26 Octombrie 1960
Franța era spectaculoasă, cu luminile ei de pe străzi, cu oamenii interesanți și limba lor romantică. După război, granițele erau păzite cu o mai mare atenție, iar în nopțile tărzii, vameșii purtau după ei o gardă și mai mare. Lumea se schimbase, mentalitatea se schimbase, dar dorința de a trăi dincolo de Rusia le acaparaseră sufletul.
Cu o noapte înainte să treacă de partea cealaltă a Europei, și-au făcut bagajul. Nu aveau de gând să lase totul în urmă, ci doar amintirile crunte ale războiului care rămâneau întipărite fără voia nimănui în minte. Pierderile fuseseră amețitoare, dar câștigul final adusese pacea.
Cu greu au trecut spre Vestul Europei, dar și când au ajuns acolo, au început o viață nouă.
Într-un orășel mic din Franța, închiriaseră o casă asemănătoare cu cea în care își mărturisiseră dragostea.
Adaptarea într-o țară cu totul nouă nu fusese deloc ușor. Viktor învățase franceza din adolescență cu pasiune, iar asta reprezenta un avantaj pentru care se descurcau acum. Feliks și Jasha, însă, urmau săptămânal cursuri pe care le plăteau cu noile slujbe. Brunetul lucra cu drag pentru militarii francezi, îi învăța armele, strategiile de luptă și cum să tragă la țintă cu o mai mare precizie. Jasha deveni în scurt timp un profesor de limba rusă și germană foarte căutat, oferind uneori meditații la domiciliu. Să cunoască oameni noi, cu o gândire diferită de cea cu care avusese contact până acum, i se părea o artă. Feliks studia din greu Facultatea de Medicină și își descoperi o nouă pasiune: aceea de a ajuta oamenii cu probleme grave de sănătate.
La sfârșitul săptămânii, se duceau toți trei și vizitau cele mai frumoase locuri din țară, își făceau amintiri și trăiau ca o familie. Feliks le era recunoscător că îl introduseseră în casa lor. Trăia acum cu cel mai mare sentiment de dragoste pentru noii lui părinți. Cei adevărați nu îl mai contactaseră niciodată. Nici măcar nu știa dacă mai trăiesc, iar uneori, sentimentul de vinovăție îl distrugea. Totul era nou pentru ei. Să trăiască ca o familie se mula perfect pe aspirațiile lor. Erau, într-adevăr, fericiți.
Jasha privea străzile ce duceau spre Paris prin fereastra din dormitor, gândindu-se la toți acești ani. Căzu într-o meditare profundă, stând cu coatele pe balustradă și privind spre linia orizontului cum soarele apune. De câte ori văzuse soarele acesta, de câte ori schimbase tura în această perioadă... Se cutremură la amintirile de acum de mai bine de cincisprezece ani. Sufletul lui rămăsese tânăr, însă aspectul căpătase câteva semne ale îmbătrânirii. Câteva șuvițe din părul lui roșu se deschiseseră și mai mult la culoare, ajungând albe, iar spre linia din exteriorul ochilor avea câteva riduri, pe care iubitul lui le găsea foarte atrăgătoare.
De la fereastră, îl văzu pe brunet cu mai multe pungi din hârtie în mână. Inima îi tresări și fugi spre ușa de la intrare. O deschise fericit, simțindu-se în privirea lui dragostea care nu murise nici după atâția ani.
-Ai luat broccoli?
Viktor începu să râdă. Înainte să așeze pungile pe masa de la bucătărie, îl sărută rapid pe buze. Moliciunea lor îi aducea aminte de prima clipă în care se sărutaseră, cu atâta emoție. Aproape că nu se schimbase nimic.
-Da. Și cașcaval, foi de plăcintă și tot ce mi-ai mai scris pe lista aia lungă.
După ce mâinile lui deveniră libere, își apucă iubitul într-o îmbrățișare strânsă și îl conduse cu spatele de perete. Se priviră profund în ochi câteva clipe, înainte să înceapă dansul pasional al sărutului. Limbile lor se împleticeau atât de romantic în acel joc senzual al buzelor. Dominarea venea din partea lui Viktor, dar nici Jasha nu se lăsa mai prejos. De când partidele lor de dragoste și sex îi cuprindea pe amândoi ca activi, doreau amândoi să domine și să fie dominați la rândul lor.
Jasha se topi în urma acelui sărut, însă imediat își recăpătă forța și porni un nou joc, mult mai incitant. Îi prinse buza inferioară a lui Viktor într-o strânsoare pătimașă a dinților și îl împinse cu blândețe spre blatul dulapului din bucătărie. Îl ridică pe acesta fără a opri unirea buzelor și se lăsă peste el. Viktor mărăi din gât, dar se lăsă supus acelor atingeri ce urmară să îi îmblânzească tot trupul.
-Ce zici dacă facem plăcinta aia cu broccoli mai târziu? veni întrebarea lui Jasha al cărei răspuns era previzibil.
-Mmm, îmi place cum sună, rosti Viktor într-un moment în care buzele lui au fost libere, însă gâtul acaparat.
Dorea să îi sărute întregul trup, așa că scăpă repede de hainele brunetului de sub el. Mai întăi, se opri la sfârcurile deja întările și le ciupi cu ambele mâini. Viktor tresări, iubind modul în care partenerul său îl făcea să se simtă bine. Într-o așteptare cruntă, îl privi pe Jasha pe sub pleoapele întredeschise și îl rugă, printr-un geamăt lung, să îl devoreze.
Erau nerăbdători, profunzi și jucăuși. De fiecare data, partidele lor erau diferite, momentele în care se iubeau aveau o intensitate din ce în ce mai mare, iar dragostea lor aspira spre infinit.
