-Da, casa asta îmi place! Când o să pot să mă mut?
-O dată semnat contractul de vânzare-cumpărare, chiar și astăzi.
-În acest caz, să nu mai pierdem timpul, adaugă el pe un ton rece.
Finalizarea formalităților nu a durat mai mult de o oră. La cinci după-masa erau deja instalați. Copilul alerga fericit în sufrageria imensă a casei cu două etaje. Casa era împărțită: la parter livingul și bucătăria, și camerele menajerei și ale bonei lui Robert, etajul I cuprindea dormitoarele și biblioteca, iar etajul al doilea adăpostea biroul lui Bogdan.
-Când o văd pe Ioana? Îi sare copilul în brațe.
-Când vrei, puiule! Sun-o și te duc la ea.
Entuziasmat, copilul ia telefonul și îi formează numărul, dar în mai puțin de un minut era înapoi în brațele tatălui său, dezamăgit.
-Nu răspunde. Oare nu vrea să vorbească cu mine?
-Poate nu are telefonul cu ea. O suni mai târziu, campionule. Acum ia-o pe Becky și fugi la băiță.
Deși a încercat să mascheze, el era mult mai îngrijorat decât Robert de faptul că Ioana nu i-a răspuns la telefon. ”Sigur e cu el. Oare ce or face? Doamne, or să mă omoare întrebările astea!”
Aylin, cu aerul ei impetuos și lipsit de bun simț, dă buzna în încăpere. El începe să rememoreze amintiri. ”Îi plăcea să se joace cu Robi. Copilul lui avea un zâmbet angelic și era fericit. Ioana bate timidă la ușă, deși aceasta era deschisă.
-Ce fac băieții mei preferați?
Robi aleargă și sare în brațele ei. Bogdan se ridică alene, zâmbind charismatic și îi îmbrățișează pe amândoi, sărutându-și iubita tandru pe buze.
-Ne era dor de tine. Vorbește el șicanator, zâmbind afectuos.
-Da? Cât de mult? Flirtează ea. Hai, la masă. Nu vă zic de două ori.
Ioana venea la sfârșitul fiecărei săptămâni să își petreacă week-end-ul cu ei și fiecare vacanță. Îl încânta prezența ei și o iubea ca pe ochii din cap. Împreună alcătuiau cuplul perfect: ea e nici prea înaltă, nici prea scundă, undeva la 1,70, cu părul blond până la umeri și ochii mari și verzi, iar el, înalt cu ochii verzi-smarald, șaten, cu părul creț până aproape la umeri, dar îngrijit. Ea avea un caracter puternic și o gândire limpede și matură în orice situație. El era obiectiv oricând nu era vorba de ea sau de Robert. Ea era fata simplă, dar complexă. El băiatul rău, care avea grijă de ea. Se completau reciproc.”
Aylin îl împinge.
-De zece minute vorbesc cu tine. Mă ignori total. De ce ai luat casa asta? Nu îmi place.
-Nu mă mai bate la cap! tună el.
-Iar te gândeai la ea? Îl împunge ea în piept cu degetul ei anemic împodobit cu o unghie lungă și roșie.
El o prinde brutal de mână.
-Ascultă bine aici! Tu în casa asta ești o întreținută. Nici nu știu de ce te-am luat cu mine. Nu ai nici un drept să îmi faci mie reproșuri sau să îmi vii cu pretenții. Clar?
O împinge pe canapea.
-Și acum că ne-am înțeles, zâmbește el dulce, am niște hârtii de studiat.
*
Drumul l-au parcurs în patru ore. Andrei era nerăbdător să îi cunoască familia. Ea parchează mașina pe aleea ce ducea în micul parc de lângă casa ei. Deschide ușa și intră, invitându-l și pe Andrei să intre.
-Se pare că ai mei sunt toți plecați. Vino, să îți lași geanta în cameră.
Camera ei e mare și spațioasă. Laptopul e lângă pat pe noptieră, calculatorul în partea opusă. Pereții sunt plini de postere cu Steaua și hârtii cu însemne.
-Asta da cameră de adolescentă rebelă! Chicotește el și, drept răsplată, primește un cot în stomac. Nu crezi că patul e cam mic pentru doi?
-Nicio problemă! Tu poți să dormi pe jos! Îl tachinează ea.
El o prinde de mână și o sărută. Ea îi sare în brațe și își trece picioarele în jurul taliei lui.
