Ashley
Strig un "te urăsc" trântind telefonul de perete, nu îmi vine sa cred ca nu ma lasa sa merg la atacul acela nenorocit, fiindcă noi trebuie za rămânem la Querto, ședință idioata, bosorogi idioati, mancai-ar naiba!
Mă trântesc pe canapeaua din sufragerie, lasandu-mi fata in palme ca dupa câteva minute în care m-am liniștit i-am privit pe frații și verii mei, păreau îngrijorați...
Cum Dumnezeu sa conduc o misiune în timpul ședinței, cu aproape patruzeci si cinci de echipe, cum?!
Mama vrea să ma omoare, nu am dreptul sa ma întorc la sediu în NY, pentru că de acolo îmi era mai simplu sa fac toate astea, insa acum? Îl văd pe Asher venind spre mine eu sărindu-i in brațe, sunt copleșită, cum sa fac asta? De obicei abea ma descurc de la sediu, acum? Acum sunt pe muchie...
Eram deja îmbrăcați pentru Querto toți, asa ca ne-am ridicat de prin locurile în care stăteam, mergând spre mașini, eu renunțând la a mea și luand motorul lui Blake pe care mi l-a încredințat azi când ne-am întors, tatuajul acela a durut ca naiba, am crezut că o iau razna în cele din urmă, însă a meritat.
Bucurandu-ma de faptul că am ales pantalonii in locul fustei, o încalec si pornesc în fata celorlalți, pierzându-ma pur si simplu în gânduri, iar când am ajuns în cele din urmă la casa celui mai important mafiot din Londra, Blake a luat-o înainte fără ca măcar sa ne privească, era încordat tot si se putea observa lucrul ăsta cu ochiul liber, si așa era furios fiindcă se certase cu Char să stea acasă.
Ne plimba pe holurile lungi de parca știa locul ăsta ca în palmă, la nici la vre-un colț nu a zabovit, sa zici ca nu știa pe unde sa o ia, iar când am ajuns în fața ușilor maronii am simțit cum mi se face rău, gandind un "de ce eu?"
Intrăm în sala fiecare asezandu-se la locurile lor bine puse la punct de trei luni, poate mai mult, eu urma sa fiu in centrul atenției la masa mare de mahon, eram diamantul familiei Henderson, surpriza... Urma să se afle că eu eram de fapt Red, si ca așa-zisul meu frate nu există. Asher si Ashton erau în spatele meu, iar verișorii mei erau în colțurile camerei înafară de Troy si Roy, ce se făcuseră cuminți lângă uși, pe când Blake luase loc lângă fereastra, deschizând-o si aprinzandu-si o țigară.
După aproape două minute în care camera sa umplut de oameni, oameni ce mă priveau ciudat, bătrânul Morgan, cel mai periculos priceput mafiot din ultimele cinci decenii. Ne-am ridicat în picioare toți, bătrâni sau tineri, salutând respectuos, om fi noi animale fără inimă uneori, însă știm că dacă călcăm strâmb în fața lui, ne putem lua adio de la viață, oricât de bine pregătiți am fi.
-Bine ați venit la Querto, reuniunea anuală a tuturor mafiilor, unde eu primesc raportul tuturor întâmplărilor din acest an, si iau hotărârile capitale. Spune bătrânul cu un ușor accent rus.
Mafia următoare în rang își începe poezia, însă eu nu eram atentă nici cât negru sub unghie, încercăm să îi explic prin mesaje echipei 6D, cea mai puțin antrenată dintre toate, să nu facă vreo prostie care să ducă la moartea lor, sau mai rău, a alor mei, fiindcă dacă se întâmplă asta, le tău eu însămi mâinile și picioarele, ca dupa să îi bag intr-un sfaramator.
După ce îmi vine rândul, noi fiind a cinsprezecea în rang dintre cele douăzeci de mafii care au avut "onoarea" sa fie invitate, iar ca prin "întâmplare" m-am așezat aproape ultima, reușind să mă scutesc pentru o vreme de trăncăneală , ii pasez telefonul lui Asher, ridicandu-ma în picioare și incepandu-mi propria poezie.
