Jace...
Dacă ar fi să descriu în cuvinte ziua asta nu mi-ar trebui decât trei.
De tot rahatul!
Așa o pot descrie, în alt mod nu reușesc. De ce oare am sperat că ea va refuza să plece la papițoiul ăla? De ce oare am avut proasta impresie că dacă îi mărturisesc sentimentele mele pentru ea ceva se va schimba? Momentul de slăbiciune, apropierea ei, zâmbetul ei când s-a trezit m-a transformat într-o balegă moale. Eram în stare să-i dau și luna de pe cer numai să o mai văd zâmbind odată.
Și eu care mă credeam invincibil, incoruptibil infailibil și...și idiot.
Ce dracului caut în Vegas? Nici eu nu știu. Avionul are întârziere din câte am înțeles de la pilot iar eu stau ca fraierul pe scaunul ce mi se pare foarte incomod acum, fără să clipesc măcar.
Am lăsat-o acolo și am plecat pur și simplu. Abia când eram în aer mi-am dat seama de greșeala prostească dar nu am putut să mă întorc pur si simplu înapoi. Dacă i-am promis trei zile, al dracului să fiu dacă nu mă țin de cuvânt.
Oare dacă aș suna-o... Nu! A spus că mă sună ea. A promis că se va întoarce.
Aterizăm într-un final și nu apuc să pun un picior pe pistă că telefonul începe să sune ca turbatul. Îl scot alene din buzunarul gecii și privesc ecranul nevenindu-mi să cred cine mă apelează.
— Da.
— Poți să vii după mine? mă întreabă ea cu voce tremurândă.
— Da, răspund serios abținându-mă să nu chiui de fericire.
— Ok. În cât timp ajungi?
— Ahm, maxim trei ore.
— Te aștept la aeroport, spune senină.
— Ne vedem acolo, răspund calm.
Îmi bag telefonul înapoi în buzunar cu un zâmbet tâmp pe față și mă îndrept spre cabina piloților.
— Băieți, nu vă faceți prea comozi, ne întoarcem înapoi! spun vesel.
— Domnule, începe unul din ei, nu putem pleca chiar acum. Trebuie să alimentăm în plus avem nevoie de permisiunea turnului de control.
— Cât durează asta? întreb nerăbdător.
— Cel puțin două ore. Ajungem abia diseară înapoi.
— Oh, bine, rostesc supărat.
Îmi scot din nou telefonul și îi trimit Sonyei un mesaj. Răspunsul vine aproape imediat și mai am puțin și țopăi de bucurie. Nu știu de ce vrea să se întoarcă dar sincer nici nu îmi pasă. Mai mult ca sigur ceva s-a întâmplat între ea și Stewart dar orice ar fi este în favoarea mea.
***
Zborul a fost chinuitor de lung iar reîntâlnirea cu ea m-a zguduit până în măduva oaselor. Mă simțeam de parcă nu o mai văzusem de o grămadă de vreme deși nu trecuseră decât câteva ore. Mi-am controlat impulsul de a o îmbrățișa ba chiar am avut o atitudine destul de detașată zic eu.
După ce ne-am urcat în avion ea a adormit, nu m-a întrebat unde mergem și sincer aș vrea să merg cu ea cât mai departe, pentru cât mai mult timp. Să o răpesc pentru totdeauna și să fim împreună mereu nu doar trei luni.
Trei luni! Voi face orice îmi stă în putință să o fac să mă iubească și să nu plece de lângă mine. Ea va fi a mea!
***
Aspen, Colorado.
Aterizăm după un zbor lung dar plăcut, cel puțin așa mi s-a părut mie pentru că ea doar a dormit iar eu am putut să o admir în voie. Am vrut sa rezerv o cabană mare cu două dormitoare dar pentru că toate erau ocupate a trebuit să accept una cu doar un dormitor.
Am crezut că am timp, că trei zile vor fi de ajuns dar întoarcerea ei neașteptată mi-a cam dat planul peste cap. Nu știu cum să îi spun că va trebui să împartă camera și patul din nou cu mine. Nu vreau să creadă că am făcut-o intenționat.
Încă doarme și deși am aterizat dar parcă nu-mi vine să o trezesc. Felul în care doarme, atât de profund, mă duce cu gândul la povestea "Frumoasa din pădurea adormită" și îmi vine să o trezesc cu un sărut.
Mă apropii de ea și o ating ușor pe umăr iar ea mă prinde de mână involuntar. Zâmbesc din nou căci nu pot face altceva, sentimentul de împlinire mă copleșește.
Deschide brusc ochii și mă privește lung, își umezește buzele cu limba și se apropie atât de mult că îi simt respirația lovindu-se de buzele mele.
— S-a întâmplat ceva? De ce mă privești așa?
— Ești frumoasă, îi răspund, ești atât de frumoasă!
