Capitolul 11- "Te iubesc"
-Mulțumesc că m-ai adus. glasul fetei sparge liniștea mormântală ce a domnit tot drumul în spre casa Juliannei.
Caden la auzul vocii calde a fetei, își ia privirea de pe parbriz și își îndreaptă capul spre dreapta lui văzându-și îngerașul ținând privirea către picioarele ei. Vrea să spună ceva, să facă ceva, dar Julianne i-o ia înainte și deschide portiera astfel părăsind mașina în care se afla, lăsându-l pe Caden singur oftând și băgându-și mâinile stresat prin păr.
"Du-te după ea fraiere! Sărut-o și fă în așa fel încât să nu mai fiți distanți!" urla cu toată forța conștiința băiatului.
Nu. El, încăpățânat ca un catâr rămâne în mașină și face ca întotdeauna, își ignoră instinctele primare. Doar privește în urma ei, cum încearcă să descuie ușa cu rapiditate, în cele din urmă reușește să intre în casă și atunci privirea băiatului cade asupra parbrizului.
"Idiot!" își spuse el, apoi pornește motorul mașinii pornind brusc, zburând pe strada liberă. Acum e nervos și confuz. Nervos pe el însuși și confuz deoarece nu știe în ce stadiu se află relația lui cu Julianne. Toate sărutările acelea îl bagă în ceață, gândul doar la buzele ei îl calmează. Tânjește după ea încă de când a văzut-o prima dată, era intrigat, îl rodea curiozitatea, iar acum, îl roade dorința de a fi tot timpul alături de ea.
Cum va putea să se abțină din a o mai atinge, când el nici gândul nu și-l mai putea lua de la ea? Acum că a prins gustul buzelor ei? Acum că a simțit căldura din brațele ei? Pentru prima dată în viața lui s-a simțit ascultat, înțeles, ocrotit. Noaptea trecută nu poate fi uitată.
Caden parchează mașina în fața service-ului unchiului său, apoi coboară din mașină rapid. Poate că dacă repară câteva mașini și vorbește cu unchiul său Denis, se va simții mai bine și îi va crește curajul de a mai da ochii cu Julianne. Crețul intră pe ușa mare și deschisă a garajului observând picioarele unchiului său ce se află sub mașină. Băiatul doar zâmbește scurt apoi bate de două ori în capota mașinii.
-Este duminică, necredinciosu-le! atât a trebuit să spună blondul ca unchiul său să iasă de sub mașină.
-Ooo..lume nouă. zise bărbatul ridicându-se în fund și întinzând o mână spre cel mai tânăr nepot al său.
Caden îl ajută pe acesta să se ridice zâmbind scurt și amuzat de tonul sarcastic al unchiului său.
-Ce mai faci, unchiule? întreabă crețul încercând să fie la fel de vesel precum Denis, atunci când acesta îl trage într-o îmbrățișare bărbătească.
-Încerc să repar vechitura asta de ceva timp, dar..cred că o s-o vând pe piese până la urmă. spune bărbatul blond cu câteva firicele albe pe ici-colo, în timp ce se sprijină de capota mașinii roșii de epocă.
-Nu face asta, Denis. A fost a Annei. spune simplu băiatul privind mașina cu tristețe.
La auzul numelui soției lui decedate, Denis își mușcă buza inferioară stresat. Anna a decedat pe timpul când Caden era clasa a treia, îl iubea mult pe puștan și își dorea să aibă un copil exact ca el, numai că soarta n-a înzestrat-o cu acest dar, iar din cauza încercărilor ei disperate de a avea un copil al ei a murit. Denis nu și-a putut-o ierta nici până în ziua de azi, de aceea s-a mutat în acest orășel.
-Știu, puștiule. Dar nu mai am ce face cu ea. Motorul este praf, frânele nu mai merg și nici nu le pot schimba deoarece nu se mai fabrică acest tip. E fără speranță. spune bărbatul cu glas ușor dând din cap în sens dezaprobător. Vrei o bere? întreabă Denis schimbându-și imediat starea de spirit.
-Sunt cu mașina. vocea groasă a nepotului său se face auzită.
-Am și fără alcool, puștiule. spune bărbatul ducându-se către minifrigiderul aflat în colțul garajului.
Caden se așează pe treptele ce duc spre biroul unchiului său, iar Denis îi înmânează băiatului o doză de bere fără alcool, apoi și-o deschide pe a lui în timp ce se așează pe jos rezemându-se de roata din spate a mașinii. Caden își deschide doza apoi ia o gură mare din ea, gustul amărui și rece relaxându-i mintea.
