''Mersi din nou că mă ajuţi, pe nimeni nu interesează sera aia veche. Doar gândeşte ce putem face cu ea la vară, dacă vei mai fii aici.'' Îmi spune Karen zâmbind.
A făcut un ibric de ceai după ce am intrat înăuntru şi tocmai ce terminam de băut cât ea vorbea.
''Mersi din nou pentru ceai.'' Îi spun înainte să urc la etaj.
Sunt surprinsă să aflu că e doar ora nouă. Încă mai am nişte teme de făcut până mă culc, aşa că îmi pun notiţele pe pat şi mă străduiesc să le rezolv. Simt că sunt în permanenţă ocupată cu şcoala, munca, Harry, Zayn, Liam, mama. Nu am mai vorbit cu mama de aproape două săptămâni.
Mă întind şi îmi iau telefonul de pe noptieră ca s-o sun pe mama.
Răspunde după al doilea ton.
''Alo ?'' Sunete puternice umplu fundalul.
''Hei.. ce faci ?'' o întreb.
''Bine, de fapt iau cina cu familia Porter. Tessa vă salută !'' spune tare.
''Oh..'' Îmi este dor de familia Porter. Au fost mereu aşa buni cu mine.
''Te salută scumpo. Tocmai s-au întors din Mammoth în dimineaţa asta şi luăm cina cam târziu.'' Îmi spune mama mea.
Mereu a fost obsedată de familia Porter. Casa lor imensă şi faptul că fac parte din clubul statului o fac practic să facă spume la gură.
''Tu cum eşti ? Te-ai vindecat ? Trebuie să îţi faci o programare la doctor doar ca să verifice dacă e totul în regulă. Nu uita să faci asta. Ştiu că ai tendinţa să uiţi lucruri.'' Îmi spune vorbindu-mi de sus.
Nu uit niciodată chestii, de fapt.
''Am făcut deja o programare pentru săptămâna viitoare.'' O mint eu.
''Oh, asta e bine. Trebuie să fug, iubita minunată a lui Noah ne spune despre planuri ei de colegiul pentru anul viitor.''
''Iubita lui e acolo ?'' Nu ştiu de ce am întrebat, sunt doar curioasă.
Ştiu că nu trebuia să întreb despre ea, fiindcă asta e exact ce vrea mama să audă.
''Da, e o fată minunată. Îţi va plăcea de ea. Becca, trebuie să îmi cunoşti fiica într-o zi !'' spune ea.
''Uhm... da.'' mormăi şi mă rog ca mama să nu mi-o dea la telefon.
Sper că îl tratează pe Noah aşa cum ar trebui să fie tratat. E aşa bun.
''Trebuie să închid, nu vreau să fiu nepoliticoasă.'' spune ea în cel mai fals ton posibil.
Încă mă întreb de ce s-a purtat aşa frumos în ziua când am făcut accident, dar mă bucur să ştiu că a revenit la vechea "ea".
Încerc să îmi fac cât de multe teme pot, dar ajung să aţipesc pe notiţe.
Perspectiva lui Harry:
''A condus singură până la Vance ?'' îl întreb pe Liam şi îl urmez afară din biroul tatei.
''Da, a lipsit câteva zile când... ei bine, ştii ''
''Hmm..'' îmi cobor vocea când trecem prin dreptul uşii camerei Tessei.
Nu vreau să mă gândesc cum am rănit-o, nu acum.
''Crezi că e înăuntru ?'' îl întreb în şoaptă.
''Nu ştiu, probabil.'' îmi spune ridicând din umeri.
''Ar trebui doar să...'' Apăs pe clanţă şi uşa se deschide cu un mic scârţâit.
Liam se uită urât la mine dar îl ignor, cercetând camera.
Stă pe pat cu caietele şi notiţele împrăştiate peste tot. Încă are blugii pe ea, împreună cu hanoracul, trebuie să fi fost foarte extenuată dacă a adormit învăţând.
''Ai terminat să te porţi ca un ciudat ?'' îmi şuieră Liam în ureche.
Sting becurile şi ies pe hol, închizând uşa în spatele meu.
''Nu mă port ca un ciudat. O iubesc okay ?'' îi spun apărându-mă.
''Ştiu dar clar nu înţelegi conceptul de a oferi cuiva spaţiu.''
''Nu mă pot abţine. Sunt atât de obişnuit să fiu cu ea şi am simţit că am trecut prin iad în ultimele aproape două săptămâni fără ea. Îmi e greu să stau departe de ea.''
