In poza- Gilbert, capitanul Diablo :X:X
Chapter 11 - New course
Vidia se indrepta spre cabina lui Berry cu pasi grabiti si apasati tot scuipand blesteme la adresa capitanului, incerca sa se calmeze atunci inainte sa intre pe usa in cabina lui Berry. Trebuia sa vada in ce stare era acum Federik, se uita la traista pe care o tinea strans in pumn si nu stia daca medicamentele aflate acolo l-ar putea ajuta. Ii era frica de o infectie.
Intra incet pe usa aproape fara pic de zgomot si isi arunca privirea prin camera dezordonata in care se aflau doua suflete, unul lungit pe pat acoperit de paturi si celalalt parea ca doarme cu capul plecat in dreptul patului de lemn. In cabina era o liniste ca de mormant iar tensiunea era atat de densa incat Vidia credea ca ar fi putut sa o taie cu un cutit.
Capul cu bucle satene se intoarse imediat spre Vidia la sunetul unei scanduri scartaind sub greutatea blondei. Berry avea ochii rosii goliti de lacrimile sarate ce zaceau acum uscate pe obrajii ei palizi. Tanara dadu drumul unui suspin inainte sa se ridice din dreptul patului si sa isi arunce bratele in jurul Vidiei incepand din sa planga in sughituri.
Desi nu vroia sa o vaduveasca pe fata de comfortul de care avea nevoie si de un umar pe care sa planga, Vidia o impinse pe Berry usor si o dadu la o parte ca sa poata sa ajunga la secundul care statea aproape nemiscat in pat. Ii verifica temperatura si observa ca febra aproape ii disparuse, respira normal si nu mai parea la fel de palid asa cum era noaptea trecuta.
Secundul isi deschise ochii si o privi pe tanara blonda care ii desfacea bandajul ce ii acoperea toracele, Berry icni deodata atunci cand il vazu pe barbatul pe care il iubeste deschizandu-si ochii lui albastrii si limpezi ca cerul. Vru sa il ia in brate dar Vidia o opri surazand.
-Nu vrem sa ii provocam si alte rani, nu-i asa? Intreba Vidia fara sa isi ia ochii de la bandajele pe care le desfacea, pe tanara satena care se opri chiar in dreptul patului o podidira din nou lacrimile si se arunca in genunchi.
-Te-ai trezit, ii zise ea bucuroasa, iar Federik ii zambi lenes luandu-i mana si stangandu-i degetele fara vlaga.
Vidia nu zise nimic, mai arunca din cand in cand cate o privire la cei doi indragostiti din fata ei si i se umplea inima de bucurie cand ii vedea atat de fericiti. Dadu panzele albe patate de sange la o parte si inspecta rana provocata de glontul care a intrat si a iesit, era norocos ca glontul nu a ramas acolo, nu stia daca ar fi putut sa il scoata daca s-ar fi intamplat asta, nu era la fel de priceputa cum era mama ei. Dupa ce inspecta cu atentie rana, lua un unguent din traista pe care sa il aplice peste rana sa o vindece mai repede. Sangerarea i se opri peste noapte si nu existau urme de infectie.
-Cum te simti? Il intreba Vidia pregatindu-se sa aplice unguentul.
-Ca naiba! Ii raspunse tresarind atunci cand unguentul intra in contact cu pielea lui.
-O sa te usture putin, ii zise ea cautand prin traista incercand sa gaseasca bandaje curate.
-Acum imi spune, zise el rearanjandu-se astfel incat sa stea mai drept sa ii fie mai usor Vidiei sa il panseze. Statea cu capul sprijinit de perete cand un gand ii trecu prin minte.
-Auzi umm... ezita nestiind numele doctoritei sale.
-Ooo, Vidia, ii zise ea inainte sa inceapa sa il panseze.
-Mda, cand pot sa ma intorc pe punte? O intreba inainte sa fie lovit usor in umar de catre Berry.
-Auci! De ce m-ai lovit femeie!
-Pentru ca atunci cand cineva iti zice numele, este politicos ca si tu sa te prezinti! Vidia chicoti la cei doi care se certau.
-Vei putea sa iesi pe punte in cateva zile 4 sau 5, ii zise Vidia terminand in sfarsit cu bandajatul secundului.