-Deci, ce te aduce pe aici? întreabă bărbatul suspicios înainte să ia o gură din berea lui cu alcool.
-Ce, nu am voie să-mi vizitez unchiul preferat? întreabă și băiatul râzând ușor de propria întrebare.
-Da, da, da...unchiul preferat la care nu ai mai dat o săptămână întreagă. Caden râde scurt, apoi își privește berea.
-Am nevoie de o distragere.. oftează băiatul, apoi mai ia o gură din doză.
-Distragere de la ce? întreabă suspicios celălalt.
-O distragere. Vreau să mă relaxez reparând mașini, începând cu mașina Annei. spune băiatul de data aceasta pe un ton mai vioi, ridicându-și privirea asupra unchiului său.
-Aha...zice bărbatul cu un rânjet șiret pe față. Uite cum facem. Te las să repari mașina dacă..îmi zici cum o cheamă.
Caden își mărește ochii la auzul vorbelor lui Denis. Se încruntă ciudat spre bărbatul din fața lui, iar acesta îl privește înapoi într-un mod încrezut ce spune "nu m-am născut ieri, puștiule".
-Pe cine?
-Oh haaaide, Caden! Sunt eu mai mare ca taică-tu, dar nu sunt la fel de orb ca el. Ești îndrăgostit lulea și acum vii la mine ca să-mi vinzi gogoși cum că vrei o distragere. Distragere de la ce? întreabă bărbatul micșorându-și ochii asupra nepotului său.
-Trebuie să le știi tu pe toate! zice blondul pe un ton acuzator.
-Deci? întreabă Denis încercând să nu se abată de la subiect.
Nepotul lui doar oftează zgomotos luând o gură din berea lui, mai apoi o gură de aer pentru a se destăinui.
-O cheamă Julianne, s-a mutat aici la bunicii ei tocmai din California și face cu mine matematica. zice rapid băiatul apoi se oprește, dar privirea curioasă și sceptică a unchiului său îl face să continue. Și sunt îndrăgostit de ea... zice oftând în același timp asta făcându-l pe Denis să rânjească amuzat.
-Și? I-ai zis?
-Să-i zic? Unchiule, de abia am avut curajul să o sărut! sare repede cu gura băiatul asta făcându-l pe bărbat să-și mărească zâmbetul.
-Off..pișpirică..i-ai dat măcar o floare?
-Nu. murmurul crețului îl face pe Denis să-și mărească ochii.
-Atunci fă-o. Du-i un buchet din florile ei preferate și dacă nu ști care este floarea ei preferată, dă-i un trandafir alb. Cu el nu ai cum să dai greși.
-De unde știi? întreabă sarcastic băiatul făcându-și unchiul să pufnească asta reducându-l la tăcere pe băiat.
Da, este o idee bună. Un trandafir, poate să facă asta, numai că trebuie să se gândească și la momentul potrivit să i-l dea.
Liniștea care s-a presărat asupra garajului este întreruptă de reglarea vocii lui Denis. Asta îi atrage atenția lui Caden, făcându-l să-și îndrepte privirea asupra bărbatului.
-A venit asta aici. spune bărbatul în timp ce scoate din buzunarul salopetei un plic alb. Îl dă băiatului, iar acesta se repede să vadă în ce constă conținutul plicului.
Așa cum se aștepta, este o scrisoare și un teanc de bani. Ia mai întâi scrisoarea începând să citească cu voce tare.
-"Dragul meu băiat, știu că nu ți-am mai trimis o scrisoare de ceva vreme, nu am mai vorbit de când ai plecat. Știu că este nedrept ce fac acum, dar îți cer din tot sufletul să te întorci acasă. Tatăl tău nu mai este supărat, a auzit de reușitele tale și te vrea din nou acasă, la fel și eu. Te iubim scumpule și tatăl tău crede că ai stat prea mult departe de casă. Ne e dor de tine, micuța Natașa întreabă de tine, la fel și Nick, te vor acasă. Vino și înfruntă-ți tatăl scumpule pentru că eu nu mai suport distanța asta dintre noi, iar acum ești major si îi poți ține piept, eu nu am putut, dar acum sunt sigură că tu vei putea. Vino la reuniune, pe data de 1 iunie, știu că este în pragul examenelor finale și știu că nu vrei în ruptul capului să-ți vezi frații, dar te implor. Sună-mă când hotărăști ceva, eu te aștept cu brațele deschise. În plic sunt niște bani pe care i-am strâns pentru tine, m-am gândit că ai nevoie.