-Nuuuu poooot săăă creeeed căăăă eștiiii aiiiiciii! Țipă Alexandra dând buzna în stilu-i caracteristic în cameră.
Ioana se dezlipește de Andrei și își trece mâinile peste față pentru a-și ascunde roșeața. Andrei își pune capul pe umărul ei și râde zgomotos. Ioana se întoarce către prietena ei.
-Am lipsit o săptămână! Comentează Ioana sec, îndepărtându-se de Andrei, căutând ceva cu care să își schimbe hainele de drum. La ușă nu știi să bați?
Alexandra îi sare de gât:
-Mi-a fost doooor de tine, femeie. Și, cum era să știu eu că o să întrerup ceva? zice ea și începe să fluiere.
-Să vă fac cunoștință oficial, se retrage Ioana din îmbrățișare. El e Andrei, iubitul meu, și, Andrei, ea este Alexandra, cea mai bună și lipsită de maniere prietenă.
Cei doi își strâng mâinile, iar Alexandra sare pe pat. Andrei își ia o pereche de pantaloni scurți și un tricou din geantă.
-Ăămm, eu merg să mă schimb undeva.. altundeva, râde el.
-Baia e următoarea pe stânga, iubitule! Râde și Ioana.
-Deeeci, cu ce ocazie ne vizitați? Cât o să stați? Ce ai mai făcut? Apropo m-a sunat Bogdan duminică.
-Să îmi iau lucrurile! Două, trei zile maximum. Am făcut bine, locuiesc cu Andrei, I have a job. Mai era ceva? Ahh, neinteresant. Nu știi unde-s ai mei? Și, să mergem în bucătărie. Mor de foame.
În compania celor dragi timpul parcă zburase. Andrei a îndrăgit-o imediat pe mama ei și sentimentul era reciproc, deși ei nu îi surâdea ideea că ei locuiesc împreună datorită conduitei stricte cu care crescuse.
Mama Ioanei se recăsătorise, după ce bărbatul cu care a fost timp de 20 de ani, a părăsit-o pe ea și fetița lor pentru o altă femeie. Paul era un bărbat între două vârste, la a doua căsătorie și el și fără copii. Era un bărbat extrem de inteligent și foarte dedicat familiei, iar pe Ioana o iubea ca și cum ar fi fost a lui.
El ar fi vrut să îi cumpere Ioanei un apartament, dar ea a refuzat categoric, motivând că era timpul să se descurce singură, deși Paul îi verifica suma din cont o dată pe săptămână și avea grijă ca niciodată să nu ducă lipsa banilor, dar își cunoștea fiica adoptivă. Ioana era mereu cumpătată și nu exagera cu lucruri de care nu avea nevoie.
S-a încins la discuții cu Andrei, pe care l-a plăcut imediat, mai ales că erau suporterii aceleiași echipe: Universitatea Craiova.
-Aoleo, e zece și eu mor de somn. Vii să dormim?
-Andrei unde doarme? Întreabă mama ei cu o tentă de îngrijorare.
-La mine în cameră, cum unde?
-Camera din față e liberă..
-La mine în cameră am zis…
Era mai bine să îl știe lângă ea. Îi plăcea să doarmă-n brațele lui. Andrei o aștepta deja în pat, uitându-se la un film pe laptop cât ea s-a dus la baie să își spele dinții și fața pentru somn.
-Iubito, ai un apel nepreluat, o anunță el în timp ce o săruta.
-Hmm, nu cunosc numărul, zicea ea și apelează.
-Da? O voce de femeie îi răsună în ureche.
-Bună seara! Îmi pare rău că sun la ora asta, dar am fost sunată ceva mai devreme de pe acest număr.
-Bună seara! Dacă vă recomandați, am să îl anunț imediat pe domnul.
-Sigur. Costea Ioana.
-Așteptați un moment.
Andrei o trage în brațele lui pe pat.
-Bună, Ioana!
Ea împietrește. Vocea lui îi trimite fiori reci prin tot corpul.
-Iar tu? De ce mă mai cauți? De ce m-ai sunat?
-Nu te-am sunat eu. Robert te-a sunat. Voia să te vadă.
-Robert?!
-Da! Ne-am mutat în Craiova și era nerăbdător să te vadă.
-Pot să vorbesc cu el?
-Doarme acum. Îi transmit ceva?
-O să îl sun mâine.
-Ok. Noapte bună, iubire.
