Din cauza unor probleme tehnice- care nu tin de noi- am fost nevoite sa rescriem capitolul.
~~~~
Ii scapase nenorocitul. Glontul il ratase, iar asta era ceva destul de nou pentru un tintas asa bun ca el. Dar daca scapase de glont, asta nu inseamna ca va scapa de tintas. Misiunea lui in aceasta seara era sa scape de concurenta si exact asta avea de gand sa faca. Ramase nemiscat in loc, ascuns dupa trunchiul gros de copac, inspira adanc si ritmul batailor inimii ii scazu. Nici un zgomot, nici o pata de culoare care sa-l poata demasca, poate doar rotocoalele de aburi ce-i ieseau de pe buze, dar si acelea erau acoperite de bezna rece.
Un animal de prada nocturn- asta era el. Si-i placea prea mult. Sa stii ca esti un pradator, ca ai drept de viata si de moarte asupra unui alt suflet, sa stii ca sub mainle tale o inima ce pulseza in ritmuri nebune de teama se poate opri intr-o singura secunda, sa stii ca tu ai puterea si n-ai cum sa fii rasturnat, e ceea ce-i da taria sa treaca peste orice ii sta in cale. E motivatia, sensul, obiectivul... e totul pentru el. Puterea e un drog si el e dependent de asta.
Sa calce in picioare de la ultimul om de pe strada pana la un altul chiar mai mare decat el in ierarhia lor, e un nimic. Sentimentul nu-si mai are loc, in el nu mai exista asa ceva de multa vreme. Meseria l-a calit, i-a fost mama, tata si frate, i-a dat de macare si de baut, tot meseria asta i-a pus si acoperis deasupra capului si-i aduce zilnic doza de adrenalina dupa care tanjeste atat de mult. Deci de de nu i-ar face placere cand el este mai mult decat dependent de tot ceea ce primeste...sau ia?
Gerul era aspru si-l simtea pana in maduva oaselor, caci in astfel de momente nu e bine sa stai, iar el tocmai asta facea. Dar ce altceva sa faca pentru a nu se da de gol si cum sa plece cand tinta e acolo si in viata? Cum sa se priveze singur de asa o priveliste, de gemetele de durere, de tanguirile viermelui? Va fi placerea lui sa vada sclipirea aceea rosie scurgandu-se, sa auda galgaitul sangelui, sa vada in ochii lui cum se scurge vlaga si se pierde sclipirea odata cu viata, sa vada trupul zbatandu-se in chin si agonie...un adevarat spectacol, o opera de arta.
I se facuse piele de gaina si nu din cauza frigului ori a fricii, nu, era din cauza emotiilor. Acel moment in care stai cu inima la gura asteptand poate cel mai minunat eveniment din viata ta, pentru el tocmai se desfasura. Asteptase ani de-a randul sa scape de nenorocitul ce i-o lua asa usor inainte si acum cand chiar cei de sus cerusera asta, el nu avea cum sa refuze. Cat de prost sa fii sa renunti la un post privilegiat, la o viata plina de riscuri dar si satisfacti din plin, doar pentru ca iubesti? Sa vrei sa renunti la tot ce-ai agonisit atata amar de ani pentru o fiinta banala ce nu-ti poate oferi nimic mai mult fata de ce ti-ar putea oferi o papusa din bordel, era cea mai stupida decize pe care Seth ar fi putut-o lua si avea sa-l coste viata.
Iar el avea sa fie casierul in acesta seara.
Sunetul unor crengi frante il aduse la realitate. Nu era singur prin zona, dar vremea era atat de urata incat nici macar cainii nu stateau pe afara, deci numai vreun cersetor ar putea fi. Nu trecu mult si in linistea nopti intrerupta numai de schelalaitul unor caini se auzi un sunet distinct. Moloz sfaramat. Nenorocitul se misca, deci. Ramase pe loc si-si lasa prada sa guste din libertate. Glontul distrugea numai trupul, dar iluziile spulberate distrugeau si sufletul, iar el avea de gand sa distruga totul in aceasta fiinta ce acum credea ca poate scapa.
