-dupa doua luni-
Ashley
Am pufnit suparata, privind imaginea din fata mea, erau chiar Drew si Sesil sau cum mama dracului o cheamă, sarutandu-se de mama focului...
Multi s-ar astepta sa fiu distrusă, sa fug in camera mea și să plâng până la epuizare, însă am învățat un lucru important de la mama, are rost sa plângi doar pentru cei ce merita cu adevărat, familia, cei ce te iubeac necondiționat, si nu te-ar trada niciodată.
Am oftat, amintindu-mi ca eu am o treabă mult mai importanta in momentul de fata, am incarcat Dragunov SVD-ul, privind prin lunetă fereastra ce dădea spre biroul unde tatăl meu ducea o ceartă urâtă cu unul dintre mafioții cunoscuți ai Rusiei... Ce trebuie sa fac eu este doar să fiu pregatita la semnul tatălui meu sa ii pun capăt acestu-i nenorocit, pentru că, nenorocitul acesta a încercat luna asta da o omoare pe mama în timpul unui flagrant, deși rogu-te suntem într-o alianță... Tata are nevoie de mine, deoarece ca de fiecare dată, înainte sa intre in birou a fost controlat, iar toate armele i-au fost luate.
Am auzit un sunet din capătul celălalt al acoperișului ridicând capul si observând o silueta ce se apropia cu vigilenta de mine, am țâșnit în picioare și m-am căutat la spatele pantalonilor, dandu-mi seama că pistolul meu e undeva prin sufrageria casei, din cauza ca, de cand a reapărut trădătorul acela in viata mea, am fost cu (,) capul în nori.
Am simțit cum persoana aceea m-am lovește cu toată puterea sa în fața, reușind sa imi spargă buza, si sa ma facă pentru câteva secunde să îmi pierd echilibrul, asa îmi trebuie dacă nu sunt atentă.
M-am aruncat asupra lui, încercând să îl dobor, însă nimic, e o gorila de om, nu alta.
Am mai încasat un genunchi în coaste, lucru ce m-ai făcut sa ma prăbușesc rănită la sol, acesta scoțând un pistol si indreptamdu-l spre mine. Am încercat să îmi păstrez calmul, scoțând din cizma lungă și neagră un pumnal micuț si infigandu-i-l în picior, bărbatul urlând îndurerat, glonțul ce imi era predestinat zburând spre cer. M-am redresat repede, dandu-i cu un picior peste mână în care tinea pistolul, acesta zburând la o distanta considerabilă de noi. I-am smuls cuțitul din picior, ridicandu-ma si încercând să i-l înfig în abdomen, însă mi-am simțit mâna prinsă în menghină.
Am început sa ma foiesc, incercand sa scap din strânsoarea mâinii lui, insa nimic, i-am dat una la moștenitori, acesta dandu-mi drumul mâinii, reușind sa înfig cuțitul undeva între gatul si umărul acestuia, matahală prabusindu-se la pământ, m-am îndreptat repede spre locul unde a zburat pistolul, începând sa il caut în disperare, iar când l-am găsit, am oftat ușurată, puțin prea devreme, deoarece când m-am întors spre acel om mi-am dat seama ca nu mai este acolo, simțind dintr-o dată undeva la spate o durere ascuțită, m-a rasiucit îndurerată, tragandu-i doua gloanțe în piept, ca apoi sa ma arunc pe burtă lângă arma cu luneta, ajungând exact la timp, când tata a dat semnalul, am tras cu mai bune de douăzeci de gloanțe, fereastra spargandu-se, si nimerindu-l exact pe nemernic.
Am scheunat prinzand de cutitul ce era inca înfipt în coastele mele, l-am scos mârâind, si apăsând cu o mana rana din care curgea lichidul vital supraviețuirii mele, am luat arma punandu-mi-o în spate, am prins cu cealaltă mână, de funia ce atârnă de pe acoperiș in jos, începând sa cobor cu grijă, ca nu cumva sa cad, deoarece după treizeci de etaje, nu ar mai fi rămas nimic din mine. Ajunsă jos, cu chiu cu vai, aproape m-am prăbușit în brațele tatălui meu, acesta tresărind si luamdu-ma în brațe, ca dupa ce m-a urcat în mașină, sa pornim în tromba spre sediul central, unde ne așteaptă unchiul, luamdu-ma în brațe și soptindi-mi sa rezist, m-a dus în una dintre încăperi, unde, totul era pregătit asemeni unei săli de operații, având toată aparatura necesară in interior.
Am simțit o înțepătură în braț, adormind după cateva secunde, semn ca anestezia si-a făcut efectul.
