Capitolul 12 ~ Inima franta a criminalului
-Am ajuns!
Usa camerei lui Nathalie se tranti cu putere de perete, descoprind o Nina cu zambetul urias pe fata, parand super fericita de un lucru anume. Nathalie sari din pat imediat si o imbratisa strans pe Nina, in timp ce fata ii raspunse la imbratisare.
-Cand ai venit? Intreba Nathalie super incantata de intoarcerea fetei.
-Acum jumatate de ora, cred. Raspunse ea. A trebuit sa scriu un raport pentru Clockwork imediat ce am intrat pe usa, iar ea a sarit pe mine. Nathalie incepu sa chicoteasca si o invita inauntru. Nina se supuse ca o fetita cuminte ce asculta de sora ei si se aseza pe pat. Dar vad ca o duci bine. Spuse Nina, uitandu-se la ea. Cum merg antrenamentele?
-Nu merg. Spuse Nathalie, aruncandu-se langa Nina, pe pat. Lupta corp la corp poate fi mai grea decat mi-am imaginat. Nina dadu din umeri.
-Sunt sigura ca te vei descurca, cu toate ca stiu cat de rea poate sa fie Clockwork si cat de dura. In plus,...
-Nina, vreau sa te intreb ceva. O intrerupse Nathalie aproape instant. Adevarul era ca acea intrebare o bantuise de cateva zile incoace, iar cu doua seri in urma aproape ca incepuse sa ii manance existenta si sa o faca sa isi piarda concentrarea la antrenamente. Iar asta o aducea pe Clockwork in special in culmea disperarii. Vreau sa fi cat se poate de sincera si sa-mi raspunzi cat de detaliat poti. Nina se uita la ea confuza, incercand sa ii citeasca gandurile, dar era imposibil. Ochii caprui ai lui Nathalie spuneau absolut tot.
Nathalie scoase din spatele blugilor sai o bucata de hartie si o despaturi, dovedindu-se a fi o fotografie. Fotografia cu Jane si Jeff, parand ca doi indragostiti, fotografie ce o sterpelise din acea camera "interzisa" cu doua nopti in urma. Fotografie ce o facu sa se simta oarecum data la o parte de langa Jeff, fotografie ce o facu sa il evite pe cat de mult posibil, si nu doar din cauza a ceea ce s-a intamplat la lacul vulcanic din padure. Pur si simplu nu putea sa il priveasca pe Jeff.
De fiecare data cand se uita la el nu reusea sa il vada zambind asa cum zambea in acea imagine, il vedea tot timpul serios sau suparat si simtea ca nu putea suporta asta. Era ceva in ea care o indemna de fiecare data sa faca ceva ca sa ii aduca zambetul pe buze. Dar nu o facu nici macar o data.
-Cine este Jane?
Nina lua fotografia si o privi, apoi se uita la Nathalie. Nu se astepta sa o intrebe asa ceva. Voia sa ezite, dar ochii ei fixati asupra ei pareau atat de rugatori, pareau ca au trecut printr-un chin groaznic, de nesuportat.
-A fost iubita lui Jeff. Spuse abia murmurat, cuvinte ce o facura pe Nathalie sa simta ca si cum cineva o lovi in piept, taindu-i rasuflarea. A fost un soc, asta era singura explicatie pe care Nathalie o gasea ca justificare pentru reactia ei.
-Iubita? Asta explica de ce Jeff o ia mereu razna cand cineva aduce vorba de ea. Spuse, fixand un punct in podea cu privirea. Incercase sa faca o mica gluma, dar nici macar ea nu dadea semne ca ar rade. Se uita din nou la Nina care parea ca nu vrea sa zica mai multe. Spune-mi totul despre ea. Trebuie sa stiu. Bruneta ezita, dar la rugamintile staruitoare ale lui Nathalie, accepta.