Ioana a rămas împietrită, privind fix la ecranul telefonului.
-Cine era? Ce ai pățit?
-Bogdan! S-a mutat în Craiova.
-Nu înțeleg de ce ești atât de speriată de el. Ți-a făcut ceva?
Ioana se ridică de lângă el. Se așază în partea opusă a patului și își duce genunchii la piept. Nu îl privește în ochi.
-În seara în care ne-am despărțit, am mers în București la el, ca în fiecare week-end. Spre surprinderea mea nu m-a așteptat în gară, dar nu m-am îngrijorat, pentru că se mai întâmplase de vreo două ori, fiind prins la birou, așa că am luat un taxi până la el. Îmi dăduse la început un set de chei de la apartamentul lui, așa că am intrat și în camera noastră era el cu Aylin. A rămas foarte surprins când m-a văzut… ca și cum nu se aștepta. S-a îmbrăcat repede și a scos-o afară pe aia, apoi a început cu scuzele și regretele, dar eu, bineînțeles, m-am enervat și i-am dat o palmă. Apoi am vrut să plec, dar nu m-a lăsat.
Andrei își strângea pumnii, dar Ioana privea în continuare în pământ, iar ochii i s-au umplut de lacrimi continuând:
-A terminat cu mine ceea ce începuse cu ea… m-a obligat, prima mea dată. Am plecat de lângă el imediat ce adormise. Am luat un taxi și am plecat la gară. Acolo m-am întâlnit cu Eliza, o verișoară, și am rămas la ea până a doua zi. M-a căutat, ne-am certat, apoi m-a lăsat în pace și tot așa.
Andrei s-a ridicat și a luat-o în brațe. O strângea tare la pieptul lui.
-Nu o să se mai atingă de tine! Haide să dormim, nu te mai gândi la el.
Ioana își face curaj să îl privească în ochi.
-M-a făcut să mă simt atât de murdară. Nimeni nu mai știe de asta în afară de tine. Acesta e motivul pentru care am rupt orice legătură cu tine. De fapt, am rupt orice legătură cu orice bărbat posibil, mai puțin tata.
-De aceea mai aveai puțin și mă pălmuiai când te-ai trezit și eu te țineam în brațe…
Ioana încuviințează din cap.
-Asta explică multe. Vino, pune capul pe mine. Nimeni nu o să îți mai facă nici un rău.
O sărută pe frunte și îi pune degetul pe buze.
-Te iubesc, mico! Și nu, nu trebuie să spui nimic.
Toată noaptea și-a ținut mâna în jurul ei ca și cum ar fi protejat-o de un inamic invizibil.
Cele două zile petrecute la ea au trecut repede. Le-au petrecut plimbându-se sau vorbind ore în șir. La plecare, mașina lui era plină până la refuz cu lucrurile Ioanei. Cum ajungeau în Craiova urma să îl revadă pe Robi.
*
-Tati, mai e mult până ajungem? Întreabă copilul nerăbdător. Vorbise cu Ioana și urma să se întâlnească în fața Parcului Romanescu, iar Robert va rămâne câteva zile cu ea.
-Am ajuns, puiule! Ai grijă cum cobori, zice Bogdan și ia gentuța cu hainele copilului.
-Iubitule! Exclamă Ioana fericită și îl ridică în brațele ei, sub pupăturile de dor ale băiatului.
-Mami, el vine cu noi? Șoptește băiatul privind la Andrei.
-Da, scumpule!
Privirea Ioanei îngheață. Îl lasă pe Robert jos, de frică să nu îl scape.
-Bună, Ioana! O salută Bogdan fascinat.
Se aștepta ca inima să îi sară din piept în momentul în care o va vedea, dar impactul care ea îl are asupra lui e devastator, iar să o vadă cu el, un chin ce nu îl putea suporta.
-Bună, Bogdan! Puiule, îmbrățișează-ți tatăl și apoi du-te cu Andrei la mașină. În gând mulțumea zeilor că Andrei nu l-a luat încă la pumni pe Bogdan.
Copilul o ascultă întocmai și după ce își ia rămas bun de la tatăl său, îl prinde de mână pe Andrei și pleacă cu el.
-Îmi pare bine să te revăd. Ești frumoasă!
-O să am grijă de Robert. Știi doar.
-Știu, iubito. Și îți mulțumesc că nu îl respingi.
-Îl iubesc, cum aș putea?
-Prietenul tău ce părere are de asta?
