Jessica simți cu totul se năruie în jurul ei, nu auzise bine. Era palidă, nu ştia cum să reacționeze, femeia din fața ei era viitoarea soție a bărbatului pe care îl iubea, pentru care ar fi fost în stare să îi spună tatălui ei, adevărul. Rămase acolo, pe loc, precum o statuie.
- Eşti bine, drăguțo? spuse Tania.
- Da, bâlbâi ea, apoi făcuse cunoştință, sunt Jessica.
- Îmi pare bine, zâmbi Helena.
Respirația Jessicăi era din ce în ce mai rapidă, nu se putea mişca, cine era ea în comparație cu modelul din fața ei, se gândi Jessica. Nu poate concura cu ea.
- Scumpo, sigur eşti bine? zise Dave.
- Da, sunt, bâlbâi ea, foarte obosită, am să mă retrag.
Jessica reuşi să o ia din loc, deşi se simtea ca o statuie mişcătoare, nu avea de gând să mai rămână nici măcar o secundă cu Helena în aceeaşi încăpere. Antonia o urmă până în cameră. Jessica intră şi se expiră tot aerul, trânti geanta, pe care o ține în mână, de podea. Lacrimile îi invadase ochii. Se propti cu mâinile de spătarul scaunului de la birou. Nu simți prezența Antoniei, doar când aceasta închise uşa.
- Jessi, eşti bine? îi puse uşor mâna pe umăr. De ce plângi? zise Antonia pe un ton îngrijorător.
Jessica se întoarse spre ea şi o luă în brațe. Plângea şi nu avea puterea necesară să se oprească. Antonia o strânse cu putere în brațe, avea şi ea ochii înlăcrimați. După câteva minute, în carr Jessica reuşi să se liniştească, se aşezară pe pat, Jessica stătea în fund cu perna în brațe, iar Antonia în fața ei, în aceeaşi poziție.
- Uite, Jessi, ştiu că am greşit față de tine şi că nu am vorbit foarte mult de când te-ai întors de la Londra, nu ne-am împărtăşit probleme şi secrete. Dar să ştii că poți avea încredere în mine.
- Ştiu, Anto, îşi sterse ea lacrimile, am avut mereu încredere în tine şi o să am. Dar, e complicat!
- Crezi că nu aş înțelege? Să ştii că imediat fac 18 ani! zâmbi ea.
- Ştiu, râse uşor Jessica, nu e vorba despre asta.
- Atunci? Ce e complicat?
- Nimic. Sunt doar obosită.
- Atunci poate că e din cauza prezenței Helenei aici.
- Nu, se bâlbâi ea, ce legătură are tipa aia cu mine?
- Nu ştiu cât de mult îl iubeşti pe Brad, dar eu, dacă aş fi tu, aş vrea să aflu de la el adevărul, nu aş crede-o pe Helena, pe care nu o cunosc.
Jessica rămase, din nou, şocată.
- Poftim? o privi ea nedumerită. Despre ce vorbeşti?
- Ştiu că e un secret, dar v-am văzut împreună, eram cu David la plimbare. Şi ştiu că Brad a mers până în Londra, să te vadă, să fie cu tine de ziua ta.
- Anto, de ce nu mi-ai spus că ştii? Trebuie să bănuiesc, pentru David era cu Brad.
- Am aşteptat să îmi spui tu, spuse Antonia.
- Iartă-mă! Sincer eu am crezut că va fi o joacă, dar nu e aşa.
- Nu contează, important e să vorbiți şi să nu îți faci tot felul de gânduri, cum facem noi fetele în general!
- Ştiu, Anto. Dar nu am ce să mai vorbesc cu el, Tania, o cunoaşte, avea un zâmbet larg când mi-a prezentat-o, e din familie. Iar eu pentru Brad, am fost o joacă, spuse ea plângând.
- Jessi, nu lua o decizie pripită, aşteaptă să vină Brad, trebuie să ai încredere în el.
- Poate că asta e problema, zise Jessica hotărâta, apoi îşi sterse lacrimile, nu am încredere.
A doua zi, spre seară, Brad se întoarse la moşie, David îl însoțise. În sufragerie, îi întâlni pe Dave, Tania şi Helena. Brad rămase uimit, David era chiar în spatele lui.
- Ați ajuns, îi îmbrățişă Tania.
- Bună seara! spuse David.
- Da, mamă. Helena? Ea veni cu paşi mărunți spre el, azi era îmbrăcată mai lejer, avea o un maieu mov decoltat, o pereche de pantaloni scurți, din blugi. Era foarte bronzată.
- Da, baby, eu sunt. Ce te-ai schimbat! zâmbi ea
- Ce cauți aici? întrebă el furios.
- Ştiu că a trecut ceva timp de când nu ne-am văzut, dar..
- Ceva? Doi ani, Helena, doi ani! strigă el.
Helena sări în brațele lui Brad, pentru a-l îmbrățişa, Jessica tocmai coborâ scările şi îi zări, Antonia era în spatele ei.
- Bună, spuse Jessica şi plecă spre bucătărie.
- Jess, se dezlipi din brațele Helenei.
- Nu te bucuri că mă vezi? întrebă Helena.