-Jane a intrat in Subsemnatii la putin timp dupa ce a fost format grupul, apoi am urmat eu si E.J. Era unul dintre cei mai buni membri, mereu era trimisa in misiuni complicate pe care le putea rezolva singura in numai o zi. Aveam deplina incredere in ea si ea in noi, stiam ca nu ar face nimic rau nimanui. Apoi a inceput sa se apropie de Jeff si s-a indragostit de el, iar el de ea. Jeff a iubit-o enorm de mult si o urma peste tot, asigurandu-se intotdeauna ca este bine, desi avea incredere in ea, ca noi toti.
Nathalie ramase usor in aer cand auzi toate acele cuvinte despre Jeff. Jeff, indragostit? Lui Jeff sa ii pese de cineva si nu de el? Jeff sa fie ingrijorat? Pentru Jane?
-Dar apoi am aflat ca Jane facea parte dintr-un alt grup ce asasina oameni. Sentimentele ei pentru Jeff nu au fost niciodata reale, in schimb, ale lui, da. A fot distrus cand Clockwork a alungat-o pe Jane din Subsemnatii. Ar fi trebuit sa o ucidem pe Jane in momentul ala, dar Jeff ne-a implorat sa o lasam in viata. Am vazut durerea lui, am vazut cat de disperat era chiar si atunci, dupa ce aflase de tradarea lui Jane, sa o tina in viata, sa o tina in siguranta.
Nathalie se ridica de pe pat si incepu sa mearga dintr-o parte in alta a camerei. Jeff, vrand sa o tina pe Jane in siguranta, in viata. Daca nu putea sa o aiba langa el, macar sa traiasca, chiar daca a tradat increderea lui si dragostea lui. Nu putea sa creada tot ceea ce a spus Nina. Vorbea despre acelasi Jeff despre credea ea ca vorbea? Cum era posibil ca Jeff sa fi avut atat de multe sentimente pentru o persoana atunci, iar acum sa fie doar un bloc de gheata rece? Jane avusese un asa mare efect asupra lui. Dar Nathalie nu avea nimic. Stia ca niciodata nu va fi ca Jane. Dar spre deosebire de Jane, ea nu avea sa ii insele increderea. Oricum, Jeff nu avea nicio incredere in Nathalie.
-Esti bine? Se ridica Nina de pe pat, venind catre ea. O apuca de brat, fortand-o pe Nathalie sa se uite in ochii ei negri. Pari mai palida decat mine.
-Sunt bine. Schita Nathalie un mic zambet. Doar ca am ramas un pic socata. Murmura.
-Ca toti restul, de altfel.
-Sunt bine, serios. Se departa de ea. Trebuie sa ma duc la antrenamente. Vorbim mai tarziu despre misiunea ta, ok? Nathalie se departa de ea, lasand-o cu fotografia in mana si iesi din camera.
Nu stia daca Nina isi daduse seama ca Nathalie a mintit-o in legatura cu antrenamentele. Nu avea niciun antrenament, dar trebuia sa gaseasca o metoda prin care sa se calmeze. Trebuia sa discute cu cineva si acea persoana clar era Clockwork. Voia sa stie mai multe despre relatia dintre Jane si Jeff, asa ca Clockwork era cea mai potrivita persoana in acel moment. Curiozitatea incepuse sa o macine mult prea tare, iar acum ca Nina ii spusese aproape cu exactitate cine era Jane si ce rol avusese in viata lui Jeff, trebuia sa afle mai multe. Cum ar fi de ce Jane facuse ceea ce facuse si de ce Jeff tinuse atat de mult la Jane incat sa nu respecte regula de a o ucide o data ce aflasera despre adevarata ei fata.
Nathalie dadu buzna imediat in camera Celulei si se opri pe balconul usii de sus. Clockwork era imbracata doar in maieul ei negru ce ii lasa semnul Sebsemnatiilor la vedere, si o pereche de pantaloni scurti si cizmele de piele. Mainile le avea acoperite de manusi negre ce ii lasau degetele afara, iar parul strans intr-o coada de cal, lovind puternic un sac de box cu pumnii. Transpiratia cadea pe fruntea ei, pe piept, pe spate, iar parul ii era ud din acelasi motiv. Nathalie se incrunta si chiar se intreba cum de Clockwork nu racea in frigul ala.
