Maria căscă puternic și deschide ochii încet pentru ca luminile din cameră provenite de afară să nu o jeneze. Chiar și așa nu-I deranjă lui Alex mâinile de pe abdomenul ei care nu erau deloc ușoare ca un fulg. Puse și ea mâinile peste brațele lui care o încolăceau și apăsă ușor cu degetele, formând un ritm al unei melodii vechi care îi venise în minte.
Îl simți în ceafă cum respiră și acesta își adânci și mai mult capul în părul Mariei. Ea râse scurt de gestul său și se uită la ceas. Ora 08:00 se afișa pe tot ecranul și Maria îl pune la loc, fericită că fusese așa punctual fără să vrea. Începea să creadă că organismul ei era setat să se trezească singur dimineața.
— Alex. Îl strigă ea încet, întorcându-și un pic capul. Dorea să se întoarcă cu tot corpul, dar Alex o cam forțase să rămână așa.
Acesta își aranjase și mai strâns mâinile pe mijlocul mic al Mariei, iar aceasta scoase un sunet ciudat, pe care Alex îl receptă și râse scurt, cu ochii închiși în continuare:
— Alex! Haide odată! Spune ea mai serioasă. E ceasul 8 și trebuie să vină micul dejun. Iar noi trebuie să ne pregătim pentru ședință. Explică Maria.
Apoi îl auzi pe Alex cum inspiră zgomotos, luând mâinile și ridicându-le sus, întinzându-se. Maria se ridică și se sprijină în cot pe perna mototolită, privindu-i revigorarea de dimineață. Zâmbea în tot acest timp, gândindu-se că este cea mai norocoasă femeie de pe planetă. Tricoul lui Alex dispăruse pe jos pe undeva în cameră și Maria îl privea în continuare cu dragoste. Era cu fața în jos în pat și cu capul spre geam. Mâinile le avea întinse de-a lungul corpului, iar Mariei îi venea să oprească timpul în loc. Era un fel de drepți!, dar pe orizontală, iar Maria râdea la gândul acesta.
Se așezase și ea lângă el acum și îl mângâia pe spate ușo, observând mușchii proeminenți ai spatelui său care ieșeau în evidență chiar și atunci când stătea în pat relaxat. Îi sărută umărul, făcându-l să se întoarcă și acum se priveau reciproc.
— Neața, iubito. Spune Alex cu ochii întredeschiși.
— Bună dimineața, scumpule. Spuse Maria privindu-l cu drag.
— A trecut ceva timp de când n-am mai dormit atât de bine, recunoscu el.
— Mie îmi spui! Zâmbi și ea. Avem multe de făcut azi, continuă Maria ridicându-se în șezut. Dă-te jos din pat.
— Am vorbit aseară cu tata și am anulat totul. Spune el relaxat.
— Haide, trezeș— Ce-ai făcut?! Spune Maria încruntată, ridicându-se în picioare.
Alex rămâne cât putu el de mult serios, apoi își îngropă fața în pernă și râse zgomotos, făcând-o pe Maria să o treacă toate căldurile.
— Alex, coboară imediat din pat! Zice ea, ajungând în dreptul lui. Acum, am zis!
Acesta o apucă de mâini și o trase lângă el în pat, apoi se urcă peste ea.
— Îmi pare rău, iubito. Nu m-am putut abține, spune el ținând-o cu mâinile astfel încât să nu se mai poată mișca și râdea.
— Alex, astea nu sunt glume!
— Ba da, sunt. Spune acesta râzând în continuare și năpustindu-se asupra ei.
— Al—
Acesta o sărută lung și apăsat și nu o lasă să mai continue. Îi micșoră din strânsoarea mâinilor și se uită la ea rânjind. Maria nu mai spuse nimic, cui doar îl privi oftând.
— Ce mă fac eu cu tine...
Alex râse și o mai sărută scurt, apoi se ridică din pat și luă tricoul de pe jos și-l aruncă după umăr.
— Eu merg să fac duș. Dai tu drumul, da? Întrebă Alex din pragul ușii.
