În acea seară, Brad părăsi moşia Brown, fără să mai privească în urmă, nu mai avea pe nimeni alături, tatăl lui avea o familie, mama lui plecase în Europa, fără să îi vorbească măcar. Avea să rămână în camera, pe care patronul barului Sunshine, i-o oferise. Jessica se întoarse în Londra, la mama ei. Dave rămase din nou singur, însă o avea pe Antonia şi pe David, pe care îl îndrăgea acum. Aşa au trecut 7 luni, Brad încercă să o mai caute pe Jessica, însă aceasta nu îi răspunse la telefon, cânta în fircare seara în bar, iar pe timpul zilei lucra ca barman. Jessica, era departe de el, dar se obişnui cu gândul, sarcina a fost uşoară, nu a vrut să anunțe pe nimeni când naşte, ca să se potrivească termenul, să nu ştie nimeni că e copilul lui Brad. Alan o susținuse în aceste 7 luni, îi fusese alături.
Era o dimineață însorită în Illinois, Brad se trezise devreme, urma să deschidă barul, îşi făcuse o cafea. Stătea liniştit la masă. Telefonul sună, era un număr necunoscut, dar îl uimi, pentru că era din Anglia.
- Alo..şopti el.
- Brad Miller? se auzi o voce.
- Da, vocea îi păru cunoscută.
- Sunt Jordan, mama Jessicăi.
- S-a întâmplat ceva cu Jessica? se panică el.
- Stai liniştit, sunt bine, a născut azi. Brad simți o lovitură în piept. Nu mai scoase niciun cuvânt. Eşti bine? întrebă Jordan.
- Da, mă bucur pentru ea şi Alan.
- Brad, nu mă înțelege greşit, dar am rămas şocată când am aflat că e însărcinată, însă ştiu cât de mult o iubeşti, am aflat că ai greşit, că ea crede că nu simți nimic pentru ea, dar e mai bine să lămuriți lucrurile.
- Jordan, crede-mă că am făcut tot ceea ce am putut, am zis că o să ma ocup de copil, chiar dacă nu e al meu.
- Atunci când am vorbit cu tine, mi-ai părut sincer, iar eu nu vreau ca fiica mea să facă aceeaşi greşeală ca mine.
- Nu mă vrea lângă ea, o înțeleg, am pornit cu stângul, era normal să se termine aşa.
- Brad, Jessica greşeşte mult, nu vrea să mă asculte, între ea şi Alan nu s-a întâmplat nimic, sunt sigură, poate că Alan şi-ar fi dorit, pentru că au fost acum câțiva ani împreună, dar Alan e căsătorit, de mai bine de un doi ani.
- Jordan, ce încerci să îmi spui?
- Să vii să îți vezi fiul. Să ştii că îți seamănă!
- Fiul? avea lacrimi în ochi, era emoționat, avea un fiu, un băiat, era al lui.
- Da, Jessi o să se simtă trădată, dar greşeşte, se comporta ca un copil, e şi vina mea, fuge de dragoste, ca mine.
- Eşti sigură de ceea ce spui?
- Normal. Am vrut să te sun în cele şapte luni, dar mi-a fost frică să nu plece din nou, dar acum când mi-am luat nepotul în brațe, merită să fie lângă ambii părinți.
- Mulțumesc Jordan, iau primul avion, spuse el.
- Sună-mă când ajungi, zise Jordan.
Brad era fericit, a simțit că acel copil era al lui şi acum ştia. Nu înțelegea cum poate fi Jessica aşa.
A doua zi, de dimieață, Brad ajunse în Londra, păşi încet pe podeaua coridorului din maternitate, se opri brusc în fața unui perete cu ferestre mari, se puteau observa nou-născuții, aşezați în pătuțuri, fete şi băieți. Erau atât de mici, nu-i venea să creadă. O asistentă se apropie de el.
