celelalte doamne nu rămăseseră impasibile la replica ei. Cât despre Anglela și Jessica, ele păreau doar resemnate. Și cum puteau să fie altfel când disputa era inevitabilă?
-Ce pot să fac? Nu putem fi toate la fel de evlavioase ca dumneavoastră ducesă.
-Că bine zici! Aici sunt perfect de acord cu tine, a spus Emma înainte ca cealaltă doamnă să fi terminat ceea ce avea de spus.
-Noi, celelalte ne mai gândim și la binele societății preferând să nu trăim într-o ignoranță continuă, a continuat Claire fără să țină cont de felul în care o întrerupsese Emma.
-E posibil să ai dreptate, dar cel puțin eu cu ignoranța mea nu voi arde în focurile iadului, în timp ce tu cu invidia și meschinăria ta e posibil să o faci.
Ochii Clarei au sclipit mânioși, dar înainte să apuce să se apere, Jessica a schimbat subiectul.
-Mai vrea cineva ceai și prăjiturele?
După intervenția nu prea subtilă a Jessicăi, disputa a încetat și invitatele și-au continuat discuțiile fără nici un alt incident. Desigur Emma putea să vadă foarte clar ura cu care o privea Claire, dar prefera să nu o mai bage în seamă. Jessica o avertizase din priviri să înceteze așa că Emma încetase. Chiar dacă în acel moment era puțin supărată pe Jessica, nu dorea totuși să riște să o supere. În starea ei, emoțiile negative puternice cu siguranță nu făceau bine.
Jumătate de oră mai târziu o parte doamne au plecat. În mod normal Emma ar fi plecat și ea, dar cum se hotărâse să nu-i dea satisfacție Clairei, care se afla și ea printre cele rămase, a hotărât să rămână pe loc. În plus, decisese deja să nu plece înainte de a discuta serios cu Jessica.
-Ați văzut felul oribil în care Lady Caroline își îmbracă fetele? Pe lângă faptul că nu sunt nici măcar drăguțe, acele rochii palide și împopoțonate cu o grămadă de panglici, le fac să pară niște prăjituri prost ornamentate. Nu pot înțelege cum poate avea cineva atât de puțin gust. Nu aș putea îmbrăca niciodată așa ceva.
Privirea Jessicăi a oprit-o pe Emma înainte de a porni o nouă dispută. Rachel, femeia care vorbise, era una dintre așa zisele prietene ale Clairei. Ascultând felul în care le împroșcase cu noroi pe acele tinere domnișoare și pe mama lor, Emma putea să își dea foarte bine seama de ce erau prietene cele două. Și măcar, dacă ea însăși ar fi fost o mare frumusețe. Desigur era plăcută ochiului, nu putea să nege, dar trăsăturile ei nu aveau nimic deosebit care să îți ia ochiul. Cu acea siluetă subțire și cu acei ochi maro, care se potriveau foarte bine cu părul de aceeași culoare, Rachel era departe de a fi o mare frumusețe.
Claire în schimb, era o frumusețe. Mignonă, cu forme generoase și cu părul acela brunet și ochii aceia albaștrii era o adevărată apariție. Păcat că era așa o zgripțuroaică. Și asta era încă un lucru despre care trebuia să discute cu Jessica. Prietena ei trebuia să fie mai selectivă în privința persoanelor cu care își petrecea timpul.
-Da am văzut. Dar tu ai văzut bonetele lor? Sunt chiar mai urâte ca rochiile, ceea ce e aproape imposibil.
-Doamnelor, haideți să lăsăm moda. Sunt foarte curioasă să știu ce părere aveți despre noul duce de Aubynn. Eu îi găsesc imposibil de atrăgător. Voi nu?
Din fericire strategia Angelei a mers, iar cele două bârfitoare și-au îndreptat atenția spre noul duce de Aubynn. Emma și-a ascuns cu greu dezgustul. Totuși când Angela i-a făcut cu ochiul și-a permis să zâmbească.