Cobori rapid scarile si intra in Celula, facand-o pe Clockwork sa isi opreasca sesiunea de lovituri pe sacul de box si sa o priveasca pe Nathalie cum alerga ca o disperata catre ea.
-Vreau sa stiu toate detaliile despre Jane. Ceru Nathalie, oprindu-se exact in fata lui Clockwork. Satena o privi incruntat, ezitand. Nina mi-a spus despre ea, dar vreau sa stiu ce a facut mai exact Jane de v-a tradat increderea. Clockwork ofta.
-A trebuit tu sa pui intrebari, nu-i asa? Nathalie nu ii raspunse. Clockwork isi dadu jos manusile negre si se indrepta catre un colt al Celulei, punandu-si un prosop pe umeri si incepand sa bea dintr-o sticla de apa, pana o termina.
-Ce s-a intamplat acum doi ani? Insista Nathalie.
-Slender ne-a trimis intr-o misiune pe toti cei care eram disponibili. Jane atunci era plecata intr-o misiune in Tokyo, sau asa credeam noi. In schimb, am gasit-o in Berlin, in locuinta celui pe care trebuia noi sa-l lichidam. Era impreuna cu alte zeci de personane ce il ucisesera pe cel care ne era dat noua sa-l ucidem, pe el si pe amicii lui, un traficant de droguri, arme si carne vie. Ea a ucis toti prizonierii pe care ii capturase acel tip, tortuandu-i in cele mai crude moduri posibile. Clockwork se apropie de Nathalie, cu parul ciufulit si aruncat in toate directiile. Ochiul ei era inexpresiv, dar daca te uitai cu atentie, puteai sa vezi cat de distrusa parea. Am fost socati sa o vedem acolo, facand acele lucruri ingrozitoare unor persoane nevinovate. Bineinteles, Jeff a fost cel mai socat si distrus dintre noi toti pentru ca el chiar avea niste sentimente profunde pentru Jane. Am decis sa o ucidem pe moment pentru ceea ce a facut, pentru ca a incalcat juramantul, dar Jeff ne-a oprit. Stiam ca ar fi reactionat asa, asa ca i-am promis ca nu o vom ucide pe Jane decat daca ce face ea devine cu adevarat o nebunie totala. Desi, din momentul ala, Jane devenise o problema pentru el. Dupa faza critica pin care trecuse, Jane era cea care reusea sa il tina cat de cat in frau. Era ca un drog pentru el. Din momentul in care Jane a plecat si a creat Anonimii,...
-Jeff a innebunit complet, luand pastile. Continua Nathalie, incepand sa simta cu adevarat o antipatie pentru aceasta Jane. S-a jucat cu el, iar apoi l-a aruncat la gunoi ca pe o carpa murdara.
-Cu noi toti s-a jucat. Aveam incredere deplina in ea, era prietena noastra, facea parte din familie. Nu stim de cand se afla in grupul ala de asasini sau cate persoane a ucis, dar nu am putut sa o mai primim inapoi. Iar ea nici macar nu voia asta, nici macar nu ne-a cerut iertare pentru faptele ei. Cateodata chiar nu inteleg de ce il ascult pe Jeff si o lasam in viata. Dar acum totul a devenit mai rau.
Nathalie isi ridica privirile catre ea din pamant, aratand confuza si speriata in acelasi timp. Dupa toate cate a aflat in momentul ala, despre Jane si relatia ei cu Jeff, cu efectul pe care il avea asupra lui, cu tradarea ei, incalcandu-si juramantul, acum urma sa mai afle alte lucruri. Lucruri care, din cate credea ea, ii va agrava situatia si mai rau.
-Acum ce mai e? Vocea ii era tremurata. Nu stia daca ceea ce simtea in acel moment era teama, compatimire, mila sau pur si simplu antipatia pentru Jane crestea din ce in ce mai mult, transformandu-se in ura. O ura pentru ca acum era pe urmele ei, vrand sa o captureze, ura faptul ca Jane se jucase cu increderea tuturor si ii tradase si o ura pentru faptul ca Jeff sufera din cauza ei.