- Bună ziua, pot să vă ajut? spuse asistenta medicală, care era îmbrăcata în albastru, era mică de înălțime şi avea părul şaten, strâns într-un coc la spate.
- Da, abia putea să răspundă, era mai emoționat decât ar fi crezut el. Aş vrea să văd un, apoi se opri, luă o gură puternică de aer şi continuă, aş vrea să îmi văd fiul, Brown.
- Aşteptați aici. După câteva minute, asistenta se întoarse şi îl pofti într-o cameră de lângă camera unde se aflau copiii. Îi oferi un halat şi nişte papuci igienci, în acea cameră erau nişte scaune comfortabile, de jur împrejur, erau pentru mămicile care doreau să alăpteze. Asistenta se apropie de el, ținea în brațe un pui de om, îmbrăcat în, învelit într-o păturică albastră.
- Nu ştiu, se bâlbâi el, cum trebuie să îl țin în brațe! Asistenta zâmbi şi îi arătă, când micuțul ajunse în brațele lui, simți un sentiment ciudat în stomac. Ochii îi străluceau, îl privi, o lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Avea lacrimi de fericire. Era fiul lui, băiețul din brațele lui, avea părul brunet, ochii negri, semăna cu el, nu reuşi să îşi dea seama de foarte multe detalii, i se păru că seamănă şi pe Jessica. În brațele lui puternice, copilul părea o pană, dar era frumos.
- E, şopti el, frumos, nu?
- Da, se va mai schimba şi atunci o să vă dați seama cu cine seamănă.
- Nu contează, aş vrea să semene pe mama lui, să-i moştenească frumusețea. E fiul meu! zâmbi el.
- Să vă trăiască!
- Mulțumim! Nu îşi amintea să fi fost atât de fericit vreodată. Acest pui de om, pe care îl avea în brațe, era o parte din el, nu înțelegea cum, văzându-l doar o singură dată, îl iubeşte mai mult ca orice pe această lume, la fel cum o iubeşte şi pe Jessica.
- Ai venit! se auzi o voce din spatele lui, el se întoarse cu grijă.
- Anto, da, cum îl cheamă? Nu îşi putea lua ochii de la el, era atât de frumos, îi atinse uşor cu degetul, obrazul moale.
- Robert, să ştii că îți seamănă, nu doar fizic, ci pentru că toata ziua cântă, asistentele i-au spus cântărețul, bine ceea ce face el s-ar putea numi plâns, râse ea.
- Robert, fiul meu, spuse el cu un zâmbet larg, nu îşi putea stăpâni lacrimile.
- Sunteți toți aici?
- Nu, tata nu a venit.
- Ai ştiut că vin?
- Da, mi-a zis Jordan. Eşti bine?
- Sunt bine, acum şi mai bine că îmi am fiul în brațe, dar sunt rănit, Antonia, nu înțeleg de ce vrea Jessica să stau departe de fiul nostru.
- Trebuie să lămuriți lucrurile, dar ar fi mai bine ca Jessica să nu te găsească aici, ar fi mai bine să pleci.
- Nu, nimeni nu mă mai desparte de fiul meu, vreau să îi fiu alături!
- I-ai crea probleme lui Jordan, te rog! Înțelege!
- Am să îi spun că eu l-am chemat, se auzi o voce din spatele lor.
- Alan, şopti Brad.
- Salut, am să clarific eu situația cu Jessica. Aşa că stai aici alături de fiul tău.
- Nu înțeleg, Brad era nedumerit, Robert începu să plângă.
- Cântărețul meu, zâmbi Antonia. Brad se aşeză pe scaun, cu el în brațe.
- Am să îi cânt acestui îngeraş, să se liniştească. Robert se opri din plâns, aproape adormi. Jessica intră în încăpere, părea slăbită, purta un halat roz din mătase şi papuci de casă, Jordan o ținea de braț, îi şopti la ureche să rămână calmă. Brad o privi speriat, Jessica se apropie şi îi luă copilul din brațe.
