Jessica ezită să îi răspundă unchiului ei, Jack. Dar într-un final, ştia că nu îi putea ascunde nimic.
- E atât de grav, dacă m-am îndrăgostit de el?
- Oh, frumoaso, e mai grav că tatăl tău se însoară cu mama lui, îi mângâie mâna.
- Ştiu, unchiule, nu trebuie să îmi spui, a fost o prostie din partea mea! se fâstâci.
- Nu, ascultă-mă, dacă simți că te-ai îndrăgostit şi că îți doreşti să fii alături de el, luptă!
- Şi cum rămâne cu tata?
- El e foarte bine, eu nu sunt foarte sigur pe iubirea lor, dar aceasta e o altă poveste. Nu fă acelaşi lucru ca mine, am iubit o femeie atât de mult, încât voiam să fie mama copiilor mei, dar am lăsat-o să plece, din orgoliu. Asta e o prostie!
- Unchiule, nu vreau ca tata să ştie, de fapt, nimeni.
- E în regulă, nu voi scoate o vorbă! Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă! O sărută pe frunte şi ieşi din cameră!
- Mulțumesc, îi şopti Jessica.
Trecură două săptămâni de la petrecerea de logodnă şi trei săptămâni din relația ascunsă, pe care Jessica şi Brad o aveau. Încă nu dețineau curajul necesar să le spună adevarul, nu prea îşi petrecuseră timpul împreună, deoarece la moşie era foarte mult de muncă, datorită concursului, care va avea loc într-o săptămână. Jessica ieşise din camera ei, ținea în mână mânerul unui geamantan. Avea să plece la Londra, la mama ei pentru o săptămână, îi anunțase cu o seară în urmă că şi-a cumpărat bilet. Brad nu fusese deloc încântat, Dave nici aşa. Toți o aşteptau în fața casei.
- Gata? întrebă Dave ajutând-o cu bagajul, Bob îl puse în portbagajul maşinii.
- Da, tată!
- Chiar trebuie să pleci? spuse Antonia cu o voce tristă.
- Da, dar am să mă întorc până la concurs şi, mai ales, pentru a vă ajuta cu pregătirile pentru nuntă.
- Drăguțo, ai grijă de tine! o îmbrățişă Tania, apoi răspunse la un apel, erau de la florărie. Îşi continuă discuția în casă, scuzându-se.
- Să te întorci repede! spuse Dave şi o îmbrățişă.
- Bine, tată, îl pupă pe obraz.
Brad păşi spre ea şi o îmbrățişă, îi şopti la ureche: "O să îmi lipseşti!"
- Şi tu mie, şopti ea.
- Haide, te aşteaptă Bob, să te ducă la aeroport, să nu pierzi avionul! zise Dave.
Jessica urcă în maşină, le făcu cu mâna, îl privea, cu lacrimi în ochi, pe Brad.
- O să-mi lipseşti cel mai mult! gândi cu voce tare Jessica.
- S-a întâmplat ceva domnişoară? întrebă Bob.
- Nu, mergi doar.
După un zbor lung şi obositor, în sfârşit, Jessica ajunse în Londra. La aeroport o aştepta Javier, prietenul mamei ei.
- Jessy, ce mă bucur să te revăd! spuse Javier, deşi locuia de foarte mult timp în Londra, încă avea un accent franțuzesc, la care nu voia să renunțe.
- Javier, şi eu mă bucur! îl îmbrățişă. Mama?
- Mama găteşte, de fapt, îți pregăteşte o surpriză. Acum nu mai e o surpriză, dacă ți-am spus. Javier mereu era elegant şi acum purta un costum negru şi o cămaşă albastră.
- Ba da, chiar e o surpiză, mama găteşte?
- Da, încearcă să îți facă un tort pentru ziua ta de naştere.
- Dar e abia peste două zile.
- Ştiu, Jessy, dar e deja târziu. Haide să mergem, să pari surprinsă, nu ți-am spus de tort! îi făcu cu ochiul.
Jessica se simțea obosită, din cauza schimbării fusului orar. Erau aproape 6 ore diferență. Acasă, încă era devreme.
Între timp, în casa familiei Brown, au început pregătirile pentru nuntă, deşi Dave voia o ceremonie mică, Tania, nu era de aceeaşi părere. În grădina din spatele casei, Brad, David şi încă doi angajați aşezau mese în jurul piscinei, pentru a vizualiza cum vor arăta la nuntă, ideea Taniei. Şi ea era acolo dirijându-i.
- Brad! Asta este mult prea aproape de copaci, strigă Tania.
- Mamă! Mă zăpăceşti, asta nu e bine, aia e prea aproape, în loc să tot comentezi, de ce nu le aşezi singură? Brad lăsă masa din mâini şi trecu nervos pe lângă Tania, îndreptându-se spre casă.
- Şi cu tine ce e? spuse Tania, aşezându-şi mâinile în şolduri. Am spus eu ceva greşit?
- Lăsați-l! Vorbesc eu cu el!
- Mulțumesc, David! Voi la ce vă uitați? Cineva trebuie să mute masa!
David îl prinse din urmă pe Brad.
- Brad, stai!
- Scuze David, dar nu am avut intenția să te las singur cu munca, dar azi pur şi simplu nu am o stare bună de spirit. Se aşeză pe canapeaua din sufragerie, David se aşeză si el.
- Stai liniştit! S-a întâmplat ceva?
- Mama te-a trimis? spuse el pe un ton agresiv.
- Nu, am zis că poate ai prefera să vin eu în locul ei. E despre mama ta şi faptul că se căsătoreşte? întrebă David.
- Nu, Dave e un om bun, poate prea bun, dar mai sunt două luni până la nuntă şi ea deja verifică, câte mese or să încapă!