-Stiu ca nu vrei sa-mi spui ce se intampla intre tine si Jeff, dar pari o influenta pentru el. Nu pot spune daca negativa sau pozitiva.
-Clockwork, spune-mi. Marai Nathalie pintre dinti.
-Jeff va trebui in final sa aleaga intre tine si Jane.
Cuvintele lui Clockwork o lovira pe Nathalie ca o palma. Nu stia daca ceea ce spusese ea era adevarat sau nu, daca ea chiar avea o influenta asupra lui Jeff, fie buna sau rea, dar un lucru era sigur. Chiar daca isi petrecuse timpul cu el, chiar daca au avut intr-un fel momentele lor, Jeff nu o va alege niciodata. Jeff o ura pe Nathalie, asta era adevarul, fie ca lui Nathalie ii placea, fie ca nu. Daca Jeff ar putea alege intre viata lui Nathalie si intoarcerea lui Jane, Nath era sigura ce va alege Jeff, pe cine va alege. Nu trebuia sa traiasca cu impresia ca Jeff o va salva in caz ca va fi in pericol. Jeff inca o iubea pe Jane, asta era sigur.
-Scuza-ma, te rog. Murmura Nathalie, asezandu-se pe podeaua rece a Celulei si privind catre peretele plin de crapaturi. Clockwork incuviinta cu un clin din cap, oferindu-i spatiu, isi lua lucrurile si iesi din incapere cat de repede posibil.
*
Nathalie facu o rasucire, lovind manechinul in zona abdominala cu piciorul, lasandu-l sa cada pe podeaua Celulei cu un zgomot asurzitor de metal. Nath se indrepta si incepu sa isi scuture bratele dupa sesiunea de lovituri aplicate sacului de box si manechinelor. Isi privi pentru cateva secunde nodurile degetelor cum erau zgariate si vanete de la toti pumnii aruncati in stanga si in dreapta. Apoi privirile ii alunecara pe peretele de beton al Celulei unde cutite si sabii scurte erau infipte cu putere in el, trecand de jumatatea lamei.
Dar trebuia sa recunoasca. Toate acele lovituri, toate acele aruncari de cutite o facura sa se simta mai bine, o facura sa se descarce asa cum trebuie, stand aproape toata ziua inchisa in Celula. In plus, isi perfectiona cu mult loviturile si aruncarile, facand-o mai puternica.
Dar chiar si asa, luptele ei corp la corp cu o bucata de material in jurul ochilor erau la fel de rele. Niciodata nu reusea sa isi loveasca oponentul, arunca orbeste cu pumnii in directii imprecise si de cele mai multe ori, ea era cea care se alegea cu lovituri grave, in special in zona capului si a abdomenului. Oponentii ei erau de obicei Ben sau Toby, cateodata chiar E.J. sau L.J. Nu experimentase niciodata calitatile lui Sally sau ale Samarei in lupta corp la corp, dar parca nici nu voia sa stie de ce sunt fetele in stare sa faca. In chimb, la fiecare antrenament, Clockwork trebuia sa intervina in lupta aproape de fiecare data cand credea ea ca lui Nathalie chiar ii trebuia un impuls mare. Dar de cele mai multe ori, Nathalie se preda, ceea ce ducea spre multe morale ale lui Clockwork.
-Ar trebui sa incepi sa te controlezi, altfel toate actele astea de furie iti vor face rau. Nathalie isi intoarse privirile ca sa il vada pe Jeff, dincolo de plasa, cum se sprijinea de bara balconului, privind-o. Nu avea puterea sa vorbeasca cu el, sa fie in aceeasi camera cu el sau sa il priveasca. In special sa primeasca sfaturi si atentie de la el.
-Ai avut dreptate, te fac sa te simti mai bine atunci cand te descarci pe ceva, lovindu-l. Murmura Nathalie rece, scotandu-si centura neagra din jurul taliei sale, aruncand-o intr-un colt. Dar am terminat acum.
