Gara din Craiova era aceeași ca întotdeauna, nimic schimbat. Nu a vrut nici o companie de acasă, o aștepta Andra în gară, o să rămână la ea câteva zile până își găsește ceva de închiriat.
-Hei, hei, hei, domnișoara. You’re alive!
Vocea lui a lovit-o până în adâncul stomacului. Se întoarce în direcția vocii lui.
-Bună, Andrei! A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit și mult mai multă vreme de când nu te-am mai văzut. Ce faci în gară?
-Te așteptam!
Răspunsul lui a uimit-o peste măsură. “Doamne, ce frumos este!” “Ce dor mi-a fost de el!”
-Nice try! Frumoasă glumă!
El își da capul pe spate și râde. “Doamne, ce frumoasă este!” “Ce dor mi-a fost de ea!” O fixează cu privirea.
-De fapt, vorbi serios.
-Poftim?!
-Da, vorbi cu Andra și i-am zis să… da, să mă lase să te iau eu de la gară și să rămâi la mine.
-Ceeeeeeeeee? Poftim?!
-Presupun că îți este greu bagajul. Vino, luăm un taxi.
El îi ia valiza, în timp ce ea îl urma mirată. Lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. El nu știa ce tare îi bate ei inima în preajma lui. Ea nu știa cât de mult își dorește el să o sărute.
-Îți dai seama că aștept niște explicații bine întemeiate.
El îi zâmbește și îi deschide portiera masinii.
-O să le primești după ce ajungem la mine, mănânci ceva și apoi dormi. Treisprezece ore pe tren sunt obositoare, nu?
-Hai, nu te mai eschiva și spune-mi.
-Acasă! și o sărută fugar, copilărește pe obraz. În acel moment două lucruri s-au întâmplat simultan: el a realizat cât de mult o vrea și inima ei a luat-o complet razna, amenințând ca în orice moment să îi sară din piept.
“Proasto! Parcă ai avea iar 15 ani!” “Prostule, îți bate inima ca unui puștan de 15 ani la primul sărut cu iubita!”
*
-Aoleo, tu chiar la 4 ți-ai găsit să stai? zicea ea, gâfâind din cauza efortului, în timp ce urca scările.
-Condiția fizică, femeie, condiția fizică! râde el.
Apartamentul era frumos decorat și spațios. El o conduce în bucătărie.
-O să îți pun valiza în fosta camera a surorii mele.
-Și, după, ai niște explicații de dat!
El râde zgomotos. Ea își aprinde o țigară și privește pe fereastră la agitația de afară. El o privește din pragul ușii ca vrăjit. Impulsul de moment îl îndeamnă să meargă să o ia în brațe. Părea atât de fragilă așa cum stătea în lumina soarelui, atât de inocenta. Cum e posibil ca la 19 ani să fi atât de matur, dar și de inocent deopotrivă?
-Deci, voiai explicatii, nu?
Ea tresare, smulsă brusc din gândurile ei. Își freacă antebrațele cu mâinile, dând senzația că îi e frig, deși afară erau peste 30 grade.
-Da, cam asta e ceea ce aștept, spune ea agitată.
-Then, have a sit și îți zic. Aseară intrai pe mess și vorbi cu Andra. Întrebai daca mai știe ceva de tine, o privește el cu reproș, pentru că în ultimele două-trei luni nu te-am mai văzut online, la telefon nu mai ști să răspunzi, practic ai dispărut de pe fața pământului. Mi-a zis că ai fost ocupată cu bacul și cu înscrierile la facultate, dar că vii azi în Craiova. Întrebai cu ce ocazie ne vizitezi și mi-a zis că îți cauți un loc unde să stai și că intrași la Universitate. Îi spusei că eu locuiesc singur și că ai putea la fel de bine să stai la mine și m-am oferit să te iau de la gară. A zis și o suni după ce ajungem la mine și îi zici ce ai hotărât.
-Să rămân la tine?
-Da. Adică, decât să stai să cauți ceva de închiriat, să fie și scump și toate alea, poți să rămâi la mine. Sor-mea a plecat cu prietenul ei în Germania, părinții s-au mutat la țară, deci totul e ok.
-Da, sună bine, se gândește Ioana cu voce tare, încercând să înlăture emoțiile. Să locuiască cu el, asta da provocare. Cel puțin asta simte și o face să fie confuză. În fond și la urma urmei, ei doi au fost best friends pentru o lungă perioadă de timp.
-Perfect! Are cine să îmi gătească! râde Andrei.
-Și cu banii, cum facem?
-Cum adică cum facem cu banii?
-Pai da, cât plătesc pentru chirie?
-Prostii!
-Termină! Zi cât! Nu face acum pe gentlemanu' că nu e momentul. Jumătate-jumătate?