-Cee? Dar ma simt bine! Striga Federik dupa ce dadu pe gat un lichid amarui pe care i-l dadu Vidia sa-l bea pregatit sa se ridice inainte ca Berry sa il lovesca inca odata de data asta peste cap. Inainte sa ii zica vreo doua, Berry se arunca in bratele lui sarutandu-l cu patima. Vidia se simti deodata in plus asa ca isi facu drum spre usa.
-Stai in pat macar 2 zile ca sa te odinesti, ii zise ea repede inainte sa fuga pe usa dar nu fu luata in seama de nici de Federik si nici de Berry care acum ii tinea morala si il certa sa nu mai faca ce a facut, orice ar fi fost acel lucru, cearta oricum nu dura mult inainte ca Berry sa il ia din nou in brate si ca el sa o iimbratiseze inapoi.
Vidia se indrepta spre cabina capitanului ingamfat ca sa ii dea vestea cea buna cu traista de medicamente pe umar si ridicand rochia murdara de noroi si iarba din padure. Ciocani la usa inainte sa deschida usa si sa fie surprinsa.
Acolo in cabina era capitanul care inca nu se schimbase nici el de hainele murdare si ude de ploaie cu o femeie inalta bruneta si frumoasa. Ramase putin pierduta uitandu-se la cei doi care o priveau.
*
Capitanul se indrepta furios spre cabina lui, tranti usa in urma lui si se aseza pe scaun eliberand un vaiet de durere. Isi duse degetele la frunte si tresari atunci cand atinse vanataia ce i se forma chiar deasupra ochilui stang. Incerca sa uite de incidentul din padure inainte sa inceapa ploaia si scoase o bucata de hartie galbena si mototolita din buzunarul de la haina.
Cu o singura mana intinse hartia pe biroul din lemnul solid si lacuit, inspecta cu atentie acea bucata de pergament invechita de trecerea timpului aruncandu-si ochii mai ales peste insemnarile inscriptionate in cerneala neagra din colt, nu intelegea ce scrie acolo, dar trebuia sa afle, avea de gand sa afle. Faimoasa comoara a sirenelor despre care auzise atatea atunci cand era doar inca un un copil de-o schioapa trebuia sa fie a lui si nu avea de gand sa se lase pana cand nu va fi in mainile lui.
Fu intrerupt din gandurile sale atunci cand pe usa intra fara sa ciocane o tanara femeie inalta si bruneta in cabina lui, aproape ca uitase de ea, au salvat-o dupa lupta cu Kracken care aproape l-a costat prietenul lui cel mai bun, inca isi facea griji pentru prietenul care i-a fost mereu alaturi luand parte la toate dracoveniile prin care au trecut.
Se uita la tanara bruneta care purta una din rochiile surorii lui si nu putea sa nu observe frumusetea ei care aducea cu salbaticiunea unei pantere gratioase, la fel si ochii aceia intunecati si misteriosi.
-Ce vrei? O intreba el inainte sa isi intoarca privirea spre harta. Celeste nu ii raspunse dar se apropie mai mult de biroul lui si incerca sa vada ceva pe hartia la care el se uita atat de interesat si nepasator de ce se intampla in jurul lui, nu il interesa decat harta.
Cand Gilbert isi aminti de prezenta ei isi ridica capul si observa ca nu mai era langa usa, era in dreptul biroului uitandu-se peste harta LUI. Infasura imediat harta si o ascunse de privirile ei curioase. Celeste tresari si ii zambi capitanului cand acesta se incrunta.
-Te-am indrebat ce doresti? O intreba un pic mai apasat decat inainte furios ca a trebuit sa isi repete intrebarea, desi nu avea nimic cu ea, era iritat din cauza a ceea ce s-a intamplat in piata si in padure si chiar nu era in dispozitia de a vorbi cu cineva.
-Vroiam sa iti multumesc ca m-ai salvat din apa, ii zise ea.
-Ce cautai acolo? O intreba el incercand sa aranjeze hartiile si instrumentele aruncate pe biroul lui cu o singura mana, umarul drept inca il durea ca un spin in coaste.
-Ti-am mai spus, am scapat din cusca in care eram tinuta pe vasul lui Kracken.
-Atat de usor? O intreba el incuntandu-si sprancenele.
-Cusca a fost deschisa de una din ghiulele, nu imi amintesc foarte bine, era zgomot si ceata si praf de pusca, incepu sa zica ea cu un ton de spaima in vocea ei.