Nathalie se indrepta catre usa Celulei si o deschise, vrand sa plece, dar Jeff o prinse rapid de brat, tragand-o catre el. Nathalie isi indrepta privirile catre ochii lui negri ce o priveau atat de calm. Calm. Dupa tot ce se intamplase la lac, in padure, Jeff putea sa fie calm si sa nu acorde nicio importanta? Daca el reactiona asa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, de ce Nathalie se purta ca o fetita aiurita? Nu voia sa recunoasca, dar ea aproape il sarutase pe Jeff acolo, iar Jeff era nepasator fata de asta. Chiar era o fetita prostuta.
-Cum merg antrenamentele cu Clockwork? O intreba el. Nathalie se trase din mana lui brusc, dandu-se un pas in spate. Tot la fel de prost stai cu ele?
-De ce ti-ar pasa tie? Si de unde stii tu cum merg antrenamentele mele? Jeff se indrepta catre usa de metal a Celulei si o deschise, invitand-o pe Nathalie inauntru.
-Esti pe teritoriul meu, aschiuta, stiu tot ceea ce faci. Ii facu semn din cap sa intre in Celula, apoi ii arata un zambet. Lasa-ma sa-ti arat.
-Nu vreau ajutorul tau.
-Dar ai nevoie de el.
Nathalie isi dadu ochii peste cap si intra in Celula, urmata de Jeff ce inchise usa in urma lui. Nu putea crede ca il lasa din nou sa o ajute, nu putea crede ca statea atat de aproape de el dupa tot ceea ce aflase despre el si Jane. Ar fi putut tipa la el in momentul ala, dar nu avea de ce sa deschida subiectul. Faptul ca acum stia cine e Jane era un secret fata de Jeff. Dumnezeu sa o ajute sa isi pastreze controlul.
Se aseza in mijlocul Celulei, cu mainile in jurul ei, asteptand ca Jeff sa inceapa sa ii tina o lectie despre lupta corp la corp. Jeff se puse in spatele ei si ii inconjura trupul cu bratele sale, incepand sa ii transmita o caldura placuta lui Nathalie. Nath tresari cand o atinse, aproape sarind din bratele lui, dar Jeff o tinuse bine, lipindu-si pieptul de spatele ei, desi Nathalie era un pic cam prea scunda pentru el. Ii apuca mainile din jurul abdomenului sau, incepand sa se joace cu ele, desi Nathalie incepea sa opuna rezistenta.
-Relaxeaza-te, aschiuta.
Nu pot sa ma relaxez daca tu ma atingi in felul asta. Gandi ea, dar nu spuse nimic. O cuprinse un tremurat usor si nu putea spune ca e din cauza frigului. Simtea acelasi lucruri pe care le simtise si la inceput, de fiecare data cand Jeff o atingea, acelasi lucruri pe care le simtise la lac cand aproape il sarutase. Era un chin pentru ea sa simta toate astea. Simti din nou mirosul usor de tutun, dar incerca sa il alunge pentru ca isi daduse seama ca acest miros al lui Jeff o facea sa o ia razna si era ciudat pentru ea.
Nathalie isi relaxa bratele, iar Jeff ii dadu drumul la maini. Cu toate astea, Jeff inca isi misca bratele in jurul ei, iar Nathalie il urma, ca si cum ar fi format o pereche de dans. Si le misca in sus si in jos, in lateral, le deschidea si isi inconjura trupul cu ele, urmandu-l pe Jeff.
-Tot ce vedem, precum lucruri fizice, sunt doar insule si sub ele, ducandu-le, e curentul ce le strabate. Vorbi el usor, incepand sa isi miste bratele ca si cum ar fi fost la o ora de balet, iar Nathalie urmandu-l. Daca esti atenta o sa incepi sa-l simti. Incepu sa isi miste incheietura, iar Nathalie dupa el, uitandu-se foarte atent catre mainile lor cum se sincronizeaza perfect. Vezi cum se misca mana ta cu a mea?