Coborâm scările în linişte iar eu sper că nu am sunat ca un disperat. Dar, din nou, e vorba doar de Liam şi mă cam doare în pulă oricum.
''Încerc, okay ?'' îi reamintesc.
''Aminteşte-ţi ce ţi-am spus şi încearcă să n-o dai în bară.'' Liam dispare în bucătărie iar eu părăsesc casa pentru restul serii.
Urăsc să mă duc la apartament acum că Tessa nu mai e acolo. Pentru o secundă m-am gândit să îl sun pe Louis şi să merg la casa frăţiei dar ştiu înăuntrul meu că e o idee proastă. Nu vreau să existe nici o problemă, şi de obicei există. Pur şi simplu nu vreau să mă întorc în apartamentul ăla gol.
Mă duc oricum. Sunt al naibii de obosit, se pare că n-am mai dormit bine de ani de zile.
Când mă aşez în patul nostru încerc să îmi imaginez braţele ei în jurul taliei mele şi capul pe pieptul meu.
Perspectiva Tessei:
Mă trezesc mai devreme decât de obicei şi mă bucur de timpul pe care îl am pentru a mă pregăti. Harry nu a mai vorbit cu mine de când m-a lăsat râzând în clădirea de sport. Mă întreb oare dacă mai vrea să ieşim ?
Deja s-a răzgândit ? Mi-e dor de el şi mi-e dor să mă pregătesc în baia mea din casa mea. Ugh, asta e mereu complicat şi stresant.
M-am săturat să mă tot mut dintr-un loc în altul. E enervant şi epuizant.
Când ajung la Editura Vance, Kimberly e cocoţată pe biroul ei cu mâna întinsă pentru a-şi arăta inelul cu diamant. Îl admiră cu un zâmbet, mutându-şi mâna înainte şi înapoi în lumină.
''Tessa !'' scânceşte ea când mă observă luându-mi obişnuitul mic dejun.
''Bună dimineaţa !'' îi spun zâmbind.
''Cum a fost petrecerea ? Mă refer, a fost okay să fie şi Harry acolo ?'' mă întreabă ea.
''Da.. a fost okay.'' îi spun suflând în cafea, concentrându-mă pe ondulaţiile formate în lichidul aproape negru.
''Şi..'' E aşa băgăcioasă dar mă amuză.
E secretara tipică, frumoasă, glumeaţă, şi plină de bârfe. Se întâmplă să fie şi logodită cu şeful.
''Nu am nici o idee.'' îi răspund sincer.
''Ai nevoie de vre-un sfat de la o femeie ?'' mă întreabă ridicându-şi sprânceana perfect pensată.
''Uhmm..''
''Oh, haide ! Mă pricep la sfaturi. Nu la fel de bine ca tine, dar pot încerca.'' îmi spune zâmbind şi înclinându-şi capul.
''Bine.'' mârâi eu.
''Dar dacă nu îmi termin munca trebuie să îi spui logodnicului tău că a fost vina ta.'' îi spun eu, iar ea sare de pe birou să mă urmeze în biroul meu.
''Iubesc cuvântul ăsta..logodnic..logodnic.'' repetă ea tot drumul.
.....
''O întâlnire ? Asta e chiar drăguţ.'' Îmi reaşează cărţile pe raft şi mă înnebuneşte să stau locului, m-aş duce direct la ea şi i-aş smulge cărţile din mână.
''Da, dar abia trecusem prin ciclul despărţirii, ştii ? Eram în sfârşit gata să merg mai departe.''
''Erai totuşi capabilă să mergi mai departe ?''
Eram ?
''Nu, dar mă puteam strădui mai tare. Oamenii trec peste despărţiri mereu.'' îi spun încercând să mă conving şi pe mine şi pe ea.
''Nu ca despărţirea ta. Tu şi Harry sunteţi.. nici nu ştiu cum să explic cum sunteţi voi doi.''
''Sfatul tău e aşa util.'' îi spun tachinând-o.
''Okay.. ştii, ca apa şi uleiul ? Când pui apa şi uleiul împreună se separă, nu se amestecă deloc.''
''Okay ?'' Habar nu am unde vrea să ajungă cu asta dar după felul cum îşi amână răspunsul îmi dau seama că nici ea nu ştie.
''Deci tu eşti apa şi el e uleiul. Sunteţi ok împreună, dar nu vă amestecaţi.''
''Nu are nici un sens.'' îi spun râzând.
''Nu are, nu ?'' mi se alătură şi mă simt aşa bine să râd cu cineva.