Te iubesc, mama." termină de citit pe un ton nervos accentuând ultimul cuvânt.
-Ar trebui să te duci. spune Denis când vede că blondul bagă la loc scrisoarea în plic, scoțând banii.
-Poftim. spune întinzându-i bărbatului teancul de bani.
-Eu nu am nevoie de bani. spuse bărbatul privindu-și nepotul care în acest moment este foarte nervos.
-Nici eu! Așa că i-ai. spune nervos.
-Bine îi iau, iar acum ții înapoiez pentru că este plata pentru reparațiile mașinii Annei. zice bărbatul și zâmbește șmecherește la băiat, iar Caden doar oftează nervos.
-Cum poate face asta, Denis? Auzi, mă vor înapoi! Eu nu îi vreau înapoi. Tata poate să-și pupe ceilalți fii în fund, iar mama să-și bage invitația de reuniune undeva! Eu nu mă întorc în casa aia nici mort. spune revoltat crețul după care dă pe gât restul de bere ce mai rămăsese în doză.
-Caden, zice Denis pe un ton serios, Aniela nu are nicio vină. Știi foarte bine că Dustin este mult prea încăpățânat să asculte și de alții, face doar ce vrea, sunt sigur că Aniela a fost pusă la punct imediat de el atunci când te aducea în discuție. Frații tăi i-au dat apă la moară tatălui tău și așa ambiția lui s-a mărit, dar acum că și el a spus să te întorci, poate că există un motiv.
-Pot exista și mai multe motive eu tot nu..
-Nu mă întrerupe, puștiule. se răstește bărbatul la el. Frații tăi sunt siguri că tu nu vei apărea la reuniune, este un bun prilej de a le mai tăia din aripi. Și tu ești deștept nepoate, nu doar ei. Frații tăi au fost ținuți în puf de Dustin prea mută vreme, de aceea ei nu știu cum să se descurce fără el nici la vârsta actuală.
-Nici eu nu m-aș fi descurcat dacă nu erai tu, Denis. încearcă blondul s-o dreagă.
-Aveai 17 ani, puștiule. Iar la 18 ți-ai luat singur apartament din ce câștigai din munca ta, nu a mea. Damon și Spencer nu au lucrat în viața lor pentru a ajunge unde sunt, așa că încetează să te mai crezi inferior lor pentru că nu ești. termină bărbatul de vorbit, iar Caden doar pufnește amuzat.
Crede că Denis exagerează, că îl ridică prea mult în slăvi, dar o fărâmă de adevăr tot avea. Frații lui se așteaptă ca el să nu vină la reuniune, iar asta îl enervează la culme pentru că știe că așa o să fie. Este prea laș să apară acolo după atâta timp. Majoratul lui nu a însemnat nimic pentru ei, nici pentru Caden nu a fost mare lucru, dar în acel moment singurătatea își spunea cuvântul.
O mie și una de gânduri îi invadează mintea, amintiri dureroase se derulează în fața sa, dar un singur lucru bun se zărește printre toate acestea, Julianne. Fata care îi aduce zâmbetul pe buze și căldură în inimă.
***
-Taissaaa.. Nu mai vreau.. se smiorcăie Julianne în timp ce își privește prietena care tocmai ce probează o pereche de pantofi cu toc cui.
-Oh, nu te mai plânge atât. Suntem în mall abia de patru ore. spune fata brunetă în timp ce bagă la loc în cutie perechea de pantofi.
Julianne nu se plimba de obicei prin mall nici treizeci de minute, nu știe nici ea cum de a rezistat să stea patru ore în picioare, dar acum simte că a ajuns la capătul răbdărilor.
-Am nevoie de o cafea. se smiorcăie blonda în continuare bălăngănind pungile cu hainele pe care Taissa a obligat-o să le cumpere.
-Fie, lasă-mă să plătesc ăștia și mergem la un starbacks. zice și bruneta în timp ce merge spre casa de marcat cu cutia de pantofi în mână.
După ce Taissa plătește perechea de pantofi, cele două ajung la un starbacks unde își comandă niște cafele apoi se așează la o masă.
