In camera era intuneric iar luna scalda cu razele sale patul acoperit cu o lengerie rosie ca focul. Fereastra deschisa lasa ca aerul fierbinte al verii sa patrunda, mangaindu-mi piela . Ii simteam respiratia scandata pe gatul meu iar mainile lui isi faceau loc pe sub tricoul meu, lipindu-ma mai aproape de el. Pielea imi era ca de gaina si simteam cum tot interiorul meu incepe sa tremure cand ma intoarce si isi apasa tandru buzele peste ale mele, limba lui dorind sa patrunda prin zidul format de ele. Ii simteam atingerea si l-am lasat sa facă ce vrea. Mainile lui se plimbau peste corpul meu explorand fiecare centimetru, fiecare forma. Simt cum ma indeamna sa merg cu spatele pana ce ajung la pat atunci se indeparteaza putin si se uita adanc in ochii mei. Tremur, inima imi bate nebuneste si pentru prima oara simt ce inseamna sa iubesti cu adevarat si sa fii iubita. Se aproprie din nou de buzele mele si ma saruta cu o dorinta abia stapanita lasandu-se in acelasi timp peste mine. Ii simt greutatea iar inima lui imi bate in palma, ma saruta pe gat si coboara mai jos pana ajunge la sani . Urca din nou si il aud cum imi sopteste........
ESTE ORA 07:00! VA RUGAM SA VA TREZITI!!
Ce?! Deschid ochii atat de brusc incat lumina din camera mea ma loveste din plin. Imi ia cateva minute sa imi dau seama ca totul a fost un vis frumos iar acum trebuie sa ma intorc la realitate iar barbatul care mi-a aratat atata iubire nu a fost real. "Gata cu romanele inainte de culcare!" imi zic eu. Ma ridic din pat si ma indrept spre baie pe jumatate adormita. Ma uit in oglinda si zic "- Draga, arati ca dracu!" , si chiar aratam. Fac un dus si apoi ma imbrac , incercand sa arat cat mai prezentabila. Imi iau pe mine o fusta neagra ce imi ajunge deasupra genunchilor, o bluza alba transparenta si un sacou ce imi pune in evidenta talia, iar in picioare o pereche de pantofi negri cu toc inalt . Ma machiez discret iar parul il prin sus in coada. O ultima privire in oglinda si gata! Adevarul este ca nu aratam deloc rau, eram destul de inalta si cu o talie de viespe, datorita celor 6 ani de atletism din adolescenta. Parul saten si ochi caprui-verzui , care intotdeauna mi-au dat o nota copilareasca , iar buzele mari si carnoase par doua mure. Sunt multumita de mine. Imi iau geanta, cheile, incui si plec. Este luni dimineata iar traficul este insuportabil, oftez iar in minte imi vin cuvintele Stephaniei " - Esti cea mai buna avocata a mea , nu pot sa trimit pe oricine. Trebuie sa ii reprezinti tu!" . Stau si ma gandesc , chiar sunt? Eu, Kristen Wolf, sa fiu singura capabila sa reprezint compania marelui milionar Edward Woods? Incep sa rad la gandul acesta . Nici macar nu il cunosc pe acest domn Woods. Trebuie sa fie un batran afemeiat si scarbos. Am auzit ca compania Wood este implicata intr-un scandal dupa ce un arhitect din cadrul acesteia a inselat un investitor din Argentina cu o suma de bani foarte mare. Offff! Bogatanii astia! Intre timp ajung la birou iar secretara ma saluta vesela:
- Neata Kristen! Arati super astazi!
-Neata Anna! Merci, Stephanie a ajuns? Trebuie sa vorbesc cu ea urgent!
- Da, te asteapta, imi raspunde ea
O las pe Anna si ma indrept spre biroul sefei. Intru iar Stephanie este ingropata in acte si cand ma vede imi zice:
- Vai, ce bine ca ai venit! Spune-mi ca iei tu cazul Woods? Eu nu pot, am trei in derulare si inca 2 la rand.
- Pai....eu voiam sa....stii tu....eu nu il cunosc de Edward Woods si nu stiu cum am sa ma inteleg cu el. Poate va crede ca sunt prea tanara, totusi am 24 de ani.
- Te rog eu ia-l tu! Si din privinta asta nu iti fa griji, sunt sigura ca va veti intelege foarte bine. Hai fii papusa ca intotdeauna si accepta. Promit ca iti dau o saptamana libera imi zice privindu-ma cu niste ochi de catelus.
- Doua saptamani plus un bonus. Ce naiba ! Am muncit de mi-au sarit capacele pana acum, macar atat merit am zis eu
- S-a facut! Deci, putem considera cazul Woods ca si rezolvat?
Dau din cap in semn ca da
-Esti o dulceata, stiai? imi zice ea vesela
-Mda...mi s-a mai spus am raspuns eu razand
- Apropo sa imi dai numarul marelui milionar Edward Woods am zis eu strambandu-ma . Trebuie sa fixam o intalnire si ne apucam de treaba ca doar nu am sa fac eu toata munca, i-am zis Stephaniei iesind.