Au făcut dragoste în bucătărie, apoi trupul roșcatului a fost dus pe brațele lui Viktor pe canapeaua din living, unde au continuat să-și construiască iubirea. De data asta, brunetul puse stăpânire pe fiecare părticică din trupul partenerului său și îl conduse spre orgasmul mult visat. Nu-și puteau imagina o partidă în care finalul nu se repeta de mai multe ori. Erau învățați că, ori de câte ori se dăruiau unul altuia, până nu îi acapara extenuarea, nu se opreau.
Toată seara făcură dragoste. Cu patimă, cu o dorință arzătoare de a rămâne vii doar pentru a se iubi.
Pentru Jasha, viața nu fusese altceva decât descoperirea adevăratului sentiment de dragoste. Să îl știe pe Viktor bărbatul lui nu însemna decât să se știe pe el fericit. Alături de cei doi, construise familia pe care și-o dorise de mult.
Viktor, însă, cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare gură de aer pe care o trăgea în plămâni, cu fiecare cuvânt rostit, își manifesta iubirea pentru cei doi. Și-l dorise pe Jasha de atât de mult timp, încât, acum că îl avea doar pentru el, i se părea ireal.
Întreaga lor poveste de dragoste putea fi numită o luptă cu și împotriva războiului, a frontului, a focurilor de armă.
Gătiră împreună cina după acea lungă partidă de amor, aducând în întreaga casă un miros plăcut de plăcintă cu broccoli, cașcaval și ciuperci. Jasha o scoase de la cuptor, iar Viktor se ocupă de brioșele cu cacao, preferatele lor. Feliks avea să se întoarcă în curând de la cursuri, iar a lua masa împreună, era un ritual al acestei familii. De data asta, blondinul își anunță părinții că avea să aducă un prieten. Nu oferi mai multe detalii, iar când acesta veni acasă cu Richard, cuplul rămase plăcut surprins de prezența lui.
-Viktor, Jasha, vreau să vi-l prezint pe Richard, iubitul meu.
Emoția lui Feliks i se putea simți din voce, adăugând și palmele ce îi transpiraseră, era într-adevăr rușinat.
Richard era un francez adevărat, atât când îi observai aspectul, dar și gesturile calme și boeme cu care vorbea, se mișca sau pur și simplu privea spre cei doi bărbați. Roșeața de pe chipul amândurora îl făcu pe Viktor să chicotească.
Mirosul impresionant de mâncare îți făcea inevitabil poftă, așa că se așezară toți patru la masă și, timp de două ore, savurară, vorbiră și făcură tot felul de glume. Chiar dacă unele din brioșe erau puțin arse, asta nu îi împiedică să se simtă bine și să aprecieze fiecare fel de mâncare.
***
Își puse mâna pe pieptul lui Viktor și îi sărută linia maxilarului cu posesivitate. Pătura cu care erau înveliți era chiar călduroasă, însă inimile lor ardeau mai mult decât orice temperatură din acea casă.
-Cum ți-a părut Richard?
-Foarte frumos și foarte bine crescut, răspunse Viktor, poziționând una din perne mai bine sub capul său.
-Oare așa sunt toți francezii?
-De ce, Jasha? Vrei și tu unul?
Tonul brunetului fu unul dur, dar întrebarea veni în spirit de glumă. Îi sărută creștetul roșcat al capului, apoi se apropie încet spre buze. Se simțea în aer că pe Jasha îl macină ceva, dar nu își găsea cuvintele să înceapă. Viktor, care ajunsese să îl cunoască atât de bine, se uită fix în ochii lui și îi întâlni privirea sclipitoare, chiar dacă încăperea era destul de slab luminată. Îi mângăie gentil chipul cu podul palmei, dând de barba lui ușor nerasă. Era foarte sexy, foarte masculin, iar asta îl făcea să simtă cum pofta de a-i devora întreaga existență îi pătrunde prin trup. Dar tăcu și îi sărută tâmpla, încercând să îl facă să vorbească.
-Un bărbat profesor de la locul de muncă ne știe povestea.
Făcu o pauză ca să observe reacția lui Viktor, care deveni curios.
-A zis că viața noastră a fost și este impresionantă. L-a marcat ce i-am povestit și mi-a propus să iau legătura cu un scriitor și să ne publice povestea într-o carte. Asta, sau să mă apuc eu de scris.
Se făcu liniște. Nu pentru că Viktor era supărat, așa cum crezuse Jasha că va fi inițial, ci pentru că nu își mai găsea cuvintele. Propunerea acelui coleg i se părea interesantă, așa că întrebă:
-Iar tu ce variantă alegi?
-Cred că voi începe eu să scriu. Mereu m-am visat scriitor.
Începu să râdă și să își imagineze cum va pune mâna, exact în dimineața viitoare, pe un carnet și un stilou și va avea să redacteze totul, de la început până în momentul acesta. Avea să spună sincer, toate sentimentele, toate momentele prin care trecuse existența lui înainte și după ce avea să trăiască cu Viktor în aceeași casă. În minte îi veni ideea războiului. Era de părere că acel sector din viața lor nu putea fi dat uitării, așa că era perfect decis: avea să scrie o poveste despre prietenie, iubire, luptă, pierderi, război și nopți de dragoste sub clar de lună. Avea să scrie despre el, despre ceilalți, despre tot ce îl înconjurase și îi schimbase cu încântare modul cum privea acum viața. Avea să scrie fără întrerupere. Iar Viktor, știa, avea să îl susțină până la data publicării, și după.
Sfârșit