-Anul acesta avem la activ 1.678.934.582 persoane ucise, despre care stiu, din care doua mafii mai importante, si fostul cap al mafiei Ruse -zâmbesc mulțumită când Chirche pufneste pe nări, am fost obligată să o suport pe fitoasa aceea șaptesprezece ani, mă simt de parca mi-ar fi fost luată o povara de pe umeri- am castigat 1.592 de curse, puține e adevărat, însă să nu uităm că Demonii lui Red s-au împrăștiat pe toate continentele reușind să ne infiltram în alte mafii, luamdu-le de sub nas 389.672.653 de afaceri de sub nas reușind să scoatem un profit impresionant, iar suma strânsă în acest an nu îmi este la cunoștință, deoarece deși încerc să mă ocup de economia acestei "afaceri", să fi Red, si sa ai grija de paisprezece Demoni aflați pe continente diferite nu e ușor... Știam că îi lăsasem cu gura căscată, si desi se pregăteau să pună mii de întrebări, Morgan ii oprise cu o simplă ridicare a mâinii, facandu-mi semn să mă așez, urmând Trent Storm... Unde am mai auzit eu numele ăsta oare.
-Mă bucur să vă găzduiesc la mine în această seară, însă țin să spun Bree, ca ai uitat să spui ca l-ai si achiziționat pe fiul meu...
Scap pur si simplu telefonul fratelui meu, fiindcă al meu e praf, din mâini, bucurandu-ma ca măcar asaltul era pe punctul de a se termina, fiindcă Ashton a avut bunul simt de a își etala talentul de strateg după aproape trei ani, si ii mulțumesc că a făcut asta, acum, si ca se ocupase din timp de această seară, fără ca măcar să mă anunte... Îmi vine să îl strâng în brațe.
-Ce dracu?
Mă încrunt confuză, privindu-l din reflex pe Blake, ce îl privea inexpresiv pe acest om, însă mi-am dat seama că situația este mult mai tensionată din cauza degetelor lui albe, din cauza ca erau strânse în pumn.
-Taci tată... Mârâie el putând să simt furia din glasul lui, se pare că am ajuns să cunosc motivul pentru care a lasat-o pe Char acasă, a fost Trent.
-Dar fiule, cum sa tac când ai ajuns cățelul lui Alexander si al pustoaicei ăsteia care are tupeul să se dea drept Red, dacă fratele ei nu a putut să ajungă măcar să recunoască! Uite cum fumează puiul tatei lângă geam, am auzit că nici măcar un deget nu îndrăznești să ridici în fața familiei ăleia de târfe ambulante, știam bine despre ce vorbește, ajungând să îmi strâng mâinile în pumn pe sub masă, privind-o pe Zo cum aproape leșină.
-Nu am ajuns cățelul nimănui, însă stiu sa respect pe cine merita, Ales a avut grijă de mine când aveam doar doișpe si ma foloseai drept sac de box, pentru că ce? Ca nu te-am lăsat să o vinzi pe Char, sunând la politie!? Era fica ta luate-ar dracu în iadul acela nenorocit! Aveam doar doișpe si trebuia să am încredere intr-un om întâlnit la colț de stradă nu în tine, iar mama era pe moarte! Iar la saispe când aproape i-ai dat-o pentru bani familiei lui Contor, am plecat cu tot cu ea la Hendersoni, însă nici acolo nu ne-ai lăsat în pace, o terorizai în fiecare noapte trimițând fel de fel de idioți ca să o abuzeze, verbal, fiindcă dacă se ajungea pentru numele lui Dumnezeu la abuz fizic, veneam singur si te rupeam în bucăți, aveam optispe, si daca te punea dracu sa mai pui un deget pe ea, te lua mama naibii, nu mai era ca înainte, când nu mă puteam apara nici pe mine, dapai pe ea!
-Nu mai vorbi de tarfa aceea!
-Tarfa-i măta! Mârâi furioasă.
Tot ce stiu ca am făcut în continuare a fost să îi smulg cuțitul de la piciorul lui Asher, si sa ii tai gâtul nenorocitului, acesta căzând jos intr-o baltă de sânge, eu după ce mi-am dat seama ce am făcut să scap cuțitul din mână și să mă dau în spate, Ashton prinzandu-ma de umeri, ca să nu mă prăbușesc.
-Hai să nu ne mai spălăm rufele în public copii, Lizie, te rog trimite curățătorii în camera pentru ședințe.
-Scuze bunicile... Mormăie Blake lasandu-si capul în jos, părea rușinat.
-Nu-i nimic Blake, ai făcut ceva ce trebuia rezolvat de mult, cât despre tine pustoaico, nu mai face fata aia de mata speriată, nu sunt tatăl nenorocitului ăluia ce zace pe podea, ci al Tamarei.