Chiar şi cu sfatul ei oribil, tot e foarte dulce şi o plac foarte mult. Îmi va lipsi când se va muta la Seattle.
''Hei, crezi că îmi va permite şi mie Christian să mă transfer la noul birou ?'' o întreb.
''Adică ? Vrei să spui acum ?''
''Da, adică într-o lună sau cam aşa, ca să pot strânge nişte bani. Chiar vreau să scap de aici, şi Liam se va muta în curând şi nu mai am pe nimeni.'' Gândul legat de Liam mă doare.
''Ştiu că i-ar plăcea să te aibă la Seattle. A mai adus vorba de asta, dar după ce i-a spus Harry s-a gândit că nici nu are rost să se mai deranjeze să îţi ofere un post acolo.'' Încă se mai joacă cu cărţile mele.
''Ce vrei să spui cu "după ce i-a spus Harry" ?''
Când a vorbit el cu Christian ?
''Despre faptul că nu vrei să mergi la Seattle.''
''Poftim ?''
''Nu ştiu.. credeam că i-ai spui lui să discute cu Christian ? Poate ar trebui să îl întrebi pe Harry..'' Se emoţionează, îmi pot da seama.
''Nu, spune-mi.'' o implor.
''Harry i-a spus lui Christian că îţi era teamă că îţi va oferi un post în Seattle şi nu voiai să îl accepţi. I-a spus că te-ai simţi prost să îl refuzi şi Harry l-a rugat să nu ţi-l mai ofere.. a minţit, nu ?'' Pare că se prinde ce e cu expresia mea oripilată.
''Da, a minţit. Când s-a întâmplat asta ?''
''Acum vreo trei săptămâni.. la o zi sau două după ce aţi avut grijă de Smith.'' îmi spune ea.
Cum a putut Harry face asta ? Cum a putut să încerce să îmi saboteze cariera înainte ca ea măcar să fi început ?
Nu mă surprinde aşa mult cum ar trebui, şi asta mă deranjează.
''Pot vorbi cu Christian acum ? Vreau să merg la Seattle.''
''E în Seattle până joi dar tu vei fi aici joi oricum. Poţi vorbi cu el atunci.'' îmi spune Kimberly.
Mă holbez pe geam şi trece un minut de linişte până ea spune ceva.
''Tot mai ai de gând să te duci la întâlnire cu el ?'' mă întreabă.
''Nu ştiu..'' îi spun oftând.
Scot fum de nervoasă ce sunt, dar nu vreau să mă descarc pe Kimberly. Ea e doar mesagerul.
''S-a întâmplat înainte de toate astea, oricum..''
''Doar nu îi ţii partea.'' răspund tăios.
''Spun doar că a trecut prin multe de atunci, tot ciclul despărţirii aşa cum ai spus tu, şi e clar că încearcă să fie diferit de data asta. Te-a invitat la o întâlnire.''
''De ce toţi mă împingeţi de la spate să îl iert indiferent de ce a făcut ?''
''Nu te împing să faci nimic, îţi reamintesc doar faptele.''
''Ştiu, îmi pare rău că m-am descărcat pe tine. Chestia asta e aşa enervantă. De ce să fi făcut asta ? Mereu crede că poate să facă lucruri d-astea şi sunt în regulă. Nu mi-ar fi spus niciodată că a vorbit cu Christian. Cât timp trebuie să mai suport chestiile astea ?'' o întreb punându-mi capul pe mâini.
''Nu trebuie să le suporţi dar eu în locul tău aş aştepta să văd măcar ce a plănuit pentru întâlnire. Dacă se poartă ca un nesimţit, termin-o cu el. Depinde de tine, dar a făcut lucrul ăsta înainte de toată chestia cu despărţirea.''
Nu trebuia să îi fi spus lui Kimberly despre Harry care a avut inima frântă la fel ca mine, fiindcă acum îi ţine partea.
Sunt atât de nervoasă pe el, cine se crede ?
''Ei bine ?'' mă întreabă.
''Cred că ai dreptate, dacă se poartă ca un nesimţit am terminat-o. Şi o să îl întreb de ce a făcut asta.'' îi spun şi o bufneşte râsul.
''Distracţie plăcută !'' îmi urează la mişto şi pleacă.
Ziua trece pe nesimţite şi e până să îmi dau seama trebuie să plec. Habar nu am ce să port la întâlnirea asta cu Harry. Nu ştiu unde mergem, şi de fapt nici nu ştiu dacă mai are de gând să treacă să mă ia. Încă nu m-a sunat şi nu mi-a dat nici un mesaj toată ziua. Dacă nu mă caută într-o oră nu mai merg nicăieri cu el.