- Bine ați venit! zise Antonia, îl sărută pe obraz pe David şi îl îmbrățişă. Apoi Antonia şi David o urmă pe Jessica în bucătărie.
- Anto, zise Brad aproape şoptind.
- Brad, nu fii nepoliticos, arată-i Helenei camera ta, te poate ajuta să despachetezi.
- Mamă, te rog, lasă-mă! Helena, chiar nu ai ce să cauți aici! fugi şi el spre bucătărie.
- Brad! țipă Tania.
- Lasă-l! Tania, cred că are tot dreptul să fie supărat şi să nu mă vrea aici! Cred că e mai bine să plec! zâmbi Helena.
- Nu, drăguțo. Am să vorbesc eu cu el!
- O să vin mâine, poate se vor linişti apele până atunci!
Brad intră în bucătărie, Antonia stătea pe scaun lângă Jessica, iar David era pe un scaun aşezat în fața lor.
- Jess, vreau să vorbim.
- Eu nu.
- Anto, David, vă rog ne lăsați singuri câteva minute?
- Nu, ce ai de vorbit putem vorbi de față cu ei, eu una nu am nimic de ascuns.
- Ascultă-mă, Helena nu înseamnă nimic pentru mine.
- Ajunge, timpul a expirat, Jessica se ridica de pe scaun şi se îndreptă spre uşa care dă spre grajduri.
- Jess, te rog, doar ascultă-mă! Dar ea deja trânti uşa după ea. Brad îşi strânse pumnii.
- Frate, îi puse mâna pe umăr, las-o să se liniştească!
- David, nu pot, trebuie să îi explic!
- Ce să îi explici? îi reproşă Antonia.
- Anto, toată faza cu Helena.
- Brad, vreau să te cred, dar înțelege, atunci când Jessica a venit, Helena era aici, iar mama ta a prezentat-o ca fiind logodnica ta. Ce voiai să creadă?
- Nu e logodnica mea, a fost, acum aproape doi ani de zile, dar nu ştiu de ce a venit!
- Eu am înțeles, dar nu ai nevoie ca eu să te înțeleg şi să te cred, ci Jessi.
- Ajută-mă! Vorbeşte cu ea şi spune-i să mă asculte măcar! Te rog.
- Te rog! zise şi David. Trebuie să îl ajutăm!
- Of, am să o fac, dar nu îți promit că ea va accepta să te asculte!
- Mersi, o îmbrățişă el pe Antonia, scuze, zise el aruncându-i o privire lui David.
- Stai liniştit, nu sunt gelos! râse el.
Brad se îndreptă furios spre sufragerie, unde Tania se uita peste o revistă.
- Unde e Helena? strigă el.
- A plecat, se ridică şi îi trase o palmă fiului ei. Pe mine nu mă faci de ruşine, fata aia a bătut atâta drum să vină să te vadă, iar tu ce faci?
- Mamă..îşi atinse uşor cu palma obrazul lovit.
- Nu, a venit din Europa să te caute, doar pentru că a făcut o greseală nu înseamnă că merită să te comporți aşa cu ea!
- Săraca! Mamă, te auzi? M-a lăsat baltă acum doi ani în fața altarului şi acum vine aici? Ar trebui să îi pup picioarele pentru că a bătut atâta drum ca să mă vadă pe mine? se răsti Brad.
- Brad, încetează! Eşti exact ca taică tău, nu ştiți să apreciați o femeie când e lângă voi, chiar crezi că te-a lăsat baltă doar din cauza ei, nu, sigur a ştiut ea de ce face asta. Iar acum a venit înapoi, doar pentru tine!
- Eşti imposibilă! Înțeleg de ce ne-a părăsit tata! Tania îi lovise cu furie şi celălalt obraz.
- Pleacă din fața mea! Iar mâine când Helena va fi aici, să faci bine să îți cer scuze! țipă Tania.
Brad urcă repede scările şi trânti cu forță uşa de la camera lui. La grajduri, însă, Antonia încerca să o convingă pe Jessica să-l asculte pe Brad.
- Te rog, Antonia, nu mai încerca să îi cauți scuze, nu vreau să îl ascult sau să mai aud ceva de la el. Ce nu înțelegi?
- Jessi, o fac pentru tine, pentru că ştiu că îl iubeşti, dă-i omului o şansă să vorbească. Dacă o să îl crezi, e bine, dacă nu, nu. Te rog, Jessi.
- Nu pot, crede-mă, oricât mi-aş dori asta, nu pot, cel puțin nu acum.
- Ok, dar promite-mi că mâine îl asculți măcar!
- Bine, se fâstâci Jessica, nu prea o încânta ideea. David?
- A plecat.
- Cum vă merge?
- Bine, cred că îl iubesc, Jessi, nu i-am spus, suntem doar de câteva luni împreună. Dar e aşa diferit, de alți băieți, mi-a zis şi că a fost la Jordan.
- Da?
- Da, nu îmi ascunde nimic. Chiar dacă a ştiut că nu îmi place ideea.
- Jordan e mama ta, Anto, nu ar trebui să o ții la distanță!
- Noapte bună, o sărută uşor pe obraz, să vorbeşti mâine cu Brad. Antonia se îndrepta cu paşi grăbiți spre casă.
- Anto!
*****