❝ Malakai își deschide pachetul de țigări, eu deschid geamul.
Malakai își toarnă un pahar de alcool, eu iau cutia cu suc.
Malakai deschide televizorul, eu îi trântesc caietul de teme sub nas.
Malakai rânjește, în timp ce mie îmi vine să plâng.
Malakai mă alungă, iar eu tot continui să mă întorc la el.
Malakai e încruntat mereu, eu nu îmi pot ascunde zâmbetul.
Malakai urăște, eu iubesc.
Și, cu toate astea, când îi spun să se ducă la naiba, el îmi spune că, eventual, se va opri acolo, dar se va întoarce la mine. ❞
Copyright © A. Stephanie, 2016