Sunt încă nervoasă că i-a spus domnului Vance să nu îmi ofere job-ul din Seattle. Ştiam că nu vrea să se mute la Seattle dar să mă facă pe la spate spunându-i şefului meu că nu vreau job-ul, când ştia clar că îl vreau, e o mişcare josnică, chiar şi pentru Harry. Ăsta e exact motivul pentru care ne-am despărţit, nu poate să ia deciziile în locul meu.
În timp ce plănuiesc cum să îl omor, telefonul îmi vibrează şi văd că e el.
''Alo'' latru eu.
''Uhm..hei ?'' se pare că e intimidat de tonul meu.
''Da ?''
''Mai vrei să ieşim diseară ?'' mă întreabă Harry.
''Da'' respir eu. Încerc să îmi amintesc ce a spus Kimberly despre faptul că a făcut asta înainte de a fi de acord să îi mai dau o şansă. A cincizecea lui ''încă o şansă''.
''Okay..uhm, aveam de gând să trec să te iau pe la şapte. E okay ?''
''Sigur.''
''Nu trebuie dacă nu vrei..'' începe el.
''Nu, e în regulă. Am avut o zi lungă, atât.'' îi răspund eu.
Am de gând să îl întreb ce a făcut, dar nu acum, nu la telefon.
''Ce s-a întâmplat ?'' mă întreabă.
''Îţi spun mai târziu.''
''Spune-mi acum.''
Chiar când sunt pe cale să îl înjur, vorbeşte.
''Scuze, voiam să spun "okay, e în regulă".'' se corectează el.
''Okay.. atunci ne vedem la şapte.'' Îi închid telefonul.
Când termin să fac un duş şi să îmi usuc părul e deja şase. După ce machiez bat în uşa lui Liam de la dormitor dar nu răspunde. Nu îi văd maşina pe şosea dar şi-a parcat-o în garaj în ultima vreme, s-ar putea să fie încă acasă.
Habar nu am cu ce să mă îmbrac fiindcă nu ştiu unde o să mergem.
M-am decis să îmi iau o rochie fiindcă asta este o întâlnire cu Harry şi vreau să arăt cât de bine se poate. Nu pot decide între cele patru rochii pe care le am, trebuie să îmi cumpăr mai multe în curând. Le port pe toate prea des. Am decis să o iau pe cea albă, e preferata mea şi a lui Harry. Îmi iau tocurile negre şi îmi îndes perechea de espadrile în geantă înainte de a-mi verifica din nou machiajul.
Emoţiile mele alterează între anxietate şi nervozitate maximă uitându-mă pe geam şi aşteptând să îi văd maşina. Când ajunge cobor scările să ne întâlnim la uşa din faţă, încă nu l-am văzut pe Liam iar Ken şi Karen nu sunt prin preajmă când plec.
Majoritatea furiei mele se dizolvă când îl văd pe Harry coborând din maşină într-o cămaşă neagră, pe care a purtat-o şi la petrecere. Poartă cumva pantaloni de costum ? Oh Doamne, chiar poartă. Şi pantofi de costum. Pantofi negri, lucioşi, de costum. Wow.
Chiar se străduieşte. Arată aşa bine, şi-a aranjat până şi părul. E dat pe spate şi îmi pot da seama că l-a dat cu ceva ca să stea aşa, fiindcă nu îi vine în ochi când vine spre mine cu mersul lui obişnuit.
''Ehmm.. bună.'' îmi spune roşind.
''Bună.'' nu pot abţine din a mă holba la el.
Stai..
''Unde îţi sunt pierceing-urile ?'' Metalele din sprânceană şi buză au dispărut.
''Le-am scos.'' îmi spune ridicând din umeri.
''De ce ?''
''Nu ştiu.. nu crezi că arăt mai bine aşa ?'' Se uită în ochii mei.
''Nu ! Îmi plăcea foarte mult cum arătai înainte.. şi acum, dar ar trebui să le pui la loc.''
''Nu vreau să le pun.'' Se duce la uşa pasagerului din dreapta şi mi-o deschide.
''Harry.. sper că nu le-ai dat jos sperând că o să te plac mai mult aşa, fiindcă nu e adevărat. Te iubesc oricum, aşa că pune-le la loc, te rog.'' Ochii i se luminează când aude ce am spus, iar eu privesc în altă parte şi mă urc în maşină.
Nu contează cât sunt de supărată pe el, nu vreau să simtă nevoia să se schimbe pentru mine. Iubesc felul cum arată, iubesc cerceii din sprânceană şi buză. Fac parte din el, şi îl iubesc.