-Și acum îmi explici și mie de ce Caden Morgan era la tine acasă, iar tu erai pe jumătate dezbrăcat? întreabă bruneta curioasă lăsându-și cumpărăturile jos lângă picioarele sale. Ce este între voi? continuă bruneta.
-Nu este nimic între mine și Caden. își dă blonda ochii peste cap în timp ce își bagă mâna prin păr.
-Eu nu asta am văzut. i-o întoarce Taissa.
-M-a luat de la petrecere. Am mers într-un parc ca să vorbim, eram beată, nu știam unde sunt așa că m-a dus acasă după ce am luat o gură de aer, iar el a rămas la mine. Adormisem în mașină și m-a dus el până la etaj. El m-a dezbrăcat de rochia aia, iar dimineață m-am trezit cu el în bucătărie încercând să facă micul dejun. explică rapid după care ia o gură mare de aer.
-Și zici că nu e nimic, hă? întreabă bruneta ridicându-și o sprânceană.
-Nu este nimic. își menține pe poziții punctul de vedere.
-Îți văd ochii, Julianne, nu-s chioară. Îți place Caden, după el te tot uitai prin cantină săptămâna trecută. Ești îndrăgostită de el. spune Taissa sigură pe ea, iar Julianne pufnește dând din cap dezaprobator.
-Nu-l căutam. se apără fata. Eu doar..
-Tu doar te uitai după el. își menține și bruneta punctul de vedere.
Julianne o lasă baltă și merge după cafele. Când se întoarce la masă, un băiat brunet și bine făcut era așezat în locul ei în timp ce vorbește cu Taissa. Zâmbetul ei timid și obrajii roșiatici o fac pe Julianne să zâmbească mișelește, în colțul gurii.
-Poftim cafeaua, Taissa. spune blonda lăsând cafeaua în dreptul prietenei ei, apoi întorcându-se spre băiat.
-Bună! salută băiatul. Sunt Dean, căpitanul echipei de fotbal. continuă băiatul prezentându-se.
-Julianne. zice și fata în timp ce dau amândoi mâna. Fata nouă căruia nu-i plac prea multe. continuă aceasta zâmbind fals către el, apoi își retrage mâna.
-Îmi cer scuze că ți-am luat locul și.. încearcă băiatul să se scuze în timp ce dă să se ridice, dar Julianne îl oprește punându-i o mână pe umăr.
-Stai liniștit, eu tocmai plecam. Ne vedem mâine Taissa. spune fata către prietena ei în timp ce-și ia pungile de la picioarele băiatului.
-Cu ce o să ajungi acasă? întreabă bruneta îngrijorată de decizia prietenei ei.
-Iau un taxi, stai liniștită. Mi-a părut bine Dean. îi salută blonda pentru ultima oară, apoi pornește spre ieșire cu pungile într-o mână și cafeaua în cealaltă.
Julianne este fericită că în sfârșit pleacă spre casă. Privește ceasul de la mâna stângă și observă că este deja șase și jumătate. Cum iese din mall, oprește un taxi. După un drum relativ scurt, fata plătește șoferul apoi iese din mașină împreună cu pungile ei de haine. Își privește pungile pentru câteva secunde iar când își ridică capul spre casă, pe scările verandei zărește un blond creț ce fumează o țigare.
Își ridică o sprânceană, apoi zâmbește în colțul gurii.. Face câțiva pași hotărâtă spre el, iar în acel moment băiatul parcă se trezește dintr-o transă indusă de fumul țigării.
-Și zici că te-ai lăsat de fumat? întreabă fata pe un ton ironic în timp ce-și lasă jos pungile de la cumpărături.
-Din când în când mai merge una. spune simplu întinzând pachetul deschis spre fată.
Julianne nu ezită să ia una și să se așeze lângă băiat. Bagă țigara între buze, iar Caden aprinde bricheta ajutând-o pe fată să aprindă țigara. După ce o aprinde, fata scoate afară fumul.
-Ce faci aici? întreabă fata privind spre băiat.
-Te-am căutat. Bunica ta mi-a zis că încă nu te-ai întors de la mall așa că am zis să te aștept aici. zice el cu glas ușor deși vocea sa groasă este fermă.
-Hmmm..aștepți de mult timp? întreabă ea pe același ton ca al lui, mai trăgând odată din țigare.
-De o oră. spune simplu și trage ultimul fum din țigarea sa, apoi o aruncă pe jos și o calcă.
-Și de ce mă căutai? întreabă Julianne privindu-l în ochi abținându-se să nu sară de gâtul lui.