Îmi apropii buzele de ale ei într-o atingere suavă iar ea închide ochii cum nu a făcut-o niciodată până acum. O iau ca pe o acceptare și prelungesc cât mai mult sărutul cast. Își trece o mână prin părul meu trăgându-mă mai aproape și intensific sărutul. Îi ating ușor buzele cu limba iar ea și le deschide acceptându-mă.
Și aș fi sărutat-o ore în șir dar chiar când brațele mele au cuprins-o mai strâns unul din piloți a intrat peste noi.
— Mă scuzați, nu vroiam să deranjez, spune el jenat.
— S-a întâmplat ceva?
— Nimic doar că...
— Și atunci de ce ești aici? întreb supărat.
— Jace, cred că e timpul să coborâm, spune rușinată.
Drumul până la destinație a fost calm, Sonya nu a spus nici un cuvânt doar a privit pe geamul mașinii de teren pe care am închiriat-o. Spre dimineață ajungem la cabană iar ea coboară prima și pleacă înainte. După ce am scos valizele din portbagaj am intrat și eu.
În poze nu se vedea prea bine, când am închiriat-o am fost mulțumit de faptul că părea curată deși are doar un dormitor este ideală pentru o vacanță romantică. Am rămas surprins când am intrat înăuntru, intrarea dădea direct într-un living mare, spațios, ce îți dădea sentimentul de liniște. Este decorat cu stil în nuanțe ce se îmbină perfect una cu cealaltă. Gri, alb, negru și crem culoarea pereților care erau numai din lemn. Este modernă. Pe peretele unde se află șemineul este numai cărămidă vopsită frumos în gri. Lângă el este o plasmă uriașă prinsă într-un suport special creat tot din lemn.
Podeaua e numai din gresie și acoperită cu un covor mare în același nuanță, gri. O canapea ce pare confortabilă de același culoare, pe care sigur o să îmi petrec toate nopțile, și o măsuță modernă din lemn. Are pe ea o vază din lut vopsită maro ce se asortează cu scaunul de lângă ea. În față se văd scările ce duc la etaj, iar gândul că Sonya deja a observat că este doar un dormitor mă face să îmi dau palme singur. Grăbit urc scările când o găsesc în fața unei uși.
— Deschizi anul ăsta? mă întreabă supărată, iar eu îmi mulțumesc mental pentru faptul că am păstrat cheile.
Când deschid ușa rămânem amândoi blocați în dreptul ei.
Dacă la parter predomină stilul modern, aici lucrurile stau invers. Noul este îmbinat cu vechiul. Mobila veche este restaurată și dă un aer rustic. Patul cu baldachin ce are priveliște direct la munte prin peretele de sticlă. În dreptul peretelui se află o băncuță acoperită cu burete îmbrăcat într-o tapițerie gri, așa că stau și mă gândesc că designerului ia plăcut griul. Într-un colț al camerei se află iar un șemineu iar deasupra încă o plasmă dar într-o dimensiune mai mică.
Acum e acum, când o afla că cealaltă cameră nu e dormitor ci defapt baia.
— Asta e camera mea! spune veselă.
E și uite așa, acum sunt sigur că o să dorm ghemuit pe canapea.
Zâmbește bucuroasă și iese continuând inspecția îndreptându-se spre ușa buclucașă. O deschid cu strângere de inimă așteptându-mă la ce-i mai rău.
— Nu am reușit să rezerv o cabană mai mare din păcate, i-o iau eu înainte. A fost cam din scurt și asta era singura valabilă. Are un singur dormitor dar eu voi dormi jos pe canapea așa că nu trebuie să îți faci probleme.
— Un singur dormitor? Canapea? Glumești nu? întreabă întorcându-se cu fața spre mine. Canapeaua aia nu e suficient de mare pentru tine. Voi dormi eu jos și ia tu camera! spune autoritară.
— Nici nu se pune problema, Sonya. Uite chiar îmi pare rău că s-a întâmplat asta și să știi că nu am plănuit nimic.
— Te cred Jace. În cazul ăsta, pentru că nu te pot lăsa să te chinui chiar așa vom împărți camera și patul. Nu e ca si cum nu am dormit împreună niciodată.
Să sar într-un picior? Să ies afară și să strig de fericire? Să cânt ca un om nebun?
Cam asta aș vrea să fac dar mă abțin, aprob printr-o înclinare ușoară a capului. O las pe Sonya să verifice baia iar eu cobor pentru a lua bagajele și a le aduce sus, în camera noastră.
Dacă totul merge bine, așa cum îmi doresc, scumpa mea soție se va îndrăgosti de mine mai repede decât credeam posibil.
În sfârșit am reușit să postez. Sper că v-a plăcut capitolul. În prezent lucrez la trei cărți și destul de dificil să merg simultan cu ele.
Dacă v-a plăcut știți ce aveți de făcut. (*_*)
xoxo fluturași.