Zapada scartaia sub greutatea unor pasi, asa ca incepu si el a se misca, vigilent si usor precum o felina. Pas dupa pas, tot mai aproape de tinta lui, pana cand aceasta o lua la sanatoasa. Mari si el ritmul si incepu a alerga de-a binelea. Aerul rece il facea sa respire greu, dar continua sa alerge strada dupa strada, micsorand distanta dintre el si victima. Mana-i statea agatata de teava pistolului, dar nu putea sa traga si idiotul dupa care alerga stia asta. O masina trecu pe langa el si o secunda de neatentie il facu sa-si piarda avansul. Prada ii scapase ca prin urechile acului. Il judecase gresit. Nu ajunsese atat de sus in aceasta afacere degeaba, tipul era inteligent.
Scruta zona dintr-un capat in celalalt. Un sentiment de familiaritate il cupinse si intelese imediat de ce. Stia zona, chiar prea bine. Urca pe trotuar si privi la casa pe-a carui poarta scapase tinta lui. Aceeasi casa alba cu trei ape, casa mult prea mare pentru o singura persoana si o mata, aceeasi alee marginita de tufe de trandafiri acum inghetati, aceleasi perdelute colorate si chiar aceeasi ghirlanda artificiala agatata de usa. Totul era neschimbat si cuprins de o incremenire macabra. Un geam luminat si niste perdele mai translucide fura de ajuns pentru a vedea doua siluete bine cunoscute. Una inalta si zvelta, cu formele armelor evidente sub randurile de haine si una slabuta- trasa prin inel- aproape la fel de inalta ca prima. O silueta de luptator si una de inger. Si mai vazu ceva.
Expresia de pe fetele lor era confirmarea de care avea nevoie: se cunosteau. Si chiar mai mult decat atat, se pare ca micuta Brianna era tocmai fata pentru care Seth voia sa iasa din afacere. Aproape ca-l intelegea. Aproape. Expresia ranita de pe fata ei insa, era un cadou binevenit caci el avea de gand sa profite de asta. Avea de gand sa-i ia totul. Si in calea acestui scop putea sa stea oricine, caci tunul cu ale lui senile nu tine cont de ce ii sta in cale. Din moment ce avea de gand sa renunte la pozitie si bani, la o viata de domn insemna ca fata era destul de importanta pentru el si asta avea sa condimenteze misiunea. Iar el era de-a dreptul ahtiat dupa treburile "condimentate".
Mai intai avea sa-i sufle fata de sub nas si abia apoi il va ucide caci glontul ucide numai trupul, dar cum de multe ori speranta te tine in viata si iti da putere, el avea de gand sa-i ucida si sufletul. Va fi o adevarata placere sa-l vada in agonie sau privind cum iubita ii este ucisa in fata. Ii veni sa rada, dar frigul, locul si momentul nu ii erau chiar favorabile. Un zambet dracesc insa tot ii aparu pe fata si in intunericul noptii, sub lumina slaba a singurului stalp de pe strada fata lui paru o caricatura proasta de demon.
Noaptea nu fusese una pierduta degeaba, acum ii stia ascunzatoarea si chiar mai mult decat atat ii stia "refugiul".
***
S-o sarute pana o lasa fara simtire si se prabuseste in bratele lui? Nu mai parea o optiune. Si oricum, ar putea el s-o nenoroceasca cu ai lui demoni? Ar putea sa spulbere el acea inocenta, sa pateze el cu intuneirc a ei lumina? Si totusi partea sentimentala se lasa greu invinsa. Ar fi trebuit sa fii de piatra ca sa poti rezista acelui trup ce-i statea in fata- frumusetii pe care numai el o cunostea, vocii dulci si a tot ce putea sa ofere fiinta din fata lui- sau macar sa ai in spate experientele acumultae de el. Stia prea bine ce inseamna sa fii tradat, o simtise aspru si usturator pe pielea lui, intr-o vreme cand altii inca se jucau cu masinute. In vremea cand altii inca se agatau de fusta mamei ori furau mere din curtea vecinului ori necajeau pisica vecinului, el lua decizii de viata.
Dar acum nu mai era vorba de el si de greutatile prin care a trecut. Nu era vorba de toate talazurile care au incercat si au reusit de atatea ori sa il scufunde, nici de noroaiele in care s-a afundat de atatea ori, de hainele rupte si julite din cauza miilor de spini de pe drum, de ploile ce-au distrus micile casute de carton pe care el cu atata entuziasm le visase si incercase sa le construiasca-sperante inutile si vise de copil. Nu, acum era vorba de ingerasul lui, de pata de lumina ce aparuse in intunecimea vietii lui, de oaza de speranta ce dupa atatia ani l-a facut sa zambeasca, sa vrea sa se deschida. Problema e ca nu a facut decat primul lucru, doar a zambit. Insa ce om care mai are o farama de minte ar vrea sa intineze un asa suflet?