Singura din încăpere care nu era căsătorită, Angela era o adevărată apariție. Roșcată, cu ochii căprui închis și cu pielea palidă și fină, Angela era de departe una dintre domnișoarele cele mai frumoase pe care le cunoștea Emma. Păcat că nu avea ochi decât pentru Trevor, fratele Emmei. Emma nu putea decât să spere că avea să-i treacă cât mai curând acea pasiune nebunească.
De când îi murise soția, Trevor era de nerecunoscut. Desigur ea avea vaga bănuială că răposata lui soție nu avea nici o legătură cu starea în care se afla el. Deoarece căsătoria lor fusese din conveniență, avea toate motivele să creadă că Trevor nu simțise nimic pentru soția lui. Iar rușinea pe care i-o adusese ea dând naștere copilului altui bărbat, cu siguranță ștersese orice urmă de afecțiune pe care Trevor ar fi putut să i-o poarte. Cu toate acestea, Emma nu o urâse. Ba chiar considera o pedeapsă mult prea mare faptul că atât ea cât și copilul muriseră. Chiar dacă nu o plăcuse, nu îi dorise moartea. Și era sigură că nici Trevor nu i-o dorise, cu toate că ceea ce făcuse ea era de neiertat. Reușiseră cu greu să evite scandalul de proporții imense care fusese foarte aproape să explodeze, dar în cele din urmă trecuseră și peste acel necaz.
Totuși, de fiecare dată când se gândea la asta, Emma nu putea să scape de senzația că Trevor ascundea ceva esențial. Chiar dacă nu suferise din pricina soției sale și nu se schimbase din cauza ei, Emma era convinsă că cineva se făcea totuși vinovat de felul în care se schimbase fratele ei. Și chiar dacă în ultimul timp părea să fi revenit parțial la ceea ce era înainte, nu era încă nici pe departe bun pentru o femeie. Cu atât mai puțin pentru Angela care era prietena ei.
Sosirea majordomului care adusese un mesaj pentru Angela a oprit conversația pentru câteva momente.
-Ei bine, se pare că prezența mea este solicitată de urgență în altă parte, a spus Angela după ce a citit biletul. Îmi pare rău că trebuie să întrerup această discuție incitantă dar sunt nevoită să plec imediat. La revedere doamnelor! Sper să ne revedem curând.
Așadar Angela scăpa. Foarte bine. Avea să vorbească cu ea altă dată. Abia aștepta să îi spună și ei și Jessicăi că împotriva prietenelor nu se complotează. Asta în cazul în care nu trecea prea multă vreme până să le revadă din nou. La cât era de uitucă, dacă nu vorbea curând cu ele despre cursa pe care i-o întinseseră, nu avea să o mai facă vreodată.
-Emma, vrei să o conduci tu pe Angela? Eu trebuie să mă retrag câteva minute. Mă scuzați doamnelor. Revin imediat.
Emma a aprobat și s-a ridicat imediat. Jessica nu părea bolnavă sau afectată de ceva, deci putea presupune să nu se întâmplase nimic rău. Cel mai probabil faptul că băuse atât de mult ceai o deranja în acel moment.
Au ieșit toate trei din salon lăsând ușa întredeschisă. Emma și Angela s-au îndreptat spre ieșire în timp ce Jessica a luat-o în partea opusă după ce a îmbrățișat-o și-a luat la revedere de la Angela.
-Poți să te întorci în salon Emma. Mă descurc eu de aici, a spus Angela când au ajuns în dreptul uși prin care se ieșea din reședința Jessicăi. Mă descurcam și până aici, dar probabil Jessica a vrut să evite o luptă între tine și cele două cât timp erați singure în salon.
-Ce drăguț! Își făcea griji pentru mine. O să încerc să-mi amintesc asta când voi discuta cu ea despre felul în care ați complotat împotriva mea.
-Sinceră să fiu cred că pentru ele își făcea mai multe griji. Și Emma te rog să nu fii prea supărată pe noi. Știi că am avut doar cele mai bune intenții. Nu am vrut să te supărăm în nici un fel. Îmi cer însă scuze dacă te-am ofensat fără să vrem.
Angela era întruchiparea pioșeniei. Emma a oftat învinsă. Nu putea fi supărată pe ea când o privea așa.
-Bine. La revedere draga mea!