-Discuția asta mă plictisește îngrozitor.
-Și tu pe mine mă enervezi îngrozitor.
-Mă, uite cum facem: tu gătești și te ocupi de bucătărie și eu văd de restul.
-Nu, nu vreau așa...
-Acum tu să încetezi și să nu mai fi atât de încăpățânată. Gândește-te câți bani o să dai pe facultate și restul lucrurilor. Sau ai și tu răbdare până îți găsești ceva de lucru. Și acum, pune mâna și mănâncă ceva, apoi la somn.
Ea deschide gura să protesteze, dar el deja plecase din bucătărie. S-a servit repede cu ceva din frigider și apoi, luând primul tricou găsit în geantă, s-a strecurat între așternuturile răcoroase și a adormit instantaneu.
Era sigur că își va face o mie de păcate, dar nu se putea abține să nu o privească dormind. Părea atât de neajutorată. Chiar și cu personalitatea ei, ce putea face singură aici? El o să aibă grijă de ea. Oare o să poată să îi zică vreodată cât de greu i-a fost în ultimii ani în care a preferat să stea deoparte, în care o căuta pe ea în orice femeie? Mare prostie asta cu best friendu'. Acum era lângă el și asta e tot ce conta.
*
-Blestematul ăla de telefon! Da?
-Ce faci mă? Te-am sunat de zece ori, dar cum să te obosești să răspunzi?
-Dormeam! Datorită ție, nu mai dorm!
-Ohh! Ești la Andrei?
-Da! Asta tot datorită ție!
Andra chicotea, amuzată de iritarea prietenei ei.
-Diseară, la opt vin și te iau la o pizza. Bye!
Ioana privește uimită la telefon. Era 18:34. Dormise patru ore. Se ridic repede din pat și începe să își aranjeze lucrurile în șifonier. Își trage o pereche de pantaloni scurți pe ea și intră în bucătărie.
-Andrei?
-În baie sunt! se aude vocea lui din direcția opusă.
-Vrei cafea? îl întreabă ea, în timp ce se familiariză cu bucătăria.
-No, no! Sucul meu îl găsești în ultimul sertar al frigiderului. Ce îmi faci bun să mănânc?
Ea râde.
-Nimic! La opt mergem cu Andra la pizza.
În timp ce își pune cafeaua, constată că a rămas fără țigări. Își ia portofelul, rămas în bucătărie, și coboară în căutarea unui magazin.
„-Superb!”
La colțul blocului era o gașcă formată din 10-15 băieți foarte gălăgioși.
-Bună, bună don’șoara! Te-ai rătăcit?
Ioana îi ignoră și încearcă să se concentreze pe căutarea magazinului. Unul dintre băieți, împins de curajul dat de aburii alcoolului și de presiunea anturajului, o ia în brațe.
***
-Mhmmm, ce bine miroase! Hei, unde-ai dispărut?
Andrei privește uimit în jurul lui. Nici urmă de Ioana. Apoi vede cafeaua aburindă pe masă și pachetul de țigări gol. Coboară în fugă scările.
„Femeile, mereu fac ce le taie capul!”
* * *
Ioana se întoarce surprinsă către admiratorul ei și îi dă o palmă. Băiatul începe să râdă.
-Tupeistă! Îmi plac fetele rele!
Ea dă să plece, însă el o prinde de mână.
-Ne părăsești atât de repede?
-E vreo problemă aici, băieți?
Ioana răsuflă ușurată și, simțind că strânsoarea în care îi era prinsă mâna cedează, fuge în brațele lui Andrei.
-Ahm.. Andrei.., scuza-mă! Pe bune, scuza-mă! N-am știut că e prietena ta.
Andrei le aruncă o privire amenințătoare și își trece protector brațul în jurul umerilor Ioanei.
-Ești bine? Vino, să urcăm!
Ea se sprijină câteva momente de el și inspiră adânc.
-Da, sunt bine. M-am speriat puțin, doar. Vii cu mine până la magazin?
-Am eu țigări! adaugă el sec.
-Nu te mai rog încă o dată.
Fără săîi elibereze umerii, o conduce la magazinul de lângă blocul vecin. Îi plăcea să o simtă aproape de el.
-Să nu mai pleci așa, fără să îmi zici.
-Era doar până la magazin...
-Câteva săptămâni, două-trei, ieși doar cu mine. Ai văzut și tu întâmplarea de mai devreme…
Restul serii a decurs fără incidente. Au ieșit la pizza cu Andra și Alex, prietenul Andrei, s-au plimbat în parc și a fost totul ok.
*
-Ți-am zis că nu o să te las niciodată! Tu ești a mea, ai înțeles? A MEA! țipă el cu voce groasă care îi trădează nervozitatea.
