"Mi-e dor de tine, tată!"
- Ştii, totuşi îi ai lângă tine pe amândoi, spuse Brad cu o tristețe în glas.
- Aşa e, oftă ea, dar la distanță şi separați.
- Nu contează, îşi strânse pumnul şi devenise agitat, important e că te caută, te iubesc şi sunt mereu alături de tine, eu însă nu am avut norocul acesta.
- Cum adică? se uită la el crispată.
- Eu am avut trei ani, când tatăl meu a plecat cu o altă femeie, ştiu doar că acum are un alt copil de crescut.
- Îmi pare rău!
- Nu trebuie, e ok, țin minte că a venit personal să mă vadă doar de două ori. Prima dată a fost, când aveam 9 ani şi am susținut primul meu concert de muzică la şcoală, oftă el, am fost în culmea fericirii, chiar dacă a fost doar pentru o oră acolo. A doua oară l-am văzut în momentul în care am împlinitit 18 ani, şi-a făcut apariția la petrecerea de ziua mea, mi-a dăruit acest medalion, îl scoase din buzunarul drept, era un medalion auriu, era o chitară mică, prinsă într-un lănțişor, mi-a purtat noroc, adăugă Brad, aşezând medalionul în palma Jessicăi.
- E frumos. Cânți la chitară? îi dădu înapoi medalionul.
- Ştiu să cânt, zise el sec, tatăl meu a fost unul dintre cei mai buni chitarişti, în tinerețe.
- Nu fii trist, poate că nu a fost tatăl perfect, dar e tatăl tău, vei învăța să îl ierți.
- E? întrebă el furios. Da, poate e tată, dar nu suficient de bărbat, să-şi asume responsabilitatea, a preferat să lase şoferul să se ocupe de mine, tot timpul avea altceva de făcut, se ridică brusc şi porni cu paşi rapizi spre grajduri.
- Brad, strigă Jessica, se ridică în picioare. A spus ceva greşit? Brad părea destul de afectat, poate ar fi fost mai bine să nu deschidă acest subiect.
- Haide, îşi întoarse privirea, avem de muncă.
- Vin! Îmi pare rău, strigă ea, dar îşi dădu seama că Brad era deja prea departe pentru a o auzi, nu-ți fă griji, strâng eu!
Brad se simți vinovat că se comportase aşa, dar tatăl lui era un subiect dificil, nici nu ştia de ce naiba îi povestise Jessicăi despre el. Medalionul, îl ținea mereu în buzunar, pentru că mama lui i-a interzis categoric să-l poarte. Uneori ar vrea să meargă să-l caute, dar unde? Nu ştia unde să-l găsească, niciodată nu fusese acasă la el, iar de când era aici, nu mai auzise nimic despre el. Îi era foarte dor de tatăl lui, dar unde avea să-l caute? Nu putea să-l sune, nu ştia numărul lui de telefon, dar un lucrul era clar, tatăl lui exista, însă se pare că acesta nu îi ducea lipsa, pentru că avea un alt copil.
*****
După o zi de muncă, în care nu mai schimbase o vorbă cu Brad, Jessica se relaxă în cada ei, nu mai făcuse o baie cu spumă, din Londra, avea nevoie de asta. Era deja ora cinei în familia Brown, era o seară deosebită, pentru că Antonia îl invitase şi pe iubitul ei, David, care venea pentru prima dată la moşie. Dave nu părea prea încântat, de această "relație", deoarece în ochii lui, Antonia era tot fetița lui de 5 ani. Toți erau aşezați la masă, era o masă mare, pentru 12 persoane, mereu moşia Brown avea invitați; o masă din lemn masiv, de culoarea mahonului aşezată în partea stângă a sufrageriei. Dave stătea, ca aproape întotdeauna, în capul mesei, iar în stânga lui era aşezată Tania, lângă ea, Brad, iar pe cealaltă parte a ei, erau Jessica, Antonia şi David.
- Şi, cum a fost prima zi de muncă, Jessica? întrebă Tania.
- Bine, răspuse ea promt, plimbând furculița prin farfurie, avem mult de muncă, mai ales, cu inspecția cailor, care vor fi pregătiți pentru concurs.
- Da, trebuie să îi pregătim cât mai repede, completă Brad, privind-o pe Jessica.
- Aşa e, avem doar o lună la dispoziție, nu? întrebă Dave.
- Da, îşi mută privirea spre Dave, o să reuşim, adăugă Brad.
- David, nu? întrebă Dave, deşi ştia foarte bine, care e numele lui.
- Da, domnule!
