Perspectiva lui Lucy
Cand am ajuns acasa eram un pachet de nervi. Cum indraznea arogantul ala sa imi spuna ca sunt Lulu a lui?! Eram asa nervoasa incat am inceput sa plang. Numai mama imi spunea Lulu, iar ea a murit cand aveam 5 ani. Of. Ce dor imi e de ea!
Usa camerei mele s-a deschis si nu m-am asteptat sa il vad pe tata. El nu prea era acasa. Dupa moartea mamei, tata a devenit distant si s-a afundat in munca.
-Buna,scumpo. De ce plangi? ma intreba el.
Nu puteam sa ii spun. Daca o pomeneam macar pe mama, tata facea o criza si pleca.
-Pai, trebuie sa ajut un nesimtit sa se integreze. Dar nu il prea...suport. zic eu.
-Lucy, nu e nimic. Vorbeste cu Jake si spunei ca te enerveaza.
-Da...stai! De unde stii ca il cheama Jake? intreb eu surprinsa.
-Tatal lui si cu mine lucram la un proiect. Apropo de proiect, la cina vor veni si Jake si familia lui.
Ochii mi s-au marit si instant am vrut sa vomit. Nemernicul de Jake venea aici? Imposibil! Mi-am ingustat ochii si m-am cuibarit langa plusurile mele.
Ora 20:00
A venit timpul sa mor. De fapt, trebuia sa apara Jake. Ok, poate dramatizez eu dar pe bune! Tipul asta e groaznic. Tata m-a obligat sa ma imbrac frumos asa ca am fost obligata sa imi pun o rochie mov-deschis mulata pana la talie si apoi cu putin voal si niste tocuri tot mov-deschis , cui.
Cand au ajuns am putut in sfarsit sa ii vad paritii. Mama lui Jake era intr-o rochie rosie, putin mulata , iar tatal lui Jake avea un costum negru, cu camasa alba si papion rosu(probabil sa se asorteze cu rochia doamnei Hunter). Jake era si el in costum, dar nu purta papion si nici cravata. Tata i-a poftit la masa iar Jake a nimerit neintentionat fix locul de langa mine. Ce naiba? Putea sa stea langa mama lui!
Cat timp mama lui era la baie, friptura in cuptor, iar tatii nostrii vorbeau intens despre companie, Jake a gasit momentul potrivit sa se bage in discutie cu mine. Perfect!
-Hei, Lulu. De ce esti asa de bosumflata? ma intreba el.
-Lasa-ma in pace , Jake. Nu am chef! ii zic eu.
-Hei, lasa-ma sa iti explic. Nu cred ca intelegi. Eu...
-Nu ma intereseaza. ii tai eu vorba. Nu e problema mea ce faci tu cu viata ta. Problema mea e ca imi spui mereu Lulu si as vrea sa incetezi.
-Nu prea cred ca se v-a intampla asta. zambi el. Nu te pot lasa. Vezi tu, esti un pic mai speciala. Tu nu sari direct pe mine. Deocamdata.
Pufai.
-Ma faci sa rad! Eu nu voi sari niciodata pe tine. Pricepi? Stii de ce? Nu te plac. ii zic eu.
-O ba ma iubesti. spuse el si se apropie din ce in ce mai mult de mine. Dupa sarut o sa iti dai seama.
Acum, mai erau doar vreo 5 centimetrii intre noi. Inainte de sarut, m-am ridicat de pe scaun si m-am dus sa vad ce face friptura. Nu pot sa cred ca acea chestie se da la mine si mai si vrea sa ma sarute! Nenorocitul! As vrea sa il ucid dar nu am chef de scoala de corectie. Cand sa scot friptura, m-am ars si(gresala mea) am scos un mic tipat. In secunda doi, Jake era deja in bucatarie. Minunat!
-Micuta Lulu s-a ars? intreba amuzat Jake.
-Nu sunt micuta! spun si ma duc langa el.
Ei bine, proasta miscare. Chiar si cu tocuri, ii eram doar pana sub nas. Fara tocuri, as fi fost cu un cap mai mica.
-Ceva numit inaltime te contrazice. zise el calm.
Furia clocotea in mine. Mi-am ingustat ochii si l-am privit cu ura. El s-a prefacut ca are un atac de cord. Mi-am dat ochii peste cap si eram pregatita sa il pocnesc dar am auzit strigatul tatei. Ne chema din nou la masa. Cu un zambet arogant, Jake ma privi si ma conduse la masa. Il urasc pe tipul asta! Cand tatii nostrii au ales sa mearga pana la birou, mama lui Jake s-a hotarat sa plece si...sa il lase pe nemernic cu mine. Tinand cont ca parintii lui Jake nu mai erau acolo, mi-am aruncat pantofii cu toc pe undeva si mi-am luat niste colanti pe su rochie. M-am aruncat pe canapea, gata sa ma uit la un film cand aud o voce in spatele meu. Una extrem de enervanta!
-Imi e foame. zise Jake bosumflat. Ce dulciuri ai?
-Glumesti? intreb eu. Tu de fapt vrei doar dulciuri nu?
-Dap. Deci, unde le tii?
-Nu am dulciuri. Doar nutella. zic eu.
-Adu nutella! tipa el.
-Ok,Ok! Vezi ca surzesc!
Ma dau jos de pe canapea si ma duc la locul unde tin nutella. Aduc borcanul si o lingura.
-Na! zic eu.
Il vad cum zambeste fericit la vederea nutellei.
-Dar tu cu ce mananci,Lulu? ma intreba el.
-Eu nu vreau.
-Ba sigur vrei!
Imediat zbura de pe canapea si se duse in bucatatie. El mai aduse o lingura.
-Poftim. zise si mi-o intinse. Lingura ta preferata.
-De unde stii ca asta e lingura mea preferata?
-Scrie Lulu pe ea.
-Mama imi zicea Lulu. spun eu.
-De asta te-ai suparat ca ti-am spus ca esti Lulu a mea?
-Mdea...a murit cand aveam cinci ani. Nu prea vreau sa vorbesc despre asta.
-Bine. Acum mananca nutella! imi ordona el.
As fi vrut sa chicotesc. Timp de un minut sau doua am uitat ca Jake e un nesimtit si ca il urasc. Intr-un fel, ceva timp, l-am considerat apropiat. Acum aveam un gol in stomac. De fapt, erau un fel de fluturasi zburatori care vroiau sa se razbune deoarece i-am tinut inchisi.Oare era posibil sa il plac pe Jake Hunter, baiatul plin de el de la scoala? Nu prea cred. Fara sa realizez, mi-am intors capul sa il privesc. Se uita la film si nu zicea nimic. Am zambit stramb. Poate nu era asa de rau. I-am vazut o latura mai...altfel. Of, la naiba! M-am indragostit de Jake Hunter!
#Corectat