După ce Angela a închis ușa în urma ei Emma s-a îndreptat alene spre salon. Spera ca Jessica să nu țină prea mult la covorul ei. Dacă Claire avea de gând să mai spună fie și un cuvânt veninos la adresa cuiva, covorul Jessicăi avea să fie îmbibat cu sângele ei.
-Desigur este frumoasă. Cu părul acela blond și cu ochii avea verzi e aproape răpitoare, dar cine își dorește o soție pioasă? Nu e de mirare că soțul ei își dorește divorțul. Până la urmă e un bărbat tânăr care are anumite nevoi.
Emma s-a oprit în dreptul uși când a auzit cuvintele Clairei. Inima i s-a strâns atât de puternic încât a crezut că se va opri din bătut. Era aproape sigură că acea femeie odioasă vorbea despre ea și despre soțul ei. Dar ceea ce spune ea, era de-a dreptul imposibil.
-Da, e adevărat ce spui. Dar totuși divorțul? Știi că e aproape imposibil să obții un divorț în zilele noaste.
-Aproape imposibil Rachel, dar nu imposibil. Când ești duce de Rochester și ești putred de bogat totul e posibil. Desigur, știu că vei spune acum că și ea este foarte bogată, dar lasă-mă să-ți spun ceva Rachel. Banii, prestigiul și influența familiai ei nu contează. Dacă Amelia nu m-a mințit, și sunt convinsă că nu a făcut-o, pioasa noastră ducesă de Rochester nu va mai fi ducesă multă vreme. Așteaptă numai. Amelia mi-a spus că ducele va iniția procesul de divorț când se vor împlini trei ani de când s-au căsătorit. Mai sunt doar patru luni până atunci.
-Totuși Claire, ceea ce spui tu este foarte improbabil. Amelia poate să mintă. Este amanta lui de foarte multă vreme și este posibil să aibă anumite așteptări nerealiste. În plus mai e și faptul că ducele nu are motiv să divorțeze, decât dacă desigur soția sa ar comite un adulter și ar fi prinsă. O vezi tu pe ea făcând așa ceva?
-Nu, nu o văd făcând așa ceva. Dar tu uiți probabil că nu doar adulterul este motiv de divorț. Faptul că soția este stearpă este un motiv la fel de bun.
-Stearpă?!
-De ce ești așa surprinsă Rachel? Faptul că în trei ani de căsnicie ea nu a fost capabilă să rămână grea, mi se pare un motiv foarte bun de divorț. Și nu-mi spune că mai sunt patru luni până când se vor împlini cei trei ani. Dacă până acum nu a reușit, e prea puțin probabil să reușească de acum încolo. Așa că, din moment ce ducele de Rochester are nevoie de un moștenitor, iar ea este incapabilă să i-l ofere...
Emma s-a rezemat de perete și a alunecat de-a lungul lui până când a ajuns să stea pe covor. Deci până la urmă acolo se ajunsese. Ar fi putut spune că era surprinsă, dar adevărul era că discuția celor două nu îi dezvăluise un lucru la care ea nu se gândise deja. Singurul lucru care o surprinsese era faptul că se întâmpla atât de repede. Crezuse că mai avea timp. Aproape că a râs la acest gând. Timp pentru ce? Avusese o grămadă te timp să facă ceva, dar lașitatea o impiedicase. Toată căsnicia ei se dusese naibi din cauza ei, iar acum avea să se încheie cu totul. Cât ar fi vrut să poată să dea timpul înapoi. Ar fi făcut totul altfel. Dar acum era mult prea târzit. Cu doi ani și opt luni prea târziu.
Desigur ea își amintea totul de parcă s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă, dar asta nu o ajuta cu nimic.
Totul începuse cu noaptea nunții ei, sau mai degrabă cu felul în care se purtase ea în noaptea nunții ei. Hotărâtă să urmeze sfaturile mamei sale vitrege, potrivit cărora doamnele adevărate care-și doreau respectul soțului, trebuiau să simtă și să arate o totală repulsie față de relațiile intime, Emma reușise să amâne cu o zi noaptea nunții, mai exact până când plecaseră în luna de miere. Desigur, asta nu avusese nici o relevanță, deoarece indiferent unde și-ar fi consumat noaptea nunții, fie că erau în corabia care ar fi trebuit să-i ducă în Spania, fie că erau în Londra, ea tot la fel ar fi distrus totul.