Am deschis ochii cu greu, dând de privirea calma si blanda a lui Tobias, ce stătea pe un scaun din colțul camerei, rasfoimd niște dosare, am privit ceasul de pe perete dandu-mi seama ca este destul de târziu.
M-am ridicat cu greu in fund, scheunand ușor și prinzandu-mi cu mâna de locul în care am fost rănită, dandu-mi seama că de la umeri, si pana puțin mai jos de acea zonă, eram toată pansată.
Toby și-a ridicat panicat privirea, oftând ușurată când a văzut ca m-am trezit, s-a ridicat de pe scaun privindu-ma dezaprobator si venind spre mine.
-Doamne încăpățânată ești, toată semeni cu maicata, doar ea după ce se trezește e si in picioare... Desi i-am spus de un miliard de ori sa stea cuminte, si la fel faci si tu!! Oftează obligandu-ma practic sa ma așez la loc.
-Ma barfiti cumva? Întreabă mama intrând în camera si privindu-l amuzata pe fratele ei.
-Nu surioara, absolut de loc... Ce te aduce pe aici?
-Am venit să îmi duc fica acasă, Alex începe deja sa isi iasa din minți, si ști foarte bine cum reactioneaza el in asemenea momente... Zice mama chicotind, Tobias doar dandu-si ochii peste cap.
-Bine fie, dar maine este HeadTrack-ul, si nu pot sa o las sa lipsească, a avut noroc ca (,) cuțitul nu i-a perforat vreunul dintre plămâni, insa in rest, a fost o tăietură destul de urâtă, si ar trebui să fie atenta cateva zile de acum in colo.
Am ieșit ajutata de mama din încăpere, ca apoi sa conduca pana acasă, unde, dupa ce am intrat in casa, toti erau cu privirea pe mine, fiind și Drew de asemenea acolo, iar cand a vrut sa se apropie de mine, m-am dat un pas in spate, privindu-l urât.
-Du-te la Selice a ta, si sa stai de parte de mine, de acum in colo... Marai enervată, ca apoi sa ma sprijin suspinând de umărul mamei, ducandu-mi mâna la abdomen.
-Ce ai pățit? Intreaba panicat Ashton, venind spre mine, eu doar privindu-l enervată, în ultima vreme nu s-a schimbat nimic, inafara ca de data aceasta eu sunt cea defensivă.
L-am văzut pe Eliot intrând in camera, acesta venind panicat spre mine, si luandu-ma in brate, insa de data asta nu m-am plans de loc, ci doar mi-am ascuns fata in umărul lui.
-Nu strânge prea tare, coastele alea fracturate de săptămâna trecuta nu sunt foarte ok... Oftez, acesta departandu-se de mine, si privindu-ma speriat fata... Aveam buza spartă, si câteva vânătăi destul de urate pe ambii obraji.
-Ce dracu ai pățit?! Sopteste panicat prinzandu-mi obrajii în palmele sale.
-Trebuie sa vorbim... Singuri... Oftez prinzandu-l de mana si urcând cu mici suspine până la mine în cameră.
-Deeeeeeci... Mormaie el trantimdu-se pe patul meu, eu asezandu-ma pe scaunul de la birou.
-Dupa ce tata a aflat că ai fost rănit și ca nu poți sa vi în seara asta, m-a rugat pe mine, iar între timp ce eram la pândă am fost atacată, si deoarece sunt cu (,) capul in nori, în ultima vreme pentru un idiot, am cam încasat bătaie... Mormăi eu supărată, bucurandu-ma ca măcar unul dintre ei mai stie de faptul că am dreptul sa intru in sediul central, la fel ca el... Ceilalți nu trebuie sa afle deoarece s-ar enerva probabil... Și si asa m-am îndepărtat destul de mult de toata familia mea, măcar relația mea cu Eliot sa rămână la fel, deși am încercat sa il îndepărteaz si pe el, s-a încăpățânată ca totul să ramana cum a fost, sau poate mai bine!
-Mdaaa, scuze pentru asta, însă sti si tu ca transportul de săptămână trecută s-a terminat destul de urat, încât tu ai patru coastre fracturate, si eu am capul spart câteva degete rupte, mă bucur măcar că încă pot sa conduc... Marele el enervat, arătând spre podoaba lui capilara ce era tunsa pe ambele parti, intr-o porțiune mai mică, fiind chel, mda, a fost idea mea să nu iltu da de tot, pentru că ar fi făcut o criza de zile mari.
-Nu-i nimic, deci, vi in seara asta la paza? Întreb scheunand enervată când m-am ridicat de pe scaun, asezandu-ma cu grijă în pat.
-Nu pot, scuze, si nu vreau să crezi că profit de faptul că sunt singurul cu care mai vorbești normal... Însă am intalnire în seara asta... Se scuză el zâmbind drăgălaș.
