─Curaj?!
─ Sa presupun ca unele persoane nu vor sa iasa pentru a doua oara ,zice usor amuzat .
─De ce? intreb eu imediat.
─Nu am reusit sa mai dau de acele persoane.
─ De ce nu ai reusit?
─ Poate le-am fost antipatic si au dat bir cu fugitii.
Antipatic? Ba deloc! Mie nu imi esti antipatic.
In vreo cinci minute, ajungem la cafenea .O cafenea eleganta, pe care nu am vazut-o niciodata pana acum chiar daca locuiesc de cand m-am nascut in orasul asta .Cred ca si Davis ar fi uimit de i-as spune ca nu am mai fost aici si ca nu am stiut ca exista o asemenea cafenea in orasul asta , dar nu ar putea fi mai uimit decat mine ca el stie atatea zone din oras si este si nou! Daca voi mai sta in preajma lui ceva vreme, voi ajunge sa imi cunoc orasul natal!
Privesc cafeneaua eleganta si spatioasa totodata! Inca de cand intram , se aude incet muzica pe fundal, insa melodia nu imi este cunoscuta, iar atmosfera este primitoare. Peretii incaperii sunt rosii cu dungi galbene , verticale, iar pe acestia sunt atasate niste tablouri destul de interesante si dragute. In jur, sunt canapele de piele fina in forma de "U " si destul de mari, precum, in fata , sunt niste mese de lemn roscat , patrate si elegante, asemenea cafenelei , insa, micute.
Este un loc destul de placut cu oameni foarte draguti. Ne facem comozi la una dintre masutele din cafenea, iar , dupa vreo cateva minte tipul misterios a comandat doua cafele Cappuccino.
─ Cum a fost azi la scoala?
─ Am iesit mai devreme pentru ca liceul e in doliu .In noaptea de vineri , dupa ce am plecat noi , cam la vreo ora, a avut loc un incendiu in care au murit si 15 elevi din liceul nostru.Asa ca, ziua de azi a fost de doliu.
─Oh, trist .Regret, zice nonsalant.
─Stii ca puteam sa murim si noi daca mai ramaneam? Daca mai ramaneam cu tine, crezi ca acum am mai fi vorbit? Iti garantez ca nu .Inlemnesc cand ma gandesc ca puteam fi si noi.
─Stai linistita, Leyla.
─Cum sa stau linistita cand ma gandesc ce mi se putea intampla?
─Nu am fi patit nimic noi doi , zice el zambindu-mi .Mai ales ca erai cu mine .Erai prima salvata, prima inaintea mea si a tuturor.
─Pai, ramanand cu gura deschisa incercand sa spun ceva , insa , o inchid la loc.
─Ce este? intreaba el .
─Nu inteleg.
─Dar de ce sa fiu prima salvata? intreb .
─Pentru ca te salvam eu .
─Pe mine ? Dintre toti oamenii aia?
─Da, exact pe tine.Nu as fi vrut sa mori din cauza mea.Eu te retinusem atunci ca sa nu pleci.
─Ai fi reusit intr-o asemenea invalmaseala de oameni?
─Nu ma subestima.Pot face mult mai mult decat par.
Domnul ciudat s-a enervat.Se aprinde.
─Oh, scuze.Nu incercam sa te subestimez, spun luandu-mi paharul de cafea de pe masa.M-ai fi salvat.
Ma priveste atent.Nu imi pot lua nici eu privirea de la el.
Ah! cat de fierbinte este cafeaua asta ! Sunt convinsa ca mi-a fript destul de tare pielea!
Ah, la naiba.Cine m-a pus s-o iau atat de fierbinte?! Acum am pantalonii patati de cafea.
─Of! zice tipul misterios in timp ce se ridica de la masa si isi scoate o batista de un alb perfect din buzunar .In cateva secunde este langa mine si imi sterge cafeaua de pe blugi .
Cred ca este cel mai penibil moment din viata mea , mai ales ca am cafea pana in interiorul coapselor si pe langa asta , cum naiba ma mai duc acasa asa?
Multumesc, ma descurc singura.
─Sigur, cum doresti , zambindu-mi .