Nathalie incepu sa simta o caldura ce parca ii indica in ce directie sa mearga in functie de unde mergea si mana lui Jeff. Era placut si simtea in interiorul ei o vaga sincronizare ce o putea confunda cu o legatura dintre ea si Jeff. Desi totul pentru ea parea imposibil, in special pentru Jeff.
-Acum, continua el, daca simti curentul, putem simti si alte lucruri in curent. Oameni. Putem simti unde ii duce curentul si putem vedea unde ii vor duce mai departe si mai departe, ca o imagine miscatoare in fata noastra. Inchide ochii. Ii ceru el usor, soptindu-i, iar Nathalie il asculta fara sa comenteze. Desi in fata ei se intindea o perdea neagra, putea inca sa simta felul in care mana ei era condusa de a lui Jeff, chiar daca nu putea vedea. Totul consta in miscare. Simti? Mana ta merge singura. E mai usor sa te misti cu mana mea decat impotriva ei, pentru ca o poti simti in ce directie se va duce, pentru ca devine ca o parte din tine. Pe buzele lui Nathalie rasai un zambet micut si scurt, inainte sa simta cum Jeff se departeaza de ea.
Nathalie isi deschise ochii si se intoarse catre Jeff ce ii intinse bucata de material.
-Acum incearca sa te feresti de mine si sa ma ataci.
Nathalie nu spuse nimic, ci doar lua bucata de material ce si-o lega in jurul ochilor sai. Putu sa auda pasii lui Jeff ce se tarau prin Celula, apoi nimic. Dar il putea vedea. Inalt si subtire, cu tricoul lui de un gri intunecat si spalacit, larg si pantalonii negrii ce se mulau perfect pe picioarele lui, cu ghetele negre si murdare. Parul negru ciufulit, ochii negri ce ii simtea cum se plimbau pe corpul ei de minion, mirosul de tutun. Putea simti un curent cald venind din partea lui.
Nathalie se dadu brusc in spate un pas, simtind cum prin fata ei se misca ceva atat de repede incat o lua prin surprindere chiar si pe ea faptul ca a reusit sa se fereasca atat de impulsiv. Jeff a vrut sa o loveasca, dar ea se ferise de el. Ii prinse incheitura cu o mana si facu o rasucire catre el, incercand sa il loveasca cu cotul, dar Jeff se lasa in jos. Nathalie ii dadu drumul la mana, rasucindu-se din nou si ferindu-se de atacul lui ce trebuia sa fie in zona abdomenului.
Auzi din nou pasi cum ii dadeau ocol, apoi un clinchet scurt. Se apleca de asemenea, simtind lama rece a unui cutit, si il apuca strans de maner, jucandu-se usor cu el. Cumva reusi sa isi dea seama unde este Jeff, stand fata in fata cu el, jucandu-se amandoi cu cutitele.
Jeff porni catre ea, incercand sa o loveasca cu cutitul in jurul gatului, dar Nathalie se ferea cu o agilitate aparte de lama lui Jeff. Lovi cu propriul cutit, dar acesta se lovea in continuu de lama lui Jeff, scotand sunete asurzitoare de metal. Lovi inca o data, dar de data asta Jeff ii prinse incheietura, blocandu-i atacul. O lovi cu cotul in mana, facand-o pe Nathalie sa scape cutitul, apoi o rasuci pe sub bratul lui, cazand amandoi pe podeaua Celulei.
Jeff statea deasupra ei, cu picioarele deoparte si de alta a trupului ei micut, imobilizandu-i incheieturile la nivelul capului ei. Bucata de material se desfacu si cazu intr-o parte de pe ochii ei, lasand-o sa il vada pe Jeff cum statea atat de aproape de ea incat putea sa ii simta respiratia fierbinte cum se izbeste de obrajii ei rosii. Respira sacadat, in comparatie cu Jeff care nu dadea semne ca ar fi obosit, era transpirata, iar podeaua era prea rece. Dar caldura lui Jeff o facu sa uite ca ar putea da intr-o gripa.