-Tu? Întâlnire? Mă duc singură și pe Marte pentru asta! Chitai eu fericita, îmbrățișandu-l, ca apoi să mă retrag repede si sa suspin din cauza coastelor.
-Mă gândeam că o să reacționezi așa!! Râde el zâmbind fericit, si ciufulindu-mi parul cu ajutorul mâinii intacte.
-Si, pot să știu și eu cine e norocoasa? Întreb nerăbdătoare zbaltaindu-ma în pat, el continuând să râdă.
-A rozalie superba cu (,) care te-ai împrietenit în ultima vreme după ce ai rupt orice legătură cu Zoey, si la început aproape mi-ai bagat-o pe gât... Râde el, probabil gandindu-se la ziua în care aproape l-am obilgat să accepte să o luăm cu noi la "Adăpost".
-Aaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Tu si Char!!! Se pare că am talent de Mrs. Cupidon!! Zic, zâmbetul lungindu-mi-se până la urechi.
-Ușor nebuno, ca de aude freteso ne pune pe amândoi în cuier!! Șoptește el agitat, punandu-mi mâna la gură.
-Cine? Blake? Nu pare genul de frate extra protector, încă mai țin minte petrecerea de luna trecută, la care nu a comentat nici măcar puțin si a lăsat-o de Char să se ducă, iar dacă nu eram eu si cu Asher se întorcea acasă drogata, beata si probabil si fututa bine, deși sunt aproape sigură că e virgina... Zic ridicandu-ma de pe pat, suspinând. Coaste nenorocite! Rana nenorocita!
-Mda, însă când a aflat că o să facem turele de la Garaj împreună, a zis că o să mă rupă în bătaie dacă încerc ceva cu ea... Șoptește el lasandu-se enervat pe spate, între timp ce eu am mers spre dressing.
-Super, are voie să rupă paturile cu tot felul de ciudați care dracu stie ce boli pot să aibă, însă nu poate să aibă o relație serioasă... Oftez enervată dandu-mi jos hainele, ca apoi să cotrobăi deupa corsetul negru, punandu-mi-l si strangandu-l cât mai mult posibil... Asta ar trebui să îmi țină coastele tepene ca să nu ma mai miorlai atât, nu il prea port, desi asta îl scoate din sărite pe Toby, deoarece mă strânge de moarte. Mi-am luat colanți de piele, niște cizme negre destul de lungi negri, si o bluza tot neagra, la fel ca toată costumația mea, ce urma să fie intregita după ce îmi puneam Geaca de piele, mi-am mprins parul in coada, si am ieșit, dandu-mi seama că Eliot a plecat.
Am mers spre camera ce era mai mereu încuiata, si mi-am luat de acolo doua pistoale pe care le-am pus la spate, si o curea plină de cutitase pe care mi-am prins-o în jurul taliei. Mi-am ridicat puțin bluza, acoperind cuțitele, apoi mi-am luat geaca le mine, si duasa am fost.
Am intrat în aripa de la Garaj unde erau depozitate toate, de la droguri de toate felurile, până la târfele pe care le împrăștie în toată lumea...
Mi-am luat clipboard-ul intrând în camera cu arme, începând să număr fiecare cutie cu muniție si arme de diferite feluri, notând pe foaie. Am ieșit, mergând spre camera in care depozităm drogurile, văzând mii de cuti așezate una peste alta, până în tavan, am numărat plictisită, notând câte pliculețe, siringi si tot felul de alte prosti, de care nu am de gând să mă ating vreodată, avem. Am lăsat hârtiile jos, pe una dintre cutii, mergând spre camera de antrenament, amânând pentru o vreme mersul la tarifele alea, am auzit că au adus un lot nou, așa că va trebui să suport multe plânsete în seara asta, însă nu înțeleg de ce se plâng, noi doar le adunăm de pe strada, sau de prin bordeluri, unde se da pe ele un preț de rahat, după ce ne asigurăm că nu au o familie care să le ducu lipsa, nu suntem la fel de nenorociti ca unii care adună copile nevinovate de pe strada si le obligă să se prostitueze, "domnișoarele" astea o fac deja de dinainte, iar altele, au venit aici de buna voie, iar acum plâng că s-au săturat... Ghici ce? Nu îmi pasă!
Am intrat înăuntru, apăsând niște butoane, undeva la o distanță considerabila apărând un bust din ceramica, am început să trag nervoasa în el, descarcandu-mi toată furia si tristețea cu ajutorul pistolului... Însă am încremenit căscând ochii când în camera intrat...
-Va continua
[NECORECTAT]
2211cuv
Cine credeți că o să intre în camera?