Maria dădu din cap, urmărindu-l cum pleacă, afișând niște ochi de felină care e gata să își atace victima. Alex observă și dădu ochii peste cap zicând:
— Nu te mai holba așa!
Maria râse copios tăvălindu-se în pat, apoi îl aude pe Alex cum dă drumul la duș. Ea reveni la normal și face patul.
Dormise atât de bine. Nici la ea acasă nu dormise la fel. Telefonul sună și răspunse imediat. Zâmbi când îi auzi vocea fetei sale. Vorbiră aproape 10 minute și în timpul ăsta, Maria își pregăti rochia și mai aruncă o privire și la portofoliul cu modele. Îi alocă și mamei sale câteva minute pentru a-i povesti lucrurile mai clar și apoi închise, văzându-l pe Alex ieșind. Avea prosopul alb pe talie, iar cu altul se ștergea pe cap.
— Eu sunt gata.
Nu mai spune, gândi Maria apropiindu-se de el. Îl sărută pe buzele calde pe care curgeau mici picături de apă. Fața îi era udă și îi aruncă o privire, apoi intră în baie, lăsându-l pe bărbat nesatisfăcut și „umflat". Acesta se holbă la ușa închisă și țipă spre Maria:
— Să știi că încă pot să anulez totul!
— Nici să nu te gândești! Vorbi ea peste duș.
Alex râse și se întoarse în canapeaua din living și peste puțin timp, la ușă veni și chelnerul cu tava plină de mâncare. Acesta intră și o lasă undeva aproape de masă, iar Alex îi dă câțiva zeci de dolari și apoi plecă. Luase o bucată de castravete în gură și o aude pe Maria ieșind din baie. Era îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurți și un maiou, altele față de cele cu care a dormit.
Luară amândoi un mic dejun copios, plin de vitamine și apoi începură să se îmbrace.
Alex intră în camera Mariei pentru a-i cere ajutorul cu cravata și o surprinse uitându-se în oglindă, fardându-se. Maria se întoarse zâmbind și cu greu reuși să se concentreze asupra nodului, în timp ce Alex îi sorbea din priviri fiecare mișcare.
La final, amândoi arătau de-a dreptul eleganți și fiecare emana un profesionalism aparte. Maria era mai pregătită cu privire la acest proiect pentru că lucrase la el zi și noapte, dar nu avea șarmul lui Alex și relaxarea de care dădea dovadă în momentele de tensiune sau când trebuia să convingă pe cineva.
Părăsiră camera în liniște, sărutându-se la plecare pentru noroc și Alex închise ușa. Urcară amândoi în mașina pregătită și porniră la drum.
Maria ținea geanta strâns în mână, iar Alex o mai liniști punându-i o mână peste genunchiul gol.
O altă clădire uriașă se afișa Mariei în fața ochilor și o privi emoționată. Parcară bolidul negru undeva aproape de intrare și coborâră amândoi, trântind portierele în același timp. Maria mai aruncă mici priviri și lucrurilor din jur, dar când îl văzu pe Alex lângă ea, se îndreptară spre intrare.
Acolo sunt primiți de o asistentă care le ură bun venit, semn că știa cine sunt și îi pofti în sala de ședințe.
— Domnul Abdul Ali va veni imediat, le mai spuse ea, poftindu-i la masă.
După puțin timp, veni și patronul firmei, urmat de alți oameni și făcură toți cunoștință.
— Bine ați venit, domnule Alexander! Încântat să vă cunosc, doamna Maria! Spuse și îi sărută mâna.
— Îmi pare bine și mie de cunoștință, domnule Ali! Răspunse și Maria zâmbind.
— Poftiți, să luăm loc la masă. Zice și le face semn cu mâna.
Se așezară toți unii lângă alții și își aruncau priviri respectoase în timp ce Alex afirmă:
— Eu zic să-i dăm cuvântul doamnei Maria. Spune privind-o cu admirație.
Arabul zâmbește și o privește, relaxându-se în scaun, iar Maria îi surâde la loc și îi întinde dosarul.
