Perspectiva lui Lucy
Dupa ce matusa Kora a plecat din salon, am ramas doar cu Jake.
-Merci. spun eu .
-Pentru? intreba el.
-Pentru ca ai mintit ca tu si sora ta va mutati la mine. Merci. Acum, matusa Kora pleaca la Roma si nu v-a mai trebui sa zici ca va mutati la mine.
-Lulu, nu glumeam. zise el serios.
-Nu am nevoie sa veniti. Pot sta singura.
-Nu te pot lasa. I-am promis tatalui tau. Si lui Cameron.
Deja deveneam furioasa.
-Si? Nu sunt aici sa vada ca nu te tii de cuvant.
-Lulu...eu ma tin de cuvant.
Pufai si imi incrucisez bratele la piept. Dintr-o data, il vad pe Jake cum zambeste.
-Dar de ce nu vrei sa vina si sora mea? intreba el. Nu te teme, eu tot o sa fiu Posseidon si tu pamanteanca mea iubita!
-Ma bucur ca ai citit Percy Jackson dar mai degraba eu sunt Atena si tu Posseidon. zic si imi dau ochii peste cap.
-Se iubeau?
-Se urau.
-Atunci suntem Romeo si Julieta.
-Vrei sa spui Romeo si Julita. Romeo era un baiat de 17 ani iar Julita o fata de 13. Eu nu am 13 ani.
-Ai uitat ca se iubeau.
-Nu era o iubire adevarata. Cat despre Posseidon si Atena, sunt sigura ca se urasc din multe motive.
-Si care ar putea fi? Insira 3.
-Pai Posseidon e inganfat iar Atena uraste inganfatii.
-Protestez! Si eu as fi inganfat daca as fi unul din cei 3 zei foarte puternici.
-Corectie! Tu esti inganfat.
Se uita urat la mine dar l-am ignorat complet. Nu aveam de gand sa ma enervez cu Jake. Nu acum.
Dar amintirile imi revenira si mi-am adus aminte de ce ii spuneam lui Jake. Intr-un fel, tot ce i-am zis cat eram distrusa, era ca si cum i-as fi spus ca il iubesc. Da, era asa dar el nu trebuia sa stie. Nu trebuia sa stie ca sunt ca celelalte fete.
-Am auzit un secret de familie. Kimmy e verisoara ta. zise Jake.
Pufnesc.
-Da, scorpia e verisoara mea. afirm eu. As vrea sa nu dar asta e pacatul.
-De aceea fura orice baiat pe care stie ca il placi?
-Dap. Scorpie.
-Dar nu pe toti. Eu sunt aici.
-Nu te plac.
-Nu. Ma iubesti.
-Te urasc.
-Ma iubesti.
-Urasc.
-Iubesti.
-Esti imposibil.
-Daca chiar ai fi Atena, nu as fi imposibil.
-Tu esti ca Posseidon. Insuportabil.
-Iar tu esti ca Afrodita. Frumoasa.
-Esti ca Apolo. Plin de el.
-Esti ca Artemis. Curajoasa.
Dupa replica asta, ma uit la el si inlemnesc. Pe fata lui se citea sinceritatea. Chiar ma credea curajoasa.
-Nu sunt. zic eu.
-Esti ca Atena. Inteleapta. continua el.
-Ai terminat?
-Esti ca Demetra. Iubesti plantele.
-Inceteaza.
-Esti Lucy Angel. Fata pe care o iubesc.
Inlemnisem. Era imposibil sa ma iubeasca.
-Nu ma iubesti. zic eu si ma incrunt.
-Ba da. Chiar o fac. continua el.
-Probabil ca doar ma incerci. Poate sunt doar o provocare.
Il vad cum se albeste. Erau doua variante. Ori era adevarat, ori era socat ca ma puteam gandi la asa ceva.
-Doamne,Lulu! Cum pot sa iti dovedesc ca te iubesc? zise el.
-Nu poti. Si nu conteaza. Maine am intalni
re. zic eu mandra.
-Cu cine?!
-Cu Zack.
-Si eu am intalnire.
-A da? Cu cine?
-Kimmy.
Inghetasem. Nu era posibil. Jake mergea la o intalnire cu verisoara mea tampita, Kimmy?! Iar faza cu Zack era adevarata. Chiar aveam intalnire cu el. Zambesc indiferenta si spun:
-Ma bucur ca ambii avem intalnire. Iti doresc o zi buna!
Ma dau jos din pat si merg spre usa salonului.
-Nu poti pleca. ma avertiza el.
-Ba pot. zic eu acru. Chiar acum plec!
-Lulu!
-Nu imi mai spune Lulu.
-Dar esti Lulu a mea.
-De acum v-a fi o Kimmy a ta.
-Dar eu...
-Pa, Jake Hunter! zic si plec din salon.
Imi semnez actele de externare si plec asa, in halatul de spital. Am luat un taxi si am mers acasa. Cand am intrat pe usa am avut un soc. Elizabeth, sora lui Jake, tocmai ce isi muta niste valize. Se muta la mine.
-Beth? Ce faci aici? o intreb precauta.
-Pai Jake mi-a spus ca ar fi bine sa ma mut cu tine. Parintii mei sunt de acord. Pot pleca, totusi.
-Nu. Ramai. Am nevoie de o fata in casa asta!
-Condoleante.
-Merci.
Beth isi deschise bratele si astepta o imbratisare. Fara sa ma mai gandesc, sar in imbratisarea ei. Da, Beth era mai mica dar era o prietena grozava. Tacerea a fost spulberata de un Jake furios.
-Pe toate lucrurile ceresti si toate fapturile imaginare si unicornii baltati plecati la naiba-n prasnic, Lucy Angel ai dat de necaz!
Il privesc uimita si ma pufneste rasul. Asa replica nu am mai auzit.
-Unicorni baltati? rase Beth. Nu ai mai folosit unicorni baltati de cand am avut primul meu iubit.
-A mai folosit replica asta? ma interesez eu.
-Numai cand e vorba de o intalnire sau un nou iubit sau cand am facut ceva foarte rau. Cred ca e grav. zise ea.
-Iar eu cred ca nu ma intereseaza. zic sec.
-Ba te intereseaza! Nu mergi la intalnire! zise Jake.
-Cum?! intreb eu.
Beth plecase in camera de oaspeti si ne-a lasat pe mine si pe Jake sa ne certam linistiti.
-Nu ai voie sa imi interzici! ma rastesc eu.
-Nici tu nu ai voie sa fugi din spital dar e deja a doua oara! Esti pedepsita!
P.E.D.E.P.S.I.T.A !
-Nu ma poti pedepsi!
-Am mai multe motive!
-Si care sunt alea?
-In primul rand, ai fugit din spial. A doua oara...
-Detalii!
-Nu ti-ai mancat supa.
-Ti-am spus ca nu mananc supa.
-Si vrei sa mergi la intalnire. Cu prietenul meu cel mai bun!
-Si?
-Si? Cum adica si? Imatura ce esti! Nu te las sa mergi cu acea chestie!
-Dar cu cine sa merg atunci?
-Cu mine! se rasti el.
-O sa merg cu Zack si cu asta basta! Nu mai vorbi cu mine. am spus eu si am plecat.
Aveam de gand sa merg si nimeni nu ma va opri.
#Corectat