Era din nou in aceeasi situatie ca acum cateva zile, in padure. Atat de aproape de ea, simtind cum psihicul ei se chinuie de unul singur sub privirile insistente ale lui Jeff. Trebuia sa se adune o data. Jeff din fata ei nu era acelasi Jeff pe care il stia. Era acel Jeff care avea o latura diferita si falsa, pentru ca putea spune ca il cunoaste prea bine ca sa se lase pacalit de zambetul lui marsav. Probabil aceasta metoda de a o ajuta sa invete sa lupte fara a privi inaintea ei o folosise candva si pe Jane, probabil ajunsesera amandoi in aceeasi situatie ca si acum. Dar pentru Jane, Jeff simtea lucruri bune, cat pentru Nathalie recunoscuse chiar el ca ar putea sa o omoare cu cea mai mare placere. Doar se joaca cu ea, asa cum si Jane se jucase cu el. Totul in mintea ei era ca un uragan fara oprire.
-De ce arati ca si cum incerci sa imi gasesti cele mai adanci secrete? Intreba Jeff, trezind-o pe Nathalie la realitate.
-Pentru ca sunt curioasa sa aflu totul despre tine, fiecare secret si fiecare amintire, oricat ar fi ea de mica. Raspunse sincer, fara sa incerce sa se ascunda. Jeff se incrunta pentru o secunda, iar apoi, spre surprinderea lui Nathalie, zambi.
-As putea sta aici toata noaptea, tot nu vei afla nimic de la mine.
-Ai fost ranit candva si nu incerca sa negi. Adauga ea repede. Stiu ca ai fost.
-Nina poate sa spuna multe lucruri, dar ranit nu are cum sa-ti spuna ca am fost pentru ca nu am fost.
-Nina nu mi-a spus nimic. Minti ea, dar o parte chiar era adevarata. Ochii tai spun multe, asta presupun ca din cauza ca nu poti clipi. Jeff pufni din nou intr-un raset micut.
-Esti intr-adevar o mica figura adusa din Miami care crede ca stie totul despre oameni?
-Doar despre tine. As putea afla, stii asta, nu? Nu esti chiar o carte inchisa si incuiata.
-Dar tu? Nathalie isi ridica sprancenele, intrebatoare. Nici tu nu esti o carte inchisa, iti poti lasa trairile la vedere. Esti o fata cu vise adusa din cine stie ce loc, viata ti-a fost data peste cap din naiba stie cate si ce motive, dar tot ce e in capul tau este cum sa scapi din situatia jenanta cu mine stand peste tine. Nathalie se incrunta.
-Nu gandesc asta.
-Ba da, o faci si inteleg. Esti ciudata.
-Atunci lipseste-ma de aceasta situatie si da-te jos de pe mine inainte sa-ti infing un cutit in fund. Aproape marai Nath, scotand un alt zambet de la Jeff.
Dupa cateva secunde, Jeff se ridica de pe ea, lasand-o sa se ridice singura in picioare, apoi se departa cativa pasi de ea. Ii intinse un cutit pe care Nathalie il apuca si il arunca langa centura sa neagra ce zacea intr-un colt al Celulei.
-Acum cred ca pot pleca. Zambetul lui disparuse cu desavarsire o data ce o privi pentru ultima oara pe Nathalie, inainte sa se indrepte din nou catre usa Celulei.
-Multumesc. Spuse Nathalie dintr-o data, incat o lua si pe ea prin surprindere.
-Taci, aschiuta, amandoi stim ca vrei sa continui un joc pe care eu nu vreau sa-l continui, cum ar fi sa ne prefacem ca suntem draguti unul cu altul. Ii raspunse Jeff, iesind din Celula si indreptandu-se catre scarile de metal.
-Serios. Jeff se opri din mers si o privi pe Nathalie ce isi inconjura trupul cu mainile, din cauza frigului ce o lua dintr-o data. Multumesc. Jeff dadu din cap ca si cum multumirile erau acceptate si urca scarile de metal, provocand zgomot la fiecare pas. Dadu sa iasa pe usa, dar se opri si se intoarse catre Nathalie.
-Miami...
-Da? Sari Nathalie, privindu-l.