''Nu e asta, serios. M-am gândit să le scot de ceva timp, oricum. Le am de o veşnicie şi sunt enervante. Şi în plus cine dracu m-ar angaja pe mine cu căcaturile alea pe faţă ?'' Îşi trage centura şi se uită la mine.
''Oamenii te-ar angaja, suntem în 2013. Dacă îţi plac..''
''Nu-i mare scofală. Îmi cam place cum arăt fără ele, ca şi cum nu m-aş mai ascunde, ştii ?'' Mă uit din nou la el şi îl analizez.
Arată rafinat, mereu arată, dar e drăguţ să nu ai aibe alea care distrage lumea de la faţa lui perfectă.
''Ei bine eu cred că arăţi perfect oricum Harry, să nu crezi că vreau să arăţi într-un fel anume, pentru că nu vreau.'' îi spun şi chiar o cred.
Când se uită la mine îmi dă un zâmbet aşa timid că nici nu mai ştiu de ce voiam să ţip la el.
''Oricum, unde vrei să mă duci ?'' îl întreb.
''La cină. E un loc foarte frumos.'' Vocea îi tremură.
Harry emoţionat e noul meu Harry preferat.
''Am auzit de el ?''
''Nu ştiu.. poate ?''
Restul drumul e tăcut, fredonez melodia de la The Fray de pe cd-ul lui Harry, care aparent îi place şi lui mult, în timp ce el se holbează pe geam. Îşi tot freacă mâna de coapsă, un gest făcut din emoţie.
Când ajungem la restaurant pare foarte extravagant şi scump. Toate maşinile din parcare par mai scumpe decât casa mamei, sunt sigură.
''Voiam să îţi deschid uşa.'' îmi spune când mi-am deschis-o singură să cobor.
''O pot închide la loc şi să o deschizi tu ?'' mă ofer.
''Nu se pune, Theresa.'' Zâmbeşte cu zâmbetul ăla îngâmfat şi nu îmi pot abţine fluturii din stomac care apar când îmi spune tot numele.
Obişnuia să mă enerveze dar iubeam asta în secret, de fiecare dată când o spunea ca să mă enerveze. Iubesc când o spune la fel de mult cum iubesc felul în care îmi spune "Tess".
''Ne-am întors la"Theresa" aparent ?'' îi spunând zâmbindu-i.
''Da, da ne-am întors.''
Perspectiva lui Harry:
Un bărbat într-un sacou negru stă lângă uşă la podium preluând nume pentru rezervaţii. Are tupeul să se uite ciudat la noi înainte de a ne cere numele.
''Rezervarea este pe numele Harry Styles.'' îi spun.
''Hmm.. daţi-mi o secundă.'' ne spune bărbatul chel.
Mă uit la Tessa şi o văd holbându-se la un tablou mare de pe perete. Şi-a luat rochia aia albă nenorocită doar ca să mă dojenească, sunt sigur.
''Nu este nici o rezervare pe acest nume.'' îmi spune.
''Ba este, am sunat şi am făcut rezervarea.'' Încerc să îmi păstrez vocea cât de calmă pot.
''Nu este nici o rezervare pe acest nume domnule, poate aţi înţeles greşit ?'' Face asta doar ca să fie un nesimţit, sunt sigur.
L-am văzut cum s-a uitat la noi când am intrat. Ştiu că nu îmi poate vedea tatuajele şi mi-am scos pierce-urile dar totuşi. Ar trebui să îl iau de ceafă şi să îl izbesc cu capul de podium.
''Nu am înţeles nici un căcat..'' încep să îi spun, dar mă opresc atunci când mă uit la Tessa.
Nu pot ruina întâlnirea asta, înseamnă totul pentru mine.
''Bine.'' mârâi şi mă duc la ea.
''Nu au rezervarea.'' îi spun.
''E în regulă, putem merge în altă parte. Locul ăsta oricum pare prea fiţos.'' mă asigură ea.
Ăsta e unul din milioanele de motive pentru care o iubesc pe fata asta. Nu îi pasă de cine fiţoase sau maşini luxoase. Nici nu ştiu de ce l-am ascultat pe Liam şi am adus-o aici.
''Fiţos ?'' o tachinez eu.
''Dap. Fiţos.'' Zâmbeşte şi totul e bine.
Mă doare în cur de chelul nenorocit care a încercat să îmi ruineze seara. Acum îmi pasă doar să îi arăt ei că o pot trata aşa cum merită să fie tratată.