"Grozav " mi-am zis, nu imi era de ajuns faptul ca procesul contra lui Woods este in atentia presei acum trebuie sa il mai suport si pe arogantul de milionar. Ce probe iti poate rezerva viata. Ma intreb cum am sa o trec si pe asta? In ultimii ani am muncit enorm de mult ca acum sa fiu ceea ce sunt, o avocata de succes cu un cont in banca frumusel. Imi aduc aminte ca petrecem nopti intregi invatand intr-o camera patru pe patru. Pe atunci locuiam intr-un cartier de la marginea orasului L.A. Am reusit sa depasesc perioada aceia, terminandu-mi studiile cu brio si angajandu-ma la Stephanie, mi-am cumparat un apartament pe care l-am mobilat dupa gustul meu si o masina. Acum sunt multumita de ce am si de ce sunt!
Este aproape pranzul si cobor jos sa mananc. Intru in bufet, ma asez la tejghea si comand o salata cu pui si o limonada. Dupa aproape cateva minute deja mancam cu pofta cand o vocea joasa , usor ragusita imi sopteste la ureche:
- Sa stii ca mancatul de una singura provoaca indigestie!
Cand am auzit m-am inecat si iau o gura mare de limonada ca sa-mi revin. Ma intorc sa vad cine a reusit sa imi strice pauza de pranz. Am ramas muta. Era un barbat inalt , cred ca avea in jur de 25-26 de ani, parul era negru precum carbunele, tuns scurt si ridicat putin in sus .Avea ochii caprui si o privire patrunzatoare, corpul era bine lucrat iar bratele puternice si abdomentul perfect se puteau observa foarte usor, buzele erau atat de ispititoare incat te invitau sa le saruti .
Imi mut privirea de la corpul lui si il privesc zicandu-i pe un ton acid :
- Mai usor fac indigestie cand cineva este prost crescut si imi strica pofta de mancare.
Se uita la mine si schiteaza un zambet in coltul gurii asezandu-se langa mine si ia o gura din limonada mea. Ma uit la el si il intreb nervoasa
-Scuza-ma, dar ce crezi ca faci?
- Imi potolesc setea, nu se vede? imi raspunde el cu o privire inocenta
- In caz ca nu ai observat, ĂLA era paharul meu. Ar fi trebuit sa ceri voie, ca oamenii educati subliniind ultimul cuvant
- Iarta-ma, dar mi s-a facut sete si nu am vrut sa comand unul. Te-ai suparat scumpete?
- Data viitoare sa comanzi unul , denota eduatie si pentru cultura ta generala am fobie la apelative de genul asta, i-am zis nervoasa
- Crezi ca sunt lipsit de educatie? Cat de grav este, poti ajunge la spital din cauza fobiei tale? ma intreaba el
- Dupa ce mi-ai golit aproape tot paharul ce ai vrea sa cred? Si da, este foarte grava , insa se pare ca incep sa am alta
- Care? ma intreaba el curios
- Cea la idioti ii zic privindu-l in ochi
Ne privim cateva secunde bune dupa care el rupe tacerea si spune:
- Uite, imi cer scuze, cred ca am inceput cu stangul. Eu sunt......
Nu termina fraza ca eu il intrerup
- Scuteste-ma, te rog! Chiar nu ma intereseaza cine esti, poti sa fii si regele Chinei ca tot nu ma intereseaza. Cred ca mai bine plec, daca nu vreau sa mi se aplece mai tare.
Ii zic astea, platesc si ies din bufet plina de draci. Cum a putut sa faca asta ? Cine se crede? Un Casanova? Doamne, cat tupeu poate avea pe el. Decid sa ma plimb 10 minute ca sa ma linistesc apoi ma intorc la birou, sperand ca munca si noul caz sa ma fac sa uit incidentul cu marele idiot.
Usa liftului se deschide iar Anna vine spre mine si imi zice:
- A venit Edward Woods, te astepata in biroul tau, spune ea chicotind
- Milionarul? Dar ce cauta aici, aveam de gand sa stabilesc cu el o intalnire maine.
- A zis ca dorea sa afle cine il va reprezenta si alte chestii de genul asta.
- Offfff bine! Cum arat? Bine? Trebuie sa ma intalnesc cu un milionar si cel mai probabil un bosorg spun eu cu un zambet pe buze
- Arati super! Imi spune Anna. Bluza aia transparenta pune imaginatie la treaba imi zice ea razand Rad si eu si ma indrept spre biroul meu cu pasi hotarati. Trebuie sa arat sigura pe mine, puternica si capabila daca vreau sa ma inteleg cat mai bine cu milionarul. In plus, daca reusesc sa castig procesul ma voi alege cu o frumoasa suma de bani pe care o voi investi in cele doua saptamani de vacanta promise de Stephanie. Ce naiba! i-am zis ca le merit din plin. Ma aflu in fata usii, trag aer in piept si deschid usa cu hotarare. Imi indrept ochii spre scaunul de la biroul meu si nu imi vine sa cred ochilor ce vad, inima incepe sa o ia la fuga iar sangele mi se urca in obraji din cauza maniei.