Cum ar fi putut s-o expuna la acele mizerii care laolalta ii alcatuiau viata? Dar ea ii readuse farama de speranta de care- Dumnezeu stie- avuse atat nevoie si tot ea il facuse sa vrea sa iasa din mizerie. Cum? Sa termine tot ce mai are de facut si sa-si gaseasca sfarsitul. Seth trebuia sa moara, dar numai fata de intuneric. Da, va renaste ca pasarea Phoenix. Mizerie, intuneric, pacate si tot ce tine de trecut va ramane in trecut. Un nou Seth ii va lua locul sau poate isi va schimba si numele... cu un nume de sfant.
Interesant cum toate planurile se pot spulbera intr-o clipita, cum tot ce-a construit in mintea lui involburata sa fie destramat ca acele cartoane in ploaie, ca o foita de plastic in foc...ramane doar cenusa-buna la nimic, usor de purtat de orice vant, usor de imprastiat si pierdut.
Continuau sa se priveasca intr-o liniste mormantala si privirea ei il cerceta tematoare din moalele capului pana in talpi. Se opri intr-un punct si in semiobscuritatea camerei Seth putu sa vada cum fata ii deveni de culoarea hartiei, iar ochii ei frumosi steau gata-gata sa-i iasa din orbite. Nu ii trebui mai mult de doua secunde sa inteleaga de ce. Isi duse mana incet la tocul armei si-si trase bluza peste el, acoperindu-l.
-Bri--
-Iesi!
-Brianna, asteapta!
-Iesi afara din casa mea, pana nu sun la politie si le spun ca mi-a intrat un strain in casa!
-Strain? Brianna, sunt eu, Seth.
-Care Seth? Cel care se presupunea a fi in celalat capat al lumii? Acela e singurul Seth pe care il cunosc.
Oricate cuvinte si discursuri ar fi avut in minte pentru clipa intalnirii, nimic nu se mai lega si nimic nu i-ar fi putut explica brusca aparitie in miez de noapte, cu arma in toc, tocmai in casa ei. Nici lui nu-si putea explica asta. Si oricat de talentat ar fi fost intr-ale oratoriei, tot n-ar fi putut lega cateva cuvinte. Inca se mira ca-i putuse rosti numele.
-Dar daca vrei ma duc in camera si pornesc calculatorul ca sa ma poti suna si sa ne jucam in continuare de-a. Si pot sa te las si cateva minute ca sa inventezi o poveste frumoasa cu care sa ma aburesti din nou. De cat timp ai nevoie sa iti compui povestea si masca de indragostit?
Vru s-o opreasca si facu un pas spre ea, dar fata ingheta speriata si sari un pas in spate. Nici daca l-ar fi lovit in cap, nu l-ar fi durut atat de tare. Respingerea ei era mult peste limita lui de suportabilitate si totusi reusi sa ramana in picioare.
-Brianna, nu face asta.
-Sa nu fac ce, Seth? Stai! nici macar nu stiu daca te cheama asa!
Lacrmile pe care de cateva minute le tinuse cu incapatanare se pornira la vale pe obrajii palizi si speriata de propria-i reactie, Brianna se rasuci pe calcaie si o lua la fuga inspre dormitor speriind pana si pisica in goana ei zgomotoasa.
Nu astepta si nici macar nu se gandi cand o lua la fuga pe scari dupa ea. Dura abia cateva secunde pana cand bratele lui o prinsera, dar exact ca-ntaia oara Brianna se impotrivi. Il durea, dar nu locurile in care pumnii ei mici si picioarele ei loveau, il dureau cuvintele pe care ea le striga inspaimantata, cuvinte care n-ar fi fost rostite in veac daca el n-ar fi intrat azi in casa ei. Dar de unde sa fi stiut ca tocmai acolo il ducea ispita?
O imobiliza strangand-o la pieptul lui si cu glas domol, continua sa o implore. Mainile lui mari ii mangaiau spatele ce tremura din cauza suspinelor violente, dar nimic nu reusi sa opreasca hohotele de plans.