- Ce cauți aici? întrebă Jessica furioasă.
- Am venit să îmi văd fiul, spuse el tăios, se ridică de pe scaun şi ss fixă în fața Jessicăi.
- Poftim? Nu ți-am mai explicat..
- Gata, Jessica! Ajunge cu minciunile, nu cred că e cazul! se răsti Brad la ea.
- Cine ți-a zis? şopti ea.
- Eu, răspunse prompt Alan, eu l-am sunat!
- Nu, Jessi, scumpo, eu i-am spus, nu vreau să faci o greşeală, Robert nu are legătură cu neînțelegerile voastre, el trebuie să fie alături de amândoi.
- Mamă, nu aveai niciun drept să intervii în viața mea personală!
- Îmi cer scuze, interveni asistenta medicală, sunt prea multe persoane aici, vă rog să-l vizitați pe rând.
- O să plecăm toți, Jessica îl sărută pe frunte pe Robert, îl aşeză uşor în brațele asistentei, Brad se apropie şi îi sărută mânuțele, apoi îi şopti "Te iubeşte, tati!".
Toți ieşiră pe coridor, Jordan, Alan şi Antonia se retraseră, pentru ca Brad şi Jessica să rămână singuri.
- L-ai văzut, poți să pleci şi să uiți că existăm!
- Jess, te comporți ca un copil răzgâiat! Am înțeles, nu mă vrei în viața ta, dar eu voi fi mereu în viața copilului meu, ai înțeles?
- Da, dar nu te vreau în preajmă copilului meu!
- De ce, Jess? o luă de mână, dar ea şi-o retrase, însă el nu o lăsă.
- Ştii foarte bine de ce!
- Nu, nu ştiu, aştept să îmi spui!
- Insişti că mă iubeşti, dar ai spus că nu e aşa, te-am auzit foarte bine!
Brad o cuprinse în brațe, îi simți respirația, Jessica încercă să se desprindă din brațele lui, dar era mult prea slăbită, erau foarte aproape unul de celălalt.
- Te deranjează ideea că nu te iubesc, nu? zâmbi el.
- Brad, lasă-mă!
- Jess, i-am spus mamei asta pentru că ştiam că acest lucru vrea să-l audă! Dar ştii foarte bine că te iubesc, nu veneam până aici, dacă nu te iubeam, nu o făceam. Faptul că ştiam ce vrea mama mea, da mă face părtaş, dar am convins-o să îi spun tot adevărul lui Dave, iar pentru asta, m-a lăsat singur.
- Mi-e greu să am încredere în tine.
- Ştiu, îmi pare rău, că am pornit relația asta cu stângul, ți-am ascuns anumite lucruri, dar crede-mă ca tot ceea ce ți-am spus a fost adevărul, te iubesc, Jess! Te vreau lângă mine, îi atinse cu mână dreaptă uşor obrazul stâng.
- Şi eu, Brad, dar te cunosc atât de puțin!
- Ştii că te iubesc, ți-am demonstrat asta şi o să fac tot ce îmi stă în putință să te fac să ai din nou încredere în mine! Îi atinse uşor buzele, Jessica simți din nou acei fiori în stomac, îl iubea.
- Brad, am nevoie de timp, poți să vii să îți vezi copilul, când doreşti, vom sta în apartamentul mamei, dar noi doi..
- Şhht! îi atinse cu vârful degetelor, buzele. Nu pot trăi fără tine, te-am căutat aproape zilnic timp de 7 luni, vreau doar să te am aproape, iar dacă nu vrei să te sărut, atunci nu am s-o fac! Îi dădu drumul din brațele lui, mulțumesc! o sărută pe frunte.
- Stai, Brad, sărută-mă! El zâmbi şi se apropie de ea, îi cuprinse fața cu palmele şi o sărută, o strânse în brațe.
*****