-Iubitul meu este suficient de matur încât să înțeleagă că un copil nu are vină pentru greșelile părinților. O să se comporte frumos cu el, dacă asta te îngrijorează.
-Cu tine cum se comportă?
-Nu este cazul să intrăm în astfel de detalii. O să te sun când să vii să îl iei pe Robert. Mai vorbim.
-Stai! O prinde el de mână. Ioana își trage mâna din strânsoarea lui.
-Nu mă atinge. Ce mai vrei?
El pune capul în pământ.
-Nimic. Aveți grijă de voi.
Ioana intră în mașină, în spate, alături de Robert.
-Ce fac băieții mei preferați?
-Planuri pentru seara asta, chicotește băiatul parcă ascunzând un secret.
-Planuri? Ce planuri?
-Jocuri video, fotbal, pizza, Cola la doză, explică Andrei. Și înainte să mă bați, el a ales termenii și condițiile.
-Bine, bine. Lăsați astea pentru acasă, spune ea cu o față serioasă, dar în sinea ei era în culmea fericirii. Andrei și Robert se acceptaseră reciproc, iar ea urma să îl aibă pe Robert pentru ea până la sfârșitul săptămânii.
Timpul pe care l-au făcut până acasă, Robert l-a petrecut în brațele Ioanei. Se simțea iubit, protejat, răsfățat. Și cu tatăl lui îi plăcea, dar de Ioana avea nevoie ca de aer. Plângea în fiecare noapte după ea, în ciuda faptului că tatăl său îi spusese că bărbații nu plâng. Mama lui murise la naștere, așa că Ioana era singura mamă pe care o cunoștea. Îl îndrăgea și pe Andrei, dar spera ca Ioana să se întoarcă la tatăl lui. Nu o să îl ierte niciodată că a făcut-o să plece de lângă el.
*
Robert era în al nouălea cer în compania Ioanei. Îi plăceau poveștile de noapte bună sau că dormea mereu în brațele ei. Îi plăcea că se juca cu el fără să își piardă răbdarea. Deși avea doar patru ani, înțelegea mai multe decât lăsa să se vadă, așa că a fost foarte dezamăgit atunci când tatăl lui a sunat-o pe Ioana.
-Dar eu mai vreau să stau cu tine! Se roagă el de mama lui.
-Bogdan, așteaptă puțin! Apoi își îndreaptă atenția asupra copilului: Scumpul meu, trebuie să înțelegi că și tatălui tău îi este dor de tine, și apoi, o să ne vedem mereu, da? Haide, schimbă mutrița aia de îngeraș bosumflat și spune-i lui Andrei să îți dea să papi înghețată.
Copilul ascultă întocmai, deși să plece de lângă Ioana era ultimul lucru care și-l dorea.
-Așa, scuză-mă! Știi cum reacționează Robert când e nevoit să se despartă de mine.
-Da, nicio problemă. Deci, când îl aduci?
-Dă-mi adresa! Îi fac o băiță, bagajul și venim.
-De ce nu ai insistat să mai rămână la tine? Vrei să scapi de el să poți să fii singură cu iubițelul tău?
-Vorbești prosti! Încetează cu acuzațiile de genul. Știi prea bine cât îl iubesc pe Robert, doar că are nevoie și de tatăl său și în plus… mai bine discutăm când îl aduc la tine.
-Îți trimit un mesaj cu adresa. De abia aștept să te revăd.
-Nu te entuziasma prea mult.
Andrei apare din spatele ușii, cu Robert încolăcindu-se printre picioarele lui.
-Iubita, eu trebuie să plec. În cinci minute ajunge Alex să mă ia și mergem la meci. Ești sigură că e ok să mergi singură?
Ioana îl sărută.
-E ok. Nu îți face griji. Mă îndoiesc că o să încerce să se mai atingă de mine. Ai grijă de tine și ține minte: ”Corectitudinea este cheia arbitrajului.” Râde ea.
El chicotește și îl îmbrățișează pe Robi, după care pleacă.
-Vino, uriașule. La baie cu tine!
Robert o urmează pe Ioana în baie.
-Chiar îi e dor lui tati de mine? Aylin mi-a zis că voi nu mă vreți și de aceea ai plecat tu și că, dacă nu ascult ce zice ea, mă duce la metrou și mă lasă acolo.
Fața Ioanei se schimbă într-o grimasă de oroare și durere.