Stia ce inseamna sa fii tradat, stia prea bine, dar acum tocmai el tradase la randul lui singura persoana care il apreciase si-l facuse sa vada lumea cu alti ochi. Ea-l facuse sa vada partea plina a paharului. Il ajutase sa urce in varful copacului si de acolo sa privesca in jos la minunatiile care-l inconjoara, iar el ii taiase craca de sub picioare. Ea ii oferise cheia spre interioritatea ei, iar el nenorocise si calcase totul in picioare.
-Te rog, Brianna, asculta-ma.
-Sa ascult ce? rosti ea cu vocea ragusita de plans. Alte minciuni, Seth? Alte gogomani colorate si conturate de tine?
Se ridica de pe genunchii lui si se indeparta. Pasi greoi pana la geam si covorul in care ii facuse placere de atatea ori sa-si afunde picioarele, parea sa-i ingreuneze mersul.
-Adevarul.
-Adevarul? Care adevar? Varianta ta de adevar sau o alta varianta?
-Adevarul e unul singur, dar nu pot inca sa-ti spun totul.
-Aha, rosti ea sarcastic. Cred ca imi ajunge atat drama pentru... toata viata.
-Te rog sa ai incredere in mine!
Pufni. Incredere? Cum ar mai putea avea incredere in cineva care i-a servit cu nepasare minciuni pe tava la dejun, pranz si cina?
Seth se ridica de pe canapea si se apropie de ea. Erau fata in fata.
-Cum poti sa-mi ceri asa ceva? Cum, dupa cate stii despre mine si cat de greu mi-a fost sa ma deschid? Dumnezeule cat de naiva am putut fi! Nu, naiva e prea putin. Fraiera e mai bine! Cat din ce mi-ai spus tu e adevarat? E ceva inafara de numele tau?
-Ti-am spus adevarul in multe privinte, dar nu tot adevarul. Ma cheama Seth Chandler, am douazeci si sase de ani si locuiesc in acelasi oras ca si tine. Tu esti singura care ma cunoaste cu adevarat si nu masca pe care o vad toti. Tu esti singura careia i-am permis sa ma cunoasca si asta pentru ca te iubesc. Te iubesc, Brianna si nici o constrangere exterioara nu poate opri asta, numai tu.
Plangea din nou si vocea i se pierduse odata cu ratiunea caci fu aproape gata sa i se arunce in brate si sa guste acea dulceata pe care o visase de atat timp. Seth vazu capitularea in ochii ei sipasind usor inspre ea, ii cuprinse fata in causul palmelor. Si cu gesturi scufundate in tandrete ii sterse lacrimile razlete.
-Tot ce ti-am ascuns a fost numai ca sa te protejez. Promit sa-ti spun tot adevarul, doar ca nu acum si tocmai de-asta iti cer sa ai rabdare. Vreau sa-ti recastig increderea. Daca pana la finalul saptamanii nu am sa-ti spun tot, promit sa nu te mai deranjez niciodata. Voi iesi complet din viata ta si tu ma vei uita.
Groaza ce aparu pe chipul ei cand vorbele lui fura cantarite era exact imboldul dorit. Acum era momentul. Ii saruta fruntea incretita si ea se opri din respirat. Ii saruta pleoapele si varful nasului, dar cand buzele lui le atinsera pe ale ei, un suvoi de electricitate le traversa trupurile tensionate. Dulceata, nici macar in cele mai frumoase vise nu fusese atat de dulce si oricat de amare ar fi fost clipele de dinainte, in acel moment le uitara.
Prea curand insa magia lua sfarsit, caci socata de propriile-i reactii Brianna se retrase. Era prea mult si chiar nu voia sa-l ierte atat de usor. Si era atat de greu sa n-o faca.
-Iesi te rog, sopti ea incercand sa-si revina.
Seth o privi descumpanit.
-Nu forta lucrurile, e prea mult dintr-o data.
Incuviinta din cap caci o intelegea. Prea bine. Se rasuci pe calcaie si dupa ce mai privi o data in urma iesi.
Se lipi cu spatele de geamul rece si se lasa in jos pana atinse podeaua. Cu genunchii la piept si capul plecat, incepu sa planga din nou. Cum se intamplase totul? De fapt ce se intamplase de se ajunsese aici? Cine era el si ce-i facuse de durea asa tare? Sa-l ierte? Sa riste sa fie calcata in picioare din nou? Noaptea fu una alba caci intrebare dupa intrebare, apareau ca verigile unui lant, iar ea nu gasi puterea si capacitatea de intelegere ca sa raspunda la vreuna.