-De asta. spune Caden rapid apoi își lipește buzele de ale fetei reușind să o întindă pe spate.
Julianne își pune palma peste obrazului băiatului răspunzând la tachinările lui, după ce lasă țigarea să cadă pe trotuar. Caden îi mușcă buza fetei reușind să pătrundă în cavitatea ei bucală. Sărutul emana dor, le-a fost amândurora dor de această apropiere dintre ei, de gustul buzelor, de mirosul caracteristic al fiecăruia. Ea încă mirosea a el din cauza gelului său de duș, iar lui îi plăcea asta. Mâna lui dreaptă cade asupra șoldului ei stâng, fata simțind din nou acei fiori electrizanți. Ai crede că până acum s-a obișnuit cu acest sentiment, dar...nu este așa.
Când amândoi simt că se sufocă, Caden este primul ce face o mișcare dezlipindu-se ușor de buzele ei, fețele lor sunt încă apropiate. Inimile lor aproape că le ies din piept și respirația le este sacadată. Se vor din nou unul pe altul, dar privirea cercetătoare a băiatului o face pe Julianne să-și țină respirația. Interiorul ei poate fii mai ajitat de atât? Este neputincioasă sub corpul lui ferm, iar atingerea mâinii lui peste șoldul ei o face să se simtă și mai agitată.
Mâna lui pornește încet în sus peste abdomenul ei, pe lângă bustul ei, până pe claviculă, acolo degetul lui mare o mângâie atât ușor de parcă pielea ei ar fi formată din cel mai fragil porțelan.
-Ești frumoasă, Julianne. șoapta lui o face să îngită în sec și să se înroșească în obraji destul de violent.
Vrea să-i zică cât de mult înseamnă pentru ea părerea lui, vrea să-i zică tot ce simte, dar nu se încrede în propria voce. Simte că dacă își deschide gura, glasul îi va dispărea de tot, atât de emoționată este în acest moment.
Caden o ajută să se ridice, acum ajungând în poziția inițială, de dinainte de sărutul carnal. Ea clipește repede în timp ce el își bagă mâna prin pletele blonde, după care o ațintește cu privirea și trage aer în piept să zică ceva, dar fata i-o ia înainte.
-Ce s-a întâmplat? întrebarea ei sună precum un ecou în capul lui. Nu ești bine. de data aceasta a fost constatare.
Fata îi cuprinde obrajii cu palmele astfel încât el să o privească.
-De ce crezi că s-a întâmplat ceva? încearcă băiatul s-o dreagă.
-Nu m-am născut ieri. i-o trântește fata. Simt cât ești de încordat. șopteste în timp ce-și coboară palmele peste brațele lui mângâind ușor mușchii încordați.
-Mă vor înapoi. oftează el învins de privirea hotărâtă a fetei.
-Cine?
-Familia mea. Asta dacă se mai poate numi așa. zice în scârbă blondul simțind cum se enervează.
Soarele a apus de mult timp astfel seara se lasă peste ei, dar contactul lor vizual este la fel de clar ca pe timpul zilei. Ochii ei parcă îi ard fața băiatului neștiind ce ar putea să-i spună. Julianne își umezește buzele lent, apoi trage aer în piept.
-Nu te bucuri? întreabă ea deși știe că nu o face.
-Îi urăsc. spune scurt.
-Sunt părinții tăi. șoptește ea. Nu vrei să îi vezi?
-Nu. zice și dă din cap în sens negativ.
-Eu aș da orice să o văd pe mama din nou, sau ca tata să-mi acorde măcar puțină atenție nu doar atunci când știe că sunt pe moarte. spune fata retrăgându-și mâinile de pe brațele lui și privind spre stradă.
Asta îl face pe Caden să se înjure în sinea lui. Cum potea să-i spună problemele lui neînsemnate când ea nu are părinții aproape. El îi are în viață, doar că este prea orgolios, pe când ea...
-Îmi pare rău, îngerașule. spune el ridicându-i bărbia în sus astfel încât să o poată privii în ochi.
Îi sărută fruntea într-un mod tandru, iar ea își așează capul peste umărul lui pupându-i tricoul dar s-a simțit de parcă l-ar fi pupat pe pielea goală. Asta i-a încălzit întreg înteriorul crețului. Își înfășoară mâinile în jurul corpului ei mic strângând-o ușor.
"Te iubesc" gândiră amândoi în același timp.