David era un băiat chipeş, părul şaten-deschis îi punea în evidență ochii verzi, precum smaraldul. Nu era foarte înalt, dar avea o înălțime potrivită. Era cu un an mai în vârstă ca Antonia.
Jessica interveni pentru a-l ajuta pe David să scape de toată tensiunea şi să se simtă în largul lui.
- Eşti la şcoală sau la facultate? zâmbi ea.
- Da, la facultate, din această toamnă.
- Unde ai dat la facultate?
- În Berlin, la Facultatea de Drept.
- Avocat? întrebă Dave sceptic, dar avea un zâmbet suspicios, Jessica ştia de ce tatăl ei zâmbea, pentru că David avea să plece din toamnă.
- Da, domnule.
- Şi, de ce Berlin? continuă Dave să zâmbească.
- Tatăl meu lucrează acolo, voi locui cu el.
- Şi mama ta? interveni Tania.
- Mama e designer vestimentar, are aici, în oraş, un magazin şi o croitorie.
Antonia deveni agitată, era plictisită de interogatoriul făcut şi în plus, voia să petreacă mai mult timp cu David.
- Tată, spuse ea, pot să-i arăt lui David împrejurimile?
- Anto, e cam târziu, răspunse Dave serios.
- Tată, e doar ora 7! Mai sunt vreo 4 ore până se lasă întunericul, în plus David trebuie să cunoască moşia şi ferma, pentru că face parte din familie, interveni Jessica, voia din tot sufletul să o ajute pe Antonia, ştia că tatăl ei nu ar fi refuzat-o.
Privirea lui Dave o înfioră pe Jessica, se uită urât spre ea.
- Bine, încercă Dave să îşi păstreze calmul, dar cu o singură condiție!
Antonia şi David s-au ridicat de pe scaun şi se pregăteau să plece.
- Tată! strigă Antonia. Mulțumesc!
- Sau poate nu vreți să vă plimbați, înfipse furculița într-o bucățică de carne.
- Care e condiția? zâmbi ironic Antonia.
- Ca Jessica şi Brad să vă însoțească.
- Poftim? spuse ei la unison.
- Tată! strigă Jessica, se ridică de la masă, cred că sunt destul de mari să îşi poarte singuri de grijă, nu au nevoie de însoțitori.
- Exact, tată! spuse Antonia furioasă, îşi aşeză mâinile pe spătarul scaunului din fața ei, dacă ar fi avut puterea suficientă, făcea scaunul bucăți.
- Dave, se ridică şi Brad în picioare, au dreptate.
- Atunci ar fi bine să vă aşezați, pentru că nimeni nu va merge nicăieri, alegerea e a voastră.
- Eşti imposibil! bâlbâi Antonia, strângea din ce in ce mai tare de spătar.
- Suntem de acord, domnule! spuse David, privindu-i pe ceilalți. Nu?
Toți afirmară.
- Îmi place de tine, băiete, dar să-ți ții mâinile departe, strigă Dave, când cei patru se îndreptau spre ieşire.
Antonia era furioasă şi ruşinată.
Ajunşi la grajduri, Antonia şi David se țineau de mână, povestind şi păşind în fața Jessicăi şi a lui Brad, care au rămas în spate, pentru că se simțeau în plus.
- Fac un cuplu frumos, sparse Brad, gheața.
- Da, ce repede a crescut Anto, simți o înțepătură în inimă, se gândi că nu fusese acolo să o ajute, să îi dea sfaturi, nici măcar nu ştiuse că avea un iubit.
- Se spune că prima dragoste nu se uită! îi zâmbi el. Jessica se simți din nou intimidată de el.
- Aşa zici?
- Sunt convins. Dar fiecare dragoste e diferită, poate prima nu e tocmai cea adevărată, ci doar cea pe care nu o poți uita.
- Eşti şi filosof? zâmbi ea
- Aş putea fi, râse el.
- David, e primul băiat, pe care Antonia îl aduce acasă.
- Înseamnă că e ceva serios, se apropie de ea.
- Da, spuse ea încet, iartă-mă că am deschis acel subiect dimineață, nu am vrut..
- Eu trebuie să îmi cer scuze, că am reacționat aşa, uităm ce s-a întâmplat, o întrerupse el.
Antonia şi David se întoarse spre ei.
- Jessi, noi am vrea să mergem să călărim. Veniți şi voi?
- Nu prea am chef, mergeți voi trei, dar nu foarte departe să nu fie prea întuneric, când vă întoarceți.
- Nu, rămân aici, spuse repede Brad.