***
Iesi din casa si invarti cheia in broasca. Inspira adanc si ca un tic nervos incepu a-si netezi paltonul, isi trecu mainile prin par, pe sub ochii inrositi. Da, avea cearcane. Da, plansese intreaga noapte si nu, nu se machiase. Nu ca nu i-ar fi placut, dar tot machiajul ar fi fost in zadar caci sa-si fi pus tot tubul de fond de ten si tot n-ar fi reusit sa-si stearga expresia trista de pe fata si apoi stia ca se va gandi la el si va plange din nou. Si din nou.
Isi indesa capul intre umeri si nasul in esarfa, apoi pasi inspre garaj. Parca plutea caci isi simtea trupul amortit, aproape anesteziat si totusi durerea ramase.
-Brianna? o voce baritonala o readuse printre cei vii.
Mana i se inclesta pe manerul gentii si se intoarse incet pe calcaie. In fata ei, un barbat inalt cu chip familiar, o privea zambind cu caldura. Era cu aproape un cap mai mare decat ea, cu ochi de culoarea chihlimbarului si pielea bronzata, cu chipul incadrat de carlionti de matase neagra, cu obraji rosii de frig si buze pline si rosii ce acopereau un zambet perlat, ca de revista.
Era invesmantat elegant c-un palton negru si-n jurul gatului ii atarna o esarfa fina. Trecura secunde in sir pana il analiza din cap pana in picioare. Privi apoi de la el la imprejurimi si-i paru ca un inger intunecat, un emisar al mortii stralucind de intuneric intr-unul din acele globuri de sticla in care ninge. Era pata de intuneric intr-o lume ninsa, singura pata de culoare intr-o lume stearsa.
Si totusi toata acea eleganta nu reusi sa steraga amintirea din mintea fetei. Un baietel mic si dodolot, cu obraji bucalati si manute groase si neindemanatice. O mogaldeata plina de energie, plin de ciocolata pe fata, de acuarele pe maini si haine sau cu plastelina in par. Ce mult se schimba lumea. Ce mult se schimbase ea de atunci.
-Carter?
-Chiar el, ii raspunse barbatul.
-Carter?
-In carne si oase! o asigura el razand. Vrei sa pui mana?
-Nu pot sa cred! Nu te-am mai vazut de...nu cred ca pot sa numar, spuse ea si pentru prima data de cand Seth aparuse in fata ei reusi sa zambeasca. De fapt fusese mai mult decat atat, fusese un chicot. Unul adevarat si din toata inima, un zambet dragalas ce ar fi putut topi zapada de pe toata strada.
-Ce faci pe aici?
-M-am intors acasa si mi-am zis ca ar fi bine sa trec pe aici.
-Ti-ai zis bine, spuse ea si rase.
-O sa zica iubitul tau ceva daca te scot la o cafea?
Orice urma de bunastare disparu de pe chipul ei frumos si redeveni palida, poate chiar mai alba ca intaia oara. Zambetul disparu si fu inlocuit de o incruntare adanca. Tocmai pe cand se bucura ca uitase de seara trecuta, el ii aduse aminte. Atenta sa isi reconstruiasca masca, nu observa zambetul dracesc de pe fata lui Carter.
-Nu e niciun iubit, rosti ea dupa ce-si reveni.
-Ah. Am vrut sa trec aseara pe aici, dar cand am ajuns mi s-a parut ca vorbeai cu iubitul tau si n-am vrut sa va deranjez.
-Era...un vechi amic, rosti ea inghitind in sec caci pe cand reusea sa-si ascunda amintirea undeva in incostient aparea ceva care o tragea inapoi, facand-o sa retraiasca tradarea la infinit.
-Atunci cred ca a dat norocul peste mine. Vrei sa iesi cu mine, Brianna?
Nu departe, pitit intr-un tufis, un suflet macinat de invidie si teama se zbatea prins in cusca unui trup. Invidie, fiindca "nu e niciun iubit" si nu pentru ca n-ar fi abvut sansa lui ci pentru ca voise sa o protejeze si teama fiindca recunoscuse lupul elegant imbracat in blana de oaie. De glontul lui scapase noaptea trecuta.