Ma priveste atent pana termin de sters cafeaua de pe mine.Nu ma mai ustura deloc pielea.Mi-a trecut arsura. A mai ramas cateva guri de cafea in ceasca.
─ Hmm.
Il privesc intrebator.
─Iubitului tau ii convine sa fii aici, la cafenea, cu un strain care , pe langa asta, este si barbat?
─Nu e un mod subtil de a afla dacă cineva este într-o relație.
Cred ca a inteles ce am spus.
Isi ridica sprancele, ma priveste surpins, apoi buzele i se curbeaza intr-un zambet .
─ Singura, sa inteleg.
Imi simt cum obrajii imi iau foc dintr-o data .Sper ca nu o sa observe atat de repede roseata din obraji si mai ales ca intrebarea lui , fireasca, m-a facut sa ma inrosesc...dar, in acelasi timp ma bucur ca raspunsul meu este afiramtiv.Niciodata nu m-am simtit atat de bine si mandra.
─De ce nu ? Sunt convins ca multi tipi te plac.Nu are cum sa nu te placa.Nici nu am cum sa nu te observe.Esti diferita de restul persoanelor.
─Antipatia.
─ Ma bucur ca am gasit o persoana la fel de antipatica ca si mine, spune el.
Zambetul lui este atat de minunat! As putea spune ca m-am indragostit de zambetul lui .
As vrea sa ii vad zambetul in fiecare moment , pentru ca este tare molipsitor.Un zambet atat de perfect, ma jur, nu cred ca as mai putea gasi.Cred ca mama are dreptate.
Mintea ti se indragosteste iremediabil inca de cand il vezi si il tine tot timpul doar acolo , iar tu, il vezi de cate ori clipesti.In fiecare secunda iti apare acolo .
─La ce te gandesti? intreaba tipul misterios in cele din urma.
─ La nimic, spun clipind .Eu trebuie sa plec.
─De ce? Abia ce am venit.
─Stiu , dar mama e la munca si trebuie sa am grija de sora mea mai mica.Am si uitat de ea, zic.Este urgent
─Oh, okay, am inteles...
─Vrei sa te duc acasa? intreaba tipul misterios in cele din urma.
Acum vrei sa stii unde este casa mea? Nu ai fost multumit pana unde m-ai dus atunci ?
─Nu, nu e nevoie, oricum mai am niste treaba prin oras .
─Te pot astepta, daca vrei, bineinteles. Insist din nou.
─Nu, multumesc, murmur eu imediat.
─Te rog frumos , chiar vreau sa te conduc pana acasa , chiar daca masina mea este la service si asta inseamna sa mergem pe jos .Dar nu cred ca e o problema.
─Bine, daca tot insisti.
***
─Am ajuns. Vrei sa intri ?
De când până când invit eu un bărbat în casă?
Spune Nu !
─Nu, e in regula.Nu vreau ca sora ta sa interpreteze altceva, posibil, zice tipul misterios zambindu-mi.Este destul de bine si aici.
─Bine, tipule misterios, zic , apoi imi dau seama ca mi-am lasat gandurile sa imi vorbeasca.
Oh, Doamne! Acum isi va da seama ca m-am gandit destul timp la el incat i-am dat porecla asta!
Cu siguranta va crede ca ma gandesc la el ! Adica, isi va da seama ca o fac.
─Tip misterios zici? Ai o intuitie buna, spune el pufinid usor in ras.
Vine sper mine, apropiindu-se considerabil si imi cuprinde barbia intre degetul mare si aratator. Mana lui este atat de rece ca a unui mort.Nu am mai intalnit pe nimeni atat de rece ca el .Se uita la mine , miscandu-si de cateva ori ochii negri , cand in stanga , cand in dreapta, abia respirand.
Imi simt inima accelerandu-mi sangele prin vene.Bate atat de tare, ma simt si atat de pierduta.Imi deschid usor gura, cat sa iau putin aer. Imi maresc ochii si il privesc.Ce Dumnezeule mare incearca sa faca? Stam si ne privim unul pe celalalt cateva minute bune, fara a scoate vreun cuvant. Simt din nou o adiere rece ce ma cuprinde.Cred ca voi raci cat de curand din cauza frigului.