Ea căzuse într-o baltă formată de ploaia care cade necontenit. E toată udă, dar nu-i pasă, vrea doar să stea cât mai departe de el.
-Mai bine mor, decât să fiu a ta! îl confruntă Ioana.
Palma primită a simțit-o cu fiecare celulă a pielii. Din buza inferioară, roșie și umflată, șiroia un firicel de sânge ce se amesteca cu picăturile de ploaie. Cade înapoi pe trotuar.
Țipătul ei îl trezește și fuge la ea în cameră. Îi pune mâna pe frunte și vede că e rece și transpirată. Fără să o trezească, se așază lângă ea în pat și o ia în brațe mângâind-o pe frunte.
-Hai, gata micuțo! Liniștește-te! A fost doar un vis...
*
Soarele își revarsă razele prin fereastra deschisă a camerei. Ioanei nu îi vine să se trezească. E atât de bine în brațele lui. Mintea începe să îi trimită semnale de alarmă. „În brațele lui?!” Deschide ochii și vede mâna care îi înconjura talia. Se ridică brusc în șezut.
-ANDREI!
Alertat de un alt țipat, deschide alene ochii, încă flirtând cu somnul.
-’Neața!
-Lasă asta! Ce cauți la mine în pat? întreabă ea nervoasă, strângând plapuma la piept.
-Am venit în toiul nopții, admite el încercând să scape de influențele somnului. Ai avut un coșmar sau nu știu, cert e că m-a trezit țipatul tău și am venit să văd ce ai pățit. Te-am luat în brațe să te liniștești și am adormit și eu.
-Ahh... mulțumesc! Îmi pare rău că am țipat la tine, îngână ea.
„Ce frumos e dimineața, somnoros și ciufulit!”
„Ce frumoasă e dimineața, ciufulită și somnoroasă!”
Își întinde o mână și îi mângâie obrazul. Ea îl prinde de mână și, în mod reflex, îi sărută podul palmei.
„De ai știi cât timp ai domnit peste visele mele!”
El își revine repede din starea de visare ce i-a cuprins. Nu o să o sărute, deși asta își dorea cel mai mult, dar nu o să strice relația de prietenie ce se relega între ei. Se ridică repede din pat. Își ciufulește mai rău părul la spate în încercarea de a-l aranja.
-Eu, uhm... o să merg ... până la baie!
Ioana înclina din cap și se ridică și ea să se schimbe. Peste alte câteva minute era în bucătărie pregătind cafeaua și micul dejun, îmbrăcată într-o rochiță neagră, vaporoasă, ce îi ajunge până la genunchi. Din cameră, soneria telefonului sparge liniștea. În graba ei pentru a răspunde, se lovește de Andrei.
-Scuza-mă! Pune și tu masa! zice ea fâstâcită. Fuge repede la telefon și răspunde.
-Da?
-Bună dimineața, sunshine!
Vocea care i-a torturat visele în ultimul an i se revarsă din ureche în sânge, înfiorându-i sufletul.
-Ce vrei?
-Ce vreau? Domnișorică, ai uitat regulile de bun simț. Sunt bine, mersi de întrebare. Mi s-a făcut dor de tine și mă gândeam să îți fac o vizită. Craiova este un oraș frumos, nu? articulează el ultimele cuvinte.
-M-ai urmărit!
-Prostii, iubito! Nu e greu de aflat la ce facultate ești, deci a fost nevoie doar de o întrebare.
-Bogdane, o sa îți zic foarte clar și pentru ultima data: LASĂ-MĂ ÎN PACE!
Alertat de țipetele ei, Andrei fuge la ea în cameră.
-Ce ai pățit? Cu cine te cerți?
Ea îi arată exasperată telefonul și el i-l ia din mână.
-Alo?!
-Ohh my God, micuța domnișoară are companie, râde în mod ironic Bogdan.
-Ascultă aici și ascultă bine: NU O MAI CĂUTA, las-o în pace. Nu știu ce a fost între voi și nu mă interesează, dar în mod cert o deranjează prezența ta, fie ea și telefonică, așa că nu o mai căuta.
Andrei lasă telefonul pe pat și o ia în brațe pe Ioana, care e albă ca varul și tremură.
-Gata, micuțo! Nu îți face griji. Nu o să se atingă nimeni de tine, promit.
Cu capul lipit de pieptul lui, ea suspină înspăimântată.
-Mă torturează, m-am săturat. Mă sună încontinuu, până și noaptea îl visez.
-Stai liniștită, mâine mergem și îți schimbi numărul. Scapi și de asta.
Ea își ridica ochii și îl privește recunoscătoare, dar știa mai bine. ”Măcar de asta l-ar opri…”
-Acum, hai să mâncăm, apoi te scot la plimbare.