Perspectiva lui Lucy
M-am trezit. Eram in casa mea. Priveam trecutul. O vedeam pe mama, stand pe canapea langa tata si micuta Lucy. Erau o familie fericita. M-am asezat pe covor. Priveam fosta mea viata. Dintr-o data, mamei ii suna telefonul.
-Alo? Da. Melody Angel la telefon. Poftim? Acum? Bine, ajung in 15 minute.
Mama inchise si o saruta pe micuta Lucy pe frunte.
-Scumpo, hai sa te culci. Mami trebuie sa plece pana la birou. zise mama cu un glas mieros.
-Bine mami! Ajung prima! spuse mica eu si fugi pe scari.
Mama si tata s-au privit.
-Te rog, culc-o tu. Trebuie sa fug repede. zise mama.
-Fie, Melody, dar trebuie sa stai mai mult cu Lucy. raspunse tata.
-De maine ma ocup doar eu de ea. O iubesc mult pe Lulu.
O lacrima mi se scurse pe obraji. Aceea era noaptea cand mama murise.Nu a mai apucat sa stea doar cu mine.
Mama isi lua geanta si pleca, salutand. Am urmat-o prin usa. Trebuia sa stiu ce s-a intamplatcu ea. Am urmat-o. Surprinzator, nu a luat masina. Am mers dupa ea, pe diferite strazi, incercand sa tin pasul. Un tip dubios se puse in fata ei.
-Buna seara, stimata doamna! Va sfatuiesc sa imi dati toate lucrurile si va rog sa imi spuneti unde locuiti? De preferat, ce face Sofia?
-De unde stii de ea? intreba ea revoltata.
-Deoarece e fata ta, Melody. Nu pacalesti pe nimeni. E o copie a ta.
-Clark?! Ce faci aici?
-Draga mea sora, o vreau pe fata. Nu o lasa pe mana tipului ala! Nu o poti educa tu!
-De ce ,Clark?
-Mel, Sofia e o fata frumoasa care nu are voie sa iti stie trecutul! Nici nu ma cunoaste!
-Asta e bine! Nu cunoaste pe nimeni din familia noastra. Doar eu si tatal ei traim in lumea Sofiei.
-Dar nu e corect. Nu e corect ca te cunoaste. Trebuie sa mori!
-Nu o las asa! O iubesc!
Clark scoase un cutit.
-Pacat.
O injungjie pe mama fara menajamente. Am cazut acolo, langa corpul mamei, urland. Am stat acolo, urland si ptivind cum mama moare iar acel Clark pleaca spunand:
-Scuze,Mel. Trebuia.
L-am privit cu lacrimi in ochi cum pleaca. Am urlat din toate puterile si am lesinat.
Cand m-am trezit, eram intr-un loc ciudat. Totul era negru. Deodata se auzi o voce.
-Lucy Sofia Angel, te-am chemat aici pentru a iti arata evenimente pe care vrei sa le vezi. Le-ai ratat dar vrei sa stii adevarul despre ele.
-Si tu cine esti? intreb curioasa.
-O simpla fantoma care vrea sa te ajute.
-Stai! Am murit?
-Esti in coma. Nu moarta. Ai facut un accident de masina.
-De ce?
-Tu sa imi spui.
-Arara-mi ce vrei si gata.
-Tu trebuie sa imi spui ce vrei.
-Cum?
-Ai vazut moartea mamei tale,acum , ce vrei sa vezi?
Am stat un pic sa ma gandesc.
-Vreau sa vad cum a murit tata.
-Desigur.
Apoi ca o rafala de vant, ceva ma lovi si am cazut, lesinand.
M-am trezit ametita. Tot ce vedeam era o autostrada. Toate masinile goneau pe asfaltul rece al noptii. Dintr-o data am zarit masina tatei. Venea cu viteza. Tata a intrat in primul copac. Din fericire, a sarit la timp din masina. Nu inteleg. Daca a sarit din masina, cum de a murit? Tata privea masina arzand si cauta ceva pe iarba. Gasi un cutit. Il lua si si-l infipse in inima spunand:
-Adio, Lulu.
Am cazut jos. Priveam innebunita la tata, care se sinucise. Intrebarea era ,,De ce?" .
Am cazut iar si am asteptat sa ma intorc in Lumea Neagra.
Cand m-am trezit, de data aceasta, fantoma se materializase. Era o fata de 15-16 ani , satena, cu ochii de un verde-smarald.
-Buna. Te-ai intors. zise ea.
-Cine esti? o intreb eu.
-Alice. Alice Mercier.
-Esti o Mercier?
-Da. Stii, tu arati ca matusa Melody.
-Melody Angel era mama.
-Vai de mine! Inseamna ca suntem verisoare! urla entuziasmata Alice.
-Tu erai fantoma care mi-a aratat toate astea? schimb eu subiectul.
-Da. Voiam sa vezi tot. Mai e ceva ce vrei sa vezi sau ma intorc in lumea mea?
-Alice, cum ai murit?
Alice se stramba. Era evident ca nu ii placea subiectul.
-Tata m-a omorat. Trist nu? Ca sa te lamuresti, tata e acel Clark. Fratele mamei tale.
Am inlemnit. Clark mi-a omorat si mama si verisoaea?! Ce monstru!
-De ce nu mi-ai aratat si de ce s-a sinucis tata?
-Credeam ca e evident. se scuza ea.
-Clark... spun trista.
-Mdea. aproba Alice. Dar serios. E mai vrei sa vezi?
Chiar. Ce mai voiam sa vad? Si apoi mi-am adus aminte de ce am facut accident cu masina. Jake. Mi-am adus aminte de Jake Hunter.
-Vreau sa vad ce face in momentul asta Jake Hunter. zic hotarata.
-Fie. spuse Alice.
Mi-a prins mana in a ei si m-a tras dupa ea. Am sarit printr-o oglinda. Imediat am ajuns in fata spitalului.
-Ce facem aici? intreb eu.
-O sa vezi. Hai. Intram.
Alice ma conduse catre un salon. Pe usa salonului scria numele meu. Ce cauta Jake acolo? Am deschis usa si am vazut doua lucruri. Eu, intinsa pe un pat, clar aproape moarta si Jake, langa pat, plangand. Nu-l mai vazusem plangand.
-Jake... incep eu. De ce sufera? Eu sunt doar un pariu pentru el. ii spun eu lui Alice.
-Nu e adevarat. Ai auzit prost. A, ai fost un pariu pentru el. Pana ce te-a cunoscut. Pe adevarata tu. Te iubeste. Mult. riposta Alice.
Mi-am plecat capul in pamant, lasand o lacrima sa cada. Nu voiam sa sufere doar pentru nebunia mea.
-Nu pot muri. spun eu. Daca mor, va suferi enorm. Urasc sa il vad cum sufera.
-Il iubesti. zise Alice. Lucy, tu chiar il iubesti! tipa entuziasmata.
Arunc o privire catre Jake care statea cu capul pe pat si imi strangea mana in a lui. Zambesc scurt.
-Chiar asa. Il iubesc.
Si atunci m-am trezit.
1029 cuvinte! Stiu ca asteptati de mult continuarea cartii dar a inceput scoala si profii mei dau prea multe teme. Nu am prea mult timp liber. Va pup!!!!😙😍😍❤