Perspectiva lui Lucy
Nu era posibil. Tata era plecat cu parintii lui Jake. Nu avea cum sa se intample ceva rau. Nu puteam sa il pierd. Nu dupa ce am pierdut-o si pe mama.
Am scapat telefonul pe jos si am cazut pe covor plangand. Jake, care era langa mine, ma lua in brate si spuse grijuliu:
-Nu e nimic. Nu s-a intamplat nimic. Probabil doar s-a lovit la picior si atat. Sigur e bine.
-E un cosmar. soptesc eu printre lacrimi. Nu e posibil. Nu dupa ce...
-Gata. ma linisti Jake si ma saruta pe frunte.
Normal l-as fi pocnit si l-as fi injurat din toti sfintii ceresti dar acum eram prea ranita.
-Ce spital? ma intreba el.
-Stii gelateria aia de unde am luat inghetata cu pepene galben? zic eu.
-Da.
-E in spitalul de langa.
-Ok. Hai.
Ridic privirea. Exista o mica problema.
-Tata e in coma. Nu avem ce sa facem la spital. zic eu trista si ma pun iar pe plans. Mi-a interzis sa ma duc.
-Cine? intreba Jake curios.
-Matusa mea. Sora tatalui meu. Mi-a spus ca nu merita sa merg ca sa plang pe coridor.
-Asculta, Lulu. Nu imi pasa nici daca matusa ta e presedintele Americii. Te duci la spital iar eu conduc.
Ridic capul ca sa il privesc. Era serios. Se vedea asta. Eu? Eu plangeam in disperare. Lumea mea se prabusea.
Am sarit in bratele lui Jake.
-Multimesc ca imi esti alaturi. Poate ca nu par dar sunt foarte fericita ca esti cu mine si ca ai grija de mine! izbucnesc eu. Nu arat dar imi place ideea ca nu sunt singura. Imi place ideea ca esti aici, cu mine si nu te urasc pentru faza cu cosmarul chiar daca asta am zis! Imi pare atat de rau! zic si incep sa plang pe umarul lui.
Ma imbratisa si imi sopti la ureche:
-Si eu ma bucur ca sunt aici. Lulu eu...
Nu a apucat sa zica nimic ca cineva suna la usa. Jake, singurul rezistent emotional, deschise usa. Pe usa intra furtunos verisorul meu, Cameron. Il impinse pe Jake si veni la mine.
Cam a fost crescut tata timp de 10 ani deoarece parintii lui au murit. Am copilarit cu el si imi e ca un frate. Cand am implinit 12 ani, Cam a trebuit sa se mute la Roma cu o alta matusa, vaduva, fara copii. Cum l-am vazut am sarit pe el.
-Tatal tau... incepu Cam cand terminam imbratisarea.
-Da. Matusa Kora ne interzice sa il vedem.
Cameron zambi smechereste si lasa sa se arate niste gropite adorabile.
-Matusica Kora nu va avea de ales. Daca nu ne lasa, intram cu forta. zise el.
-Jake, el este Cameron. Nebunul meu verisor. Cam, el este Jake. Fiul unor prieteni de familie. fac eu prezentarile.
-Si ce face aici? E cumva iubitul tau? intreba Cam.
Pe fata lui Jake aparu un zambet diabolic si deschise gura sa spuna ceva dar am spus eu repede:
-Nu. El sta aici. Trebuia sa stea pana venea tata. Acum...acum nu mai sunt singura. mi se aprinse mie beculetul. Sunt cu Cam. Nu mai sunt singura.
-Ămmm...verisoara? Nu pot ramane. Am avion intr-o ora. zise Cam.
Am ramas cu gura cascata. Cam pleca? Deja? Il privesc si il vad trist. Cand ma uit la Jake il vad cum ranjeste. Il pufni rasul si spuse:
-Draga Lulu, se pare ca raman.
Cam zambi si el dar dupa se uita urat la Jake. Ii facu semn discret spre bucatarie iar Jake merse tacut.
Am ramas singura. M-am asezat si am inceput sa ma gandesc. Ma urasc. Am aflat ca tata e in coma iar eu rad cu Jake si Cam? Sunt o proasta. Apoi imi vin in minte cuvintele lui Jake. ,,Draga Lulu, se pare ca raman." . Nu eram trista ca ramaneam. Eram totusi fericita. Macar nu eram singura in Iadul asta.
Imi suna telefonul . Era matusa Kora.
-Alo? zic eu prin telefon.
-Of draga mea. Tatal tau... incepu matusa Kora.
-Nu. Nu dupa mama.
-Imi pare rau...
-Nu iti pare! Il urai pe tata! Nu ma mai suna! O sa merg la tata ! Si nu te cred! Tata nu e mort! urlu la ea si inchid.
Ma las pe spate si incep sa plang. Jake si Cam venira instantaneu. Din senin, am inceput o criza. Nu mai puteam respira. Am inceput sa tremur. Jake ma lua in brate si il auzeam pe Cam cum suna la ambulanta. Auzeam cum cineva ma striga. Jake. Imi spunea cand Lulu cand Lucy si, cand am deschis ochii, am vazut ca plangea. Atunci am realizat ceva. Jake Hunter tinea la mine. Atunci am cazut intr-un somn adanc si negru.
#Corectat