-Tu trebuie să înțelegi anumite lucruri, scumpule. Aylin vorbește prosti, nu o mai lua în seamă. Eu am plecat pentru că eu și tati nu ne mai înțelegeam, dar asta nu are nicio legătură cu tine, și pot să îți garantez că tati te iubește mai mult decât orice.
-Și pe tine te iubește. L-am văzut plângând și mereu vorbește doar de tine.
-Gata cu vorbăria! Fugi și îmbracă-te până îți adun eu hăinuțele. Îți pun jucăriile sau le lași aici?
-Le las aici, să am mai multe când mă întorc, zice băiatul țopăind.
Ioana strânge tot și îl ia pe băiat de mânuță până la mașină. Drumul de 15 minute l-au parcurs în liniște. Ea oprește în fața unei case mari și frumoase, dar căreia, chiar și de afară, îi lipsea căldura unui cămin. Îl ajută pe Robert să coboare, iar portarul le deschide ușa. Bogdan îi aștepta pe terasă. Robert fuge în brațele tatălui său.
-Tatiiii, mi-a fost dor de tine!
Bogdan îl ia în brațe și îl învârte. Îi era dor de zâmbetul care îl avea băiatul lui în preajma Ioanei.
-Bună, Ioana! Vrei să intri? Zice el luând bagajul copilului.
-Da, mami. Vino și mai stai puțin cu noi.
Ioana zâmbește.
-Da, de ce nu? Oricum ți-am zis că trebuie să vorbim.
Îl privea cu teamă, dar și cu dor. Îi lipsea prezența lui, dar nu îl voia înapoi, nu după ce a văzut că e capabil să îi facă rău. El a observat imediat cum ea dă o altă alură casei. O făcea mai puțin sterilă, mai primitoare. Citise și teama din ochii ei. Îi venea să se bată singur că i-a făcut rău. A condus-o în living și Robert a plecat cu bona lui, după ce a smuls sute de promisiuni de la Ioana că o să o revadă curând.
-Deci, despre ce vrei să vorbim?
Ea tresare atunci când el se așază lângă ea și se ridică. El realizează că ea încă este afectată de cele întâmplate și se așază pe un scaun, mai departe de ea.
-Îmi pare rău…! Zice el și își aprinde o țigară.
Ea dă din mână a lehamite și îi urmează exemplul.
-E vorba de Robi. Aylin are o influență proastă asupra lui. Îi spune prostii. E foarte speriat că noi nu îl mai iubim. Inclusiv l-a amenințat că o să-l ducă la metrou și o să îl lase acolo, dacă nu o ascultă întocmai.
-Cățeaua! Mersi că mi-ai zis. Nu știam… Cu mine nu vorbește despre asta…
-Este intimidat de tine, de aceea. Și este și supărat pe tine. Trebuie să te ocupi mai mult de el. Nu vreau să stea prea mult timp cu mine ca să nu se îndepărteze de tine. Te învinovățește pe tine pentru lipsa mea.
-Știu! Și are dreptate.
O prinde de mâini. Ioanei i se taie respirația.
-Îmi pare rău, iubire! Îți jur! Ultimul lucru pe care mi-l doream era ca tu să pleci de lângă mine.
-Nu vreau să mai vorbim despre asta. Eu trebuie să plec. Ai grijă de Robi.
*
Casa părea din nou sterilă și rece în absența Ioanei. Îi era atât de dor de ea. Își amintea furia nebună care a simțit-o în seara aceea. Nu o să se ierte niciodată pentru ce i-a făcut. Parfumul puternic al lui Aylin îi întoarce stomacul pe dos.
-Bună, iubitule!
-Câte plante au murit în jurul tău din cauza superbului tău parfum?
-Mda, frumoasă primire!
El o prinde de braț. O fixează cu ochii lui verzi și reci.
-Ascultă aici: m-am săturat ca tu să îmi cheltuiești banii, m-am săturat să îți bați joc de munca mea. În momentul acesta, îți strângi toate lucrurile și pleci în Constanța. Nu te vreau în preajma mea sau a copilului meu. Ești o perfidă și o ipocrită. Dispari și să nu te mai văd! Spune el apăsat și o împinge.
Aylin șocată, urcă plângând scările. Fără alte cuvinte își strânge repede totul și pleacă. El se simțea mai bine acum, mai liber. Știa că nu are dreptul să o vrea pe Ioana înapoi, dar va încerca orice ca să o recupereze.