Îl aud pe Morgan oftând, eu simțind cum lesin, trecuseră aproape două ore, însă parcă trecuseră doar două minute, iar eu aflasem deja prea multe pentru o singură zi.
-Scoateo afara, e albă ca varul, ședința s-a încheiat, ne vedem anul viitor. Oftează bătrânul.
Blake venind spre mine si luandu-ma în brațe, eu simțind cum mă ia somnul.
-Să te pună al din cer sa lesini, ca ma jur ca vin după tine si te bat!
Scap un chicotit dând aprobator din cap si punandu-mi-l pe pieptul lui, atunci când am ieșit pe balcon.
-Sunt un monstru, nu mă pot controla! Șoptesc încercând să opresc lacrimile ce amenințau să iasă.
-Nu, nu ești, ai făcut ce trebuia...
-Nu înțeleg...
-Dă-mi voe să îți explic...
-Ar fi bine...
-Deci "Morgan", cum ii spuneți voi, este tatăl mamei, adică Tamara, iar Trent este tatăl meu, am avut o copilărie ca naiba în care am mâncat și eu și Char bătaie, ea mai mult pentru că o ură din tot sufletul, si eu fiindcă îi luam apărarea, mama a ajuns în comă când eu aveam doișpe fiindcă tata a batut-o când încerca să plece cu noi, iar pe atunci Tony, adică bunicul, era plecat intr-o chestie dasta importanta, nici nu mai stiu cum se numește, si s-a întors doar acum câteva zile, adică după opt ani, aflând probabil cele întâmplate, mama s-a trezit din comă acum șase ani, si e acum în NY, nici nu cred că nu o cunoști... Char seamana leit cu ea, numai că mama e blonda, nu roz...
-Cred ca o stiu... Însă e așa ciudat, am aflat destule pentru o singură seara, mi-e până-n gât, însă nu îmi vine să cred că am făcut așa ceva, tata o să mă omoare... Zic ingrijorata...
-Slabe șanse, poate o sa te felicite, dacă nu o face bunicul inainte. Mormăie si ma lasă pe picioarele mele, eu punandu-mi mâinile după gâtul lui.
-Știi, mi-a plăcut încăpățânarea ta de azi. Oftează punandu- si mâinile pe talia mea.
-Când? Cu Fry? Scuze draga, dar ce e al meu al meu rămâne si punct.
-Si de când sunt eu al tău micuțo?
Mă apropii de el șoptind "De azi" peste buzele lui, ca apoi să le lipim intr-un sărut pătimaș, eu simțind cum mă înmoi, si sunt aproape sigură că dacă nu ar fi brațele lui să mă sustina, m-aș prelinse la picioarele lui, era așa plăcut, era primul sarut pe care îl aveam complet conștienți, fără o supradoza de alcool, lipsa de sânge, mânați de aburii dorinței sau alte pretexte sau motive, cu toată sinceritatea de care sunt capabilă în acest moment, pot să spun cu mâna pe inimă că atunci când l-am sărutat pe pista mi-am dorit asta, uitând de tată sau Drew, ca apoi ei să fie doar portita de scăpare, din joscul asta ciudat care a început prima dată când a intrat peste mine în baie, însă am crezut doar ca scap, mă afundam tot mai adânc în mocirla, si sincer, acum nici să fiu obligată nu as mai vrea să scap din ea. Brațele lui se simțeau așa plăcut în jurul meu, iar buzele ce începuseră să coboare încet pe linia maxilarului mă înnebuneau cu totul, nu pot să neg că vreau mai mult, însă mă pot mulțimi si cu atât, fiindcă deși nu îmi place să recunosc, am început să simt pentru el ceva mai mult decât atracție fizică, îl vreau pe el, pe el în întregime pentru tot restul vieții, si am sa ma asigur că va fi doar al meu de acum încolo, eu niciodată nu renunț la ce e al meu, iar de acum el e proprietate personală, si daca am sa mai văd vreo duduie încercând să mi-l fure, sunt în stare de orice, si la propriu si la figurat.
-Va continua
——————————
Nu îmi place de loc capitolul asta, îl urăsc chiar, am impresia ca nu mi-a ieșit de loc... Sper ca măcar vouă să vă placă fiindcă mie îmi vine să îmi dau pumni in cap!