Dacă nu v-ați dat seama încă , aceasta este partea a doua a capitolului 1.
Let's GO!!!
Nu aveam răspuns la toate aceste întrebări. Sub capul meu , simt o mișcare scurtă. Ridic capul și mă uit la ochii calului. El a deschis ochii și m-a privit. I-am apucat gâtul prăbușit la pământ și am încercat să îl ridic pentru al aduce la grajdurile noastre.
-Haide! Știu că poți să te ridici. Și tu ști asta! Îl încurajez eu.
Calul își pune picioarele din față pe pământ, ajutându-se puțin de ele. Urmează picioarele din spate...
După ce s-a ridicat in picioare , băgă botul la mine sub burta și m-a ajutat să mă ridic. Mirată, ii spun:
-Bravo!!! Ești un cal puternic. Acum , hai după mine , la căldură.
Eu îmi scot din buzunar o bucățică de zahăr și o duc spre botul lui. După ce o studiază , se gandeste să o mănânce. Un nechezat puternic se aude din partea lui.
Îl ademenesc cu zahărul dulce până la grajd , unde , îi pun o pătură pe spate. Mai a rămas o singură problemă : CE II SPUN BUNICI?
'Mă mai gândesc la asta , acum trebuie să mă ocup de cal.' Se aude o voce in gândul meu.
Îl bag in boxa liberă ,în care i-am băgat mai devreme apă și fân.
-Cum te cheamă? Ha , de parcă îmi va raspunde. Îți place numele... Anet?
Calul nechează și se uită cam ciudat la mine . După câteva minute de privit calul , îmi dau seama că este băiat.
-Ah , scuze , atunci ... Blecky! Este un nume superb și te prinde. Calul nechează și se ridică pe picioarele din spate.
-Alesis!!! Se aude o voce din bucătărie.
-Oh nu , e bunica.
Alerg către bucătărie, unde, bunica mea mă privește exact așa cum mă privea calul când i-am pus numele ANET!
-Cum explici lipsa ta timp de o ora? Mă intreabă bunica, cu aceași față.
-P...Păi, Ș...ști? Mă bâlbâi încercând să îmi găsesc cuvintele. Eram afară și mă dădeam pe leagăn cand... Am văzut un cal care, era pe cale să fie mâncat de un crocodil și... L-am salvat și l-am dus in grajd și i-am dat mâncare și apă și , și...
-Da , te ințeleg. Mă intrerupe bunica. Aici, în pădure e plin de crocodili[sarcastic]...
Cu fața 'lipită' de podea merg în camera mea.
-Mă dădeam pe leagăn? Pe care leagăn? Crocodil? L-am salvat? O mie de întrebări treceau prin mintea mea. Cred că bunica mă înțelege, am o iubire foarte mare față de cai. În plus, mereu mi-a plăcut să călăresc, dar nu am avut niciodata ocazia, doar pe calul bunicului, atunci când am căzut din copac si, din intamplare, calul era sub copac, am călărit timp de două secunde, iar după, am căzut în balta cu noroi...
Cioc cioc! Cineva bate la ușă...
-Alesis?
-Bunicule!
-Ce e cu calul din grajd?
-Offff, bunica ti-a zis totul nu-i așa?
-Un crocodil ? Ce a fost in mintea ta? Mă întreabă bunicul.
-Bine! L-am văzut în depărtare. Era pe cale să moară și l-am salvat. Nu trebuie să te ocupi tu de el, va fi calul meu , eu îl voi îngriji. Încerc să îl conving pe bunicul meu să mă lase să îl păstrez.
-Ok , de acum va fi calul tau.
-Multumesc!!!spun eu mai entuziasmata decat un copil care vede o fabrica de ciocolata.
Îi mulțumesc bunicului după care îl imbrățișez.