-Am inteles, ii zise el, fosnetul hartiilor fiind singurul sunet din cabina inainte sa se auda un ciocanit la usa.
Gilbert isi ridica capul si isi atinta privirea asupra Vidiei care statea nemiscata in dreptul usii. Celeste o privi si ea pe femeia blonda care statea stupefiata nescotand o vorba. Se ridica si se indrepta spre ea examinandu-o cu atentie. Parul ei blond era ciufulit, ochii caprui obositi si inconjurati de cearcane si rochi era murdara si sfasiata de crengi in unele locuri, o imagine nu tocmai placuta de privit, dar nici capitanul nu arata mai bine, cu parul lui castaniu inchis mai la fel de ciufulit, ochii lui de culoarea jadului si hainele la fel de rupte si murdare si bandajele murdare de sange inchegat si pamant ce ii inconjurau bratul, cei doi faceau cat pentru o imagine demna de mila.
Celeste se apropie de de femeia blonda din dreptul usii schitand un zambet inainte sa se prezinte.
-Buna, numele meu este Celeste, ma bucur sa te cunosc in sfarsit, tu esti Vidia nu-i asa? O intreba intinzandu-si mana.
-Da, eu sunt, si eu aaa ma bucur sa te cunosc, ii zise luandu-i mana dupa care ii dadu repede drumul de parca ar fi fost in flacari si isi indrepta privirea spre Gilbert care isi batea degetele pe birou iritat ca de obicei.
-Aaa Gil-capitane, am venit sa iti zic de Federik, vru sa ii zica pe nume dar se gandi ca mai bine sa nu o faca, Gilbert se incrunta cand ii zise capitan dar imediat se albi la fata cand auzi numele secundului sau.
-Deci...incepu el.
-Se va face bine, dar trebuie sa se odihneasca, ii zise ea iar Gilbert ofta usurat cand auzi ca prietenul lui se va face bine. Isi apuca umarul atunci cand incepu din nou sa il intepe de durere dar tresari imediat ce simti o alta mana, una subtire pe bratul lui. Vidia ofta enervata si dadu drumul traistei pe birou si se apuca sa ii desfaca pansamentul ce acum parea o carpa de sters puntea inchegata cu sange si noroi uscat. Celeste se facu nevazuta iesind din cabina, iar Vidia examina rana urata care nu vroia sa se mai inchida.
-A trebuit tu sa faci pe nebunul si sa iti deschizi din nou rana, uite, acum sangerezi din nou, ii zise Vidia suparata iar Gilbert incepu sa bombane furios si sa blesteme.
-Nu mai bombani! E numai vina ta!
Vidia ii curata din nou rana si dupa ce ii dadu cu un unguent si ii pansa umarul ii aduse o cana cu apa fierbinte colorata ce mirosea urat.
-Ce e asta?
-E o potiune, ca sa nu se infecteze, ii zise ea impingand cana in mainile lui.
-Eu nu beau asa ceva, e otrava!
-Nu mai fii copil si bea odata, Federik si-a luat medicamentul!
-A baut el asa ceva?
-Da.
Gilbert se uita la lichidul din cana si ezita inainte sa ia o gura din el doar ca sa il scuipe o secunda mai tarziu.
-Are un gust oribil!
-Bineinteles ca are, la ce te asteptai, miere? Il intreba ea furioasa indesand pansamentele si medicamentele in traista.
-Nu m-ar deranja niste miere, ii zise el zambind strengareste.
-Ei bine, pune-ti pofta in cui, num-ai lasat sa cumpar nimic in afara de medicamente zgarcitule.
-Atunci ce-ar fi sa imi dai tu, ii zise el iute si tragand-o spre el cu o singura mana facand-o sa cada in bratele lui inainte ca el sa isi striveasca buzele de ale ei. Vidia avea ochii cat farfuriile si era impietrita in bratele lui, nu facea nicio miscare sa scape din stransoarea lui, se topi imediat in bratele lui dar sari imediat ce auzi ciocanitul de la usa.
-Domnule capitan, domnule furtuna s-a mai oprit, incotro? Intreba Little Boom putin confuz de chipurile celor doi adulti din cabina. Vidia era rosie si se uita peste tot in afara de capitan iar Diablo parea furios 'Oare ce am mai facut acum' se gandi Little Boom.
-Spre portul pirateresc Tartarus, Gilbert marai raspunsul inainte sa iasa furios din cabina.