— Aici aveți cele 100 de modele de rochii promise, domnule. Toate lucrate manual, cu foarte mare dibăcie și răbdare. O echipă întreagă, condusă de mine, am încercat să îmbinăm cât mai multe culori și materiale pentru a fi toate în concordanță. Am luat modele vechi și le-am transformat în ceva mai modern pentru a fi expuse cât mai multor stiluri și tipuri de modă.
Maria își continuă discursul în fața celorlalți, iar aceștia o ascultau și o priveau bucuroși. Și domnul Abdul Ali era de părere că toată afacerea fusese un succes, iar rochiile arătau extraordinar.
Arabul își puse mâinile pe masă și zise:
— Foarte mulțumit la tine, doamna Maria! Ați făcut o treabă minunată! O lăudă acesta.
— Și noi vă mulțumim pentru timpul acordat, domnule. Zâmbi ea.
— Acestea fiind zise, noi vă mulțumim că ne-ați acordat a doua șansă și ați avut încredere în noi, domnule. Spune Alex ridicându-se și dând mâna cu el. Sper că vom mai colabora și cu alte ocazii!
— Cu siguranță! Spune el bucuros, făcându-le semn spre ușă. Vă rog!
Maria fu prima care ieșise în holul larg din camera de ședințe, urmată de ceilalți. Apoi, arabul le mai mulțumi încă o dată, fericit că nu fusese nevoit să piardă banii, iar cei doi se îndreptară spre ieșire. Urcară în mașină și tocmai acum, când nu mai era nimeni în jurul lor, puteau răsufla liniștiți.
— Am avut atâtea emoții! Se descărcă Maria. Îmi transpirau mâinile și îmi și tremurau, spune uitându-se la ele.
— Mă bucur că s-a terminat totul acum. Zâmbi și Alex cu mâinile pe volan.
— Hai să mergem acasă! Spune Maria privindu-l intens.
— Hai să mergem acasă! O imită și el sărutând-o cu foc.
Porni mașina și Alex întoarce pentru a putea ieși din parcare. Se uită stânga-dreapta și apoi se alătură traficului aglomerat.
Pe drum, niciunul nu mai vorbea, dar știau amândoi că celălalt e fericit. Maria se bucurase de tot timpul acesta petrecut cu Alex și știa că el este jumătatea ei. Sufletul ei pereche. Bărbatul din viața ei care o va apăra de toate probleme care vor apărea. Prietenul ei de drum.
Și Alex descoperi în Maria pe cineva pe care dorea să-l țină lângă el toată viața. Nu avea să se mai despartă de ea vreodată și abia aștepta acum, mai mult ca oricând, să le spună părinților săi. De fapt, doar mamei lui, pentru că tatăl deja se convinse singur și trebuia doar să-i confirme.
Opriră la un semafor, iar Alex se întoarce spre Maria, privindu-i profilul izbitor.
— Maria...
Aceasta se întoarce imediat, zâmbindu-i.
— Vrei să te căsătorești cu mine?
Zâmbetul ei pieri de pe fața luminată și se încruntă, privindu-l cu ochii măriți. Nu mai apucă să zică nimic și mai auziră doar un zgomot puternic. Un claxon din ce în ce mai aproape.
Urechile începură să îi țiuie.
Impactul se produ.
O mașină îi lovise din plin din spate și amândoi se zguduiră puternic, iar capul Mariei lovește bordul mașinii, în ciuda atenuării sale cu mâinile.
Întunericul îi cuprinde pe amândoi și nu mai auzeau nimic în jurul lor.
Își pierduseră conștiența.
Pentru inceput, vreau sa imi cer scuze pentru ca nu am mai postat de o vesnicie! Stiu asta, recunosc, dar am avut foarte multe probleme. Inceputul scolii (clasa a 12-a), cu tot tacamul, teme si invatat si faptul ca intru dimineata si ma trezesc la ora 5 jumate 😵😵 plus o raceala de toata frumusetea....Va asigur, insa, ca voi termina cartea aceasta. Cu greu, dar o voi duce pana la capat. Sper sa intelegeti si va multumesc!
A, da. Mai sus avem o imagine cu frumoasa Maria de la sedinta. Pe data viitoare :) ;)