-Nimic. Spuse dupa cateva secunde de tacere, apoi iesi din camera, lasand-o pe Nathalie singura, adunandu-si lucrurile.
*
Nathalie sari asupra Ninei si ii puse cutitul la gat, ii imobiliza mana cu genunchiul, in timp ce cu cealalta mana o tinea de incheietura, lasand-o pe Nina sa se zbata sub ea, dar fara noroc de a evada. Nathalie isi dadu jos de pe ochi bucata de material neagra si o privi pe Nina cu un zambet mare, in timp ce aceasta statea sub ea, zambind la randul ei.
-Cum a fost asta? O intreba, iar Nina doar aproba cu un clin din cap.
Nathalie chicoti si se dadu jos de pe ea, fiind intampinata de aplauzele celor ce stateau in afara Celulei. Toby si Ben aveau fiecare cate o pata de sange, Toby taiat pe obraz de un cutit, iar Ben lovit la frunte. Cei doi se luptasera de asemenea cu Nathalie, dar amandoi au fost oarecum invinsi. Orecum, pentru ca Nathalie stia ca nu dadusera tot ce aveau din ei de frica sa nu o omoare, dar Nathalie era multumita, asta pentru ca Clockwork parea la fel de multumita de ea, stand langa cei doi baieti.
-Asta a fost o lupta buna. Spuse Clockwork de pe partea cealalta a plasei.
-Oh, te rog. Veni raspunsul lui Jeff de langa ea. Nina ar fi putut sa o puna sub papuc din doua miscari. Nath ii arunca o privire dura, dar Jeff nu reactiona la asa zisa ei "ucidere din priviri" desi i-ar fi placut lui Nath sa aiba aceasta calitate si sa o foloseasca pe Jeff.
Clockwork isi dadu ochii peste cap, uitandu-se la Nathalie si incercand sa il ignore pe Jeff.
-Pai, pentru ca ai reusit sa avansezi atat de mult cu antrenamentele si sa intelegi in mare parte despre ce facem noi in Subsemnatii, Slender si cu mine am decis ca este timpul pentru prima ta misiune. Spuse ea, cu un zambet pe fata. Nathalie isi deschise gura in soc, aproape nevenindu-i sa creada ca in sfarsit primea prima ei misiune.
-Vorbesti serios? Spuse ea incantata, aproape sarind de bucurie.
-Eu am fost impotriva. Anunta Jeff, taind elanul de bucurie al fetei. Ce? Toti se uitau la el cu o expresie goala, ca si cum l-ar fi certat pentru ca nu si-a dat acordul sa o trimita pe Nath intr-o misiune. Serios, uitai-va la ea. Putea sa fie ucisa de voi toti. Acolo nu este un mediu in care poate supravietui daca nu are ceea ce ii trebuie si va zic, nu are.
-De aceea tu vei merge cu ea, aratandu-i de ce are nevoie pentru a supravietui, cum suna asta?
-Stai, ce?
-Stai, ce? Repeta Jeff dupa Nathalie, parand amandoi la fel de revoltati in privinta acestei decizii.
-Eu am venit cu ideea, Slender a fost de acord si niciunul dintre voi nu are cum sa refuze.
-Eu pot. Spuse Jeff.
-Nu, nu poti. Ii spuse Clockwork, apoi se intoarse catre Nathalie. Maine seara veti pleca catre orasul din apropiere. Am ales o locatie usoara si apropiata. Veti primi detaliile maine. Noapte buna. Anunta ea si pleca din camera, cu cei doi baieti si Nina in spatele ei, lasandu-I pe Jeff si Nathalie singuri in Celula.
-Te urasc. Murmura Nathalie printre buze, apucand-o inainte, dupa cei patru.
-Sentiment reciproc, Miami, sentiment reciproc si vorbesc serios. Am sa te ucid maine dupa ce ne terminam misiunea. Striga ultima parte, dar usa de la Celula se inchise deja in urma lui Nathalie. Am sa te ucid maine. Murmura ca pentru sine inca o data, privind interioul Celulei.