- Bine, dar ar fi bine să nu intrați în casă, să ne aşteptați undeva.
- Vom fi aici pe păşune, sub stejar, să .. brusc se opri, voia să le spună să fie cuminți, dar nu avuse curajul. Să nu stați mult, adăugă Jessica.
- Vom fi cuminți! spuse David. Acest lucru venind din partea lui, o linişti. Ea doar îi zâmbi.
Jessica şi Brad se aşezaseră pe iarbă, sub stejar. Erau aproape unul de celalălalt. Jessica se simți agitată în preajma lui, avea impresia că îl cunoaşte de o veşnicie, deşi îl ştia doar de 3 zile.
- Şi care a fost prima ta dragoste? zâmbi Brad, în timp ce rupse câteva firicele de iarbă.
- Ah .. se simți luată prin surprindere, nu ştiu.
- Wow, au fost chiar atât de mulți bărbați în viața ta?
- Hei, îl lovi uşor în braț, ar fi ceva rău?
- Nu, doar că ar trebui să ştii care e prima dragoste dintre ei.
- Nu ştiu, nu cred că am întâlnit dragostea adevărată, ci aşa o dragoste adolescentină, aşa că, un coleg de facultate. Tu?
- Eram la grădiniță, eram "îndrăgostit lulea" de o colegă, i-am spus că tatăl meu o să-l bată măr pe tatăl ei, dacă nu acceptă să fie iubita mea, însă nu am avut noroc, râse Brad.
- Ei, râse şi ea. Mă refer la o dragoste recentă sau poate actuală!
- M-ai întrebat despre prima dragoste, nu ai zis nimic de ultima sau actuala. Ti-am mai spus eu să vorbeşti mai clar! râse el.
- Nu e deloc corect. Acum tu ştii mai multe despre mine, iar eu nimic despre tine.
- Eşti curioasă să ştii mai multe despre mine? o privi intens.
- Nu, se pierdu ea, nu sunt curioasă, ci doar ..
- Ştii nu mi-am dat seama până acum, dar ai nişte ochi foarte frumoşi, îşi fixă privirea spre ea.
Dacă până acum se pierduse, acum era complet pierdută, ochii lui negri o intimidau, se simți pătrunsă de privirea lui, un fior coborî pe coloană în jos, ce i se întâmplă cu acest bărbat? Nu poate să îl lase să o facă să se simtă în felul acesta, însă nu mai avea grai.
- Mulțumesc, şopti ea.
Jessica se ridică brusc în picioare, îi era frig, avea doar o pereche de jeans bleumarin şi un tricou crem, iar privirea lui Brad o îngheță, dar într-un mod plăcut, inima îi bătea tare, avea impresia că bătăile inimii ei se aud până departe, dincolo de dealuri şi câmpii. Se fâstâci. Brad se ridică şi el, se apropie de ea şi se fixă în fața ei.
- Ți-e rece? spuse el, era îmbrăcat cu o pereche de jeans albaştri, un tricou alb simplu şi o vestă de trening albastră cu mânecă lungă. Îşi dădu jos vesta şi i-o aşeză Jessicăi pe umeri. Uite, ia asta pe tine.
- Nu trebuie..
- Insist!
- Mersi! Jessica îmbrăcă bluza, îi era mare, dar perfectă, pentru a-i ține de cald. Îi simți mirosul imprimat în bluză, era ca şi cum l-ar avea în brațe.
- Eşti bine? o întrebă el.
- Nu ştiu, poate ar fi mai bine să plecăm, soarele aproape apune, de ce nu vin odată? îi căută pe David şi Antonia cu privirea.
- Trebuie să apară. Brad se apropie de ea şi mai mult, ea îşi ținea brațele în sân, din cauza frigului. El îi atinse cu degetul umărul drept, Jessica îi simți respirația, inima începu să îi bată şi mai tare, apoi urcă şi îi atinse cu mai multe degete obrazul drept, o mângâie, Jessica îşi căuta curajul de a se îndepărta, dar nu reuşi, rămase acolo, împietrită. Timpul se oprise în loc, nu erau decât ei doi, Brad se apropie şi mai tare, îşi simți corpul lipit de al ei. Jessica îşi lăsă brațele pe lângă corp, Brad o prinse uşor de şolduri, apoi cu mâna dreaptă dădu la o parte o şuviță din părul ei, o privea atât de intens, îi cuprinse fața în palmele lui, buzele erau atât de apropiate, nu se auzea nimic în jur decât respirația lor puternică.
*****
Şi continuarea în celălalt capitol.
Vă mulțumesc şi aştept păreri.