Adevărul fiind spus, reușise să distrugă în stil mare ceea ce ar fi trebuit să fie noaptea nunții ei. Îndiferet cât a încercat Joseph să o îndrume și să o facă să coopereze, în noaptea nunții ei fusese atât de infexibilă și rece ca un pește. Asta dacă era să folosească strict cuvintele folosite de soțul ei.
Și măcar dacă s-ar fi oprit doar la atât. Dar nu! Ea trebuise să vorbească când se terminase totul și să folosească exact cuvintele mamei sale vitrege, spunându-i lui Joseph că nu simțise decât repulsie față de tot ceea ce se întâmplase între ei și că trebuia să facă neapărat o baie pentru a scăpa de senzația de murdărie. Măcar dacă ar fi fost așa.
Habar nu avusese ea atunci ce impact avea să aibă asupra căsniciei ei vorbele și faptele sale.
În primul port, coborâseră din corabie și se întorseseră înapoi în Londra. Joseph nu scosese un cuvânt tot drumul. Abia când ajunseseră în fața reședinței o privise în ochi și îi spusese calm să îl caute atunci când va renunța la comportamentul imatur și va dori să se comporte ca o soție adevărată.
Îi luase o lună întreagă să înțeleagă că el chiar o părăsise și nu avea să se mai întoarcă la ea. O lună întreagă și o discuție serioasă cu Jessica.
Jessica fusese limanul ei în acea perioadă. Chiar dacă Emma o cunoscuse la debutul ei și nu erau prietene de multă vreme, reușise să i se destăinuie Jessicăi, mai mult din nevoie decât din încredere, din moment ce pe sfaturile mamei sale vitrege nu mai îndrăznea să se bazeze.
În momentul acela, Jessica era căsătorită de aproape un și era foarte fericită alături de soțul ei, ba chiar așteptatu să se nască primul lor copil. Fusese de-a dreptul șocată de ceea ce îi povestise Emma, dar făcuse tot posibilul să nu arate asta în timp ce o ajutase să înțeleagă anumite aspecte pe care ea le percepea greșit. Din păcate însă, Emma îi văzuse șocul și chiar dacă nu ar fi făcut-o, vorbele Jessicăi tot ar fi avut un impact enorm asupra ei.
Emma înțelesese atunci că ceea ce făcuse ea urmând sfaturile mamei sale vitrege fusese de-a dreptul greșit. Potrivit Jessicăi, un bărbat care își dorea o căsătorie fericită nu doar una de conveniență, nu își dorea ca soția lui să simtă repulsie sau orice alt sentiment negativ față de relațiile intime, ba chiar se aștepta ca ei să-i placă. Cât despre respect, ei bine, nu era printre primele lucruri pe care le-ar fi simțit el față de o soție care dorea să trateze totul cu repulsie.
Privind retrospectiv Emma își putea da seama că reușise să-și dezamăgească soțul în stil mare. Îl privase de o căsătorie fericită și îl privase de un moștenitor. Dar la naiba! Ea încă îl iubea. Nu era pregătită să renunțe la el. Și probabil nu avea să fie niciodată.
Hotărâtă să nu mai stea să aștepte o minune s-a ridicat în picioare și și-a șters lacrimile de care nu a fost conștientă până atunci. Avea exact patru luni să îndrepte lucrurile. Joseph o iubise cândva. Avea să îl facă să o iubească din nou. Cât despre celelalte femei din viața lui - despre a căror existență era foarte conștientă-, ei bine, avea să le facă să dispară. Ea îl trimisese în brațele lor când îi refuzase căsătoria dorită, tot ea avea să îl scoată de acolo când îi va oferi ceea ce el și-a dorit atât de mult.
Luase o decizie. Din acel moment totul avea să se schimbe. Joseph avea să fie din nou al ei. Nu admitea altceva.
Pe curând. Pupici. :x:x:x