- E entuziasmată, în plus două luni pentru organizarea unei nunți, e un timp cam scurt.
- Ştiu, David. Aveam nevoie de aer.
- E vorba despre o fată?
Brad zâmbi.
- Am ghicit, zâmbi şi David.
- Da, îşi puse mâinile pe cap, apoi şi le frământă.
- O iubeşti?
- Da, zise Brad, era surprins de întrebarea lui David.
- Pari surprins..Ce abia acum ți-ai dat seama?
- Să ştii că da, acum ştiu că o iubesc cu adevărat, dar nu i-am spus-o!
- Dute şi spune-i! Te acopăr eu.
- David, nu pot să îi spun, pentru că e mai departe de cât crezi.
- Poți să o suni.
- Ştiu, am încercat, dar e mai complicat. Mersi oricum, că vrei să mă ajuți.
- De ce nu mergi la ea? insistă David.
- Uşor de spus, greu de făcut. Ți-am zis că e departe.
- E foarte uşor, îți cumperi un bilet spre Londra şi ai rezolvat problema.
- Da, apoi îşi mută privirea spre David, era şocat. Poftim? De unde..?
- Da, nu pe Jessica vrei să o vezi?
- Stai puțin, se bâlbâi el, tu..
- De unde ştiu? îl întrerupse David, apoi zâmbi. Ştiu, bine, adevărul e că m-am prins, v-am văzut cum vă priviți şi în plus v-am văzut sărutându-vă!
- David, te rog să nu spui nimănui! se agită Brad.
- Stai liniştit, poți avea încredere în mine, nu e treaba mea, dar vreau să te ajut, dute frate la Londra, fă-i o surpriză, mai ales că peste două zile e ziua ei de naştere!
- Nu pot să plec aşa, ce o să îi spun mamei? Că plec să o văd pe Jessica?
- Ai 26 de ani, nu crezi că eşti destul de mare să călătoreşti singur? I-ați inima în dinți şi dute!
- Ba da, ai dreptate, ar trebui să merg.
- Şi ştiu exact cum vom face, le spunem că mă însoțeşti pentru a-mi rezolva nişte probleme.
- Tocmai în Londra?
- Nu, la Berlin, tatăl meu e acolo, aşa că sună plauzibil!
- E o idee bună, dar de ce vrei să mă ajuți?
- Brad, Jessica e sora Antoniei, iar pentru ea aş face orice, însă o fac şi pentru voi, vă potriviți şi ştiu ce greu vă este să vă ascundeți şi să nu puteți fi împreună.
- Mersi, frate. Rămân dator!
- Îmi ajunge prietenia ta, zise David. Mâine dimineață plecăm! O să fac eu rost de bilete.
În Londra, Jessica ajunse în apartamentul mamei sale, nu era unul foarte mare, dar era modern. Sufrageria şi bucătaria erau în aceeaşi încăpere, canapeaua era din catifea, vişinie, cu două fotolii alăturate, măsuța din fața lor era din sticlă, televizorul era aşezat pe perete din față, mobila de bucătărie, era pe peretele din dreapta, iar în spatele canapelei, era o masă din sticlă pentru opt persoane. Iar peretele din spate era el însuşi, o fereastră uriaşă, care avea o privelişte minunată asupra Londrei. În stânga se aflau cele trei camere cu intrări separate şi o baie. Totul era modern. Jordan, era într-un halat roz din mătase, părul ondulat îi era prins într-o coadă la spate, era vopsit, avea o culoare blond-cenuşie. Ochii îi erau albaştri, era mereu aranjată şi cochetă.
- Jessica, scumpo, ce bine îmi pare să te văd! o cuprinse într-o îmbrățişare.
- Mamă, şi mie! o sărută pe obraz.
Jessica se puse la somn, pentru că era foarte obosită. A doua zi seara, după ce dimineața şi-o petrecuse dormind, apoi aşteptă până mama ei veni de la muncă, acum Jessica stătea în bucătărie alături de Jordan, mama ei.
- Scumpo, cum de te-ai întors atât de repede?
- Mamă, am vrut să te văd, Javier comandase pizza, ea luă o îmbucătură dintr-o felie.
- Jessy, te cunosc, mai e ceva!
- Da, tata se căsătoreşte!
- Ah, da?
- Da, tata mi-a zis că urma să îi trimiți o copie după actul de divorț, aşa că o să îl duc eu.
- Sigur, am să îl caut, trebuie să fie printr-o cutie, spuse ea luând o măslină de pe pizza.
- Îmi pare rău, îi atinse mâna.
- Scumpo, nu ai de ce să îți faci griji, fiecare are dreptul la dragoste, mai ales tatăl tău.
- Da, te invită şi pe tine, chiar dacă ştie că nu vei veni.
- Da? zâmbi ironic Jordan.
- Serios! exclamă Jessica. Chiar te invită!
- Scumpa mea, crezi că pot să merg acolo după atâția ani?
- Mamă, într-o zi tot va trebui să dai ochii cu tata!
- Da, dar până atunci ce ar fi să mergi să vezi cine e la uşă, Lucky nu mai lătra! strigă Jordan.
Lucky era un câine labdrador, cuminte în general, era deja bătrân, avea aproape 10 ani, Javier îl aduse să o înveselească pe Jordan când veni la Londra. Jessica se îndreptă spre uşă, pe care o deschise, iar dincolo de uşă se afla o siluetă înaltă, dar din cauza buchetului imens de trandafiri roşii pe care îl ținea în brațe, nu i se vedea fața, Jessica rămase uimită.
- Putem intra? Sau ai de gând să ne ții în fața uşii? Lăsă buchetul, iar fața Jessicăi se lumină.
*****