Simteam ...desi dormeam ma simteam treaza.Blocata intre o stare de visare si cea de a fi treaza fara sa imi deschid ochii. Auzeam voci . Intrau si ieseau.Simteam cum ceva rece ma inconjoara . Ceva incerca sa ma inghete si o facea incet , pornind de la picioare . Curand a ajuns la brate si stiam clar ca, daca va ajunge la inima sau la cap aveam sa nu mai exist. As fi incercat sa ma lupt , dar cum daca nu stiam cu ce ? Raceala urca incet , dar sigur . Inca putin si isi atingea tinta. Am incercat , cu toata fiinta mea sa imi imaginez o bariera care sa o opreasca , ceva care sa o tina macar pe loc. Ma simteam neputincioasa. Frica crestea in mine odata cu frigul.Am incercat mai tare sa imi concentrez gandirea pentru a opri inghetul care avea sa puna stapanire pe mine.Auzeam voci pe fundal , insa imi erau neclare. Si atunci am simtit ... nu raceala , ci ceva cald pe pieptul meu . Radia si simteam energia din mine in sfarsit. Simteam cum raceala aceea dispare si cum devin ca un cuptor incins.
Sa imi deschid ochii ? As fi vrut ...dar imi e teama ? De ce ? Nici macar eu nu stiu. Poate imi e frica de ce as putea vedea , de ce ma asteapta cand ma voi ridica ,poate imi e ba chiar frica ca nu ii pot deschide. Imi e asa dor de mama...Imi e teama ca ii voi uita infatisarea , caci acum nu imi amintesc prea mult. Doar momente ,niste ochi verzi si parul facut din flacari. Vreau sa fiu din nou cu ea ! Vreau sa ma plimb cu ea printre trunchiurile copacilor ! Vreau sa fie totul ca atunci ! Vreau inapoi acasa ! Daca as fi putut as fi tipat ! Dar am tinut totul in mine. Obrajii mei mi-i simteam uzi si mi-am dat seama ca plangeam . Am simtit o adiere pe fata mea acum uda de plans. Oare cineva a intrat inauntru sau a pornit sistemul de ventilatie ? Nu auzeam pasi prim camera , dar auzeam fasaind. Acum nu simteam doar o boare , ci vant suflandu-mi printre flacarile propriului par. Locul unde stateam nu mai era la fel de confortabil . Era tare , rece si ud ca si cand as fi adormit pe pamant.
Cu o sfortare mi-am deschis ochii. Nu eram nici pe departe pe un pat intr-o camera , in cladirea aia din munte. Nici macar nu eram aproape de vreun munte. Eram undeva in salbaticia Azriei , in padurile sale ciudate. Copacii din jur erau diferiti. Unii pareau normali , ca cei de pe Terra , dar erau unii cu scoarta inchisa la culoare , ca a mahonului si aveau drept frunze unele ace ca de argint.
Unii erau rasuciti ca si cand un copil s-ar fi jucat cu plastilina. Erau arbori pitici cu scoarta la fel de inchisa la culoare , care aveau fructe rosii , iar unii aveau trunchiul inalt acoperit cu muschi , iar in varf erau frunze ca niste tepi lati . Iarba era de un verde palid , ca si cand ar fi fost moarta. Ce era ciudat era ca doar in luminisul in care ma aflam iarba arata astfel. Dupa cum parea in adancimile padurii iarba era la fel de verde ca smaraldul.
Nici nu imi inchipui cum am ajuns aici . Trebuia sa fiu in muntele ala plin de tehnologie cu Will , Mia , Sky si celelalte 500 de suflete ! M-am ridicat incet simtind iarba umeda care imi gadila palmele.
Privind mai bine spre mainile mele am observat ca degetele erau ca si cand m-as fi fript. Dar acum nu ma durea catusi de putin . Parea ca cineva le-a ingrijit. Dar de ce sunt eu in padure ? Atat de repede au renuntat la mine ? Ei m-au abandonat aici ? Dar nu e posibil ? Auzeam voci si acum cateva momente era intr-un pat cald. Stiu asta ! Nu se poate sa fi visat totul . Stiu ca simteam totul in jurul meu. Privind spre cer parea ca fiind dimineata. M-am ridicat in picioare nestiind daca eram capabila sa merg. Oare cate zile am stat asa ? Ce am facut ? Chiar eu m-am adus in starea asta ?
Am reusit sa fac pas dupa pas , bucurandu-ma de fiecare data , ca un om imobilizat caruia i s-a intamplat o minune . Eram amortita. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era sa fiu nevoita sa alerg. Desi ma simteam ca si cand as fi stat nemiscata de vreun an , mintea mea era in alerta. Unde ma aflam ? Cum am sa ies teafara din asta ?
" Poate doar visezi " , mi-a soptit constiinta . Poate ca totul era doar un vis , dar se simtea asa real ! Simteam caldura care patrundea prin copaci de la Nigius , steaua care incalzea aceasta planeta precum soarele incalzea Pamantul. Atunci am ales pur si simplu sa ma ciupesc.
- Auch ! am strigat eu. Asta e realitate ... Unde naiba sunt ?
De fapt, intrebarea e ...Cum am ajuns eu aici ?
Privind in jur din nou nu vedeam nimic care sa ma salveze din situatia in care ma aflam : ratacita intr-un loc rupt de civilizatie , fara vreun mod de a contacta pe cineva. Pentru cateva momente chiar incepuse sa imi para rau ca am indepartat cipul ala de la incheietura mainii. Acum pare sa se vindece rana , dar nu se stie daca asta va fi cea mai grava daca voi scapa de aici cu viata.
Cum nu aveam de ales a trebuit sa aleg o directie in care sa ma indrept. Dar daca ma indrept chiar in directia opus locului cu civilizatie ? Nu puteam sta la nesfarsit in acelasi loc. Desi e abia dimineata trebuie sa imi gasesc un adapost sau sa fac unul.
*** Will ***
Inca o lovitura...De data asta trebuie sa nimeresc !
Sunetul glontului a izbucnit si privind tinta am observat cum am ratat la fel ca si celelalte dati. Frustrarea pe care o simteam ma facea sa vreau sa lovesc ceva. Nu ma pot concentra pur si simplu ! Am iesit din camera de antrenamente cu un prosop de dupa gat. Dupa ce am facut un dus ma simteam la fel de ciudat. Mi-am schimbat hainele si am iesit pe holuri. Ma indreptam spre salonul ei . Tot ce stiu e ca se simtea rau si dupa ce am ajuns-o in sfarsit din urma in timp ce alerga pe holuri am imbratisat-o strans. Avea nevoie de asta. Plangea cu suspine si tipa ca vrea sa se duca sa ii salveze. Apoi s-a intamplat ceva ...rau. A fost luata de doctori si dusa intr-unul dintre saloane. Eu si Mia am alergat sa ii spunem ce am vazut lui Sky , care nu parea deloc surprinsa. Ne-a spus doar ca doctorii sa aiba grija si noi la fel. E imprevizibil.
Am ajuns pe holul cu saloanele dotate cu aparatura unui spital intreg si un doctor tocmai ce iesea din salonul ei. L-am oprit sa il intreb daca s-a trezit .
- Inca nu , mi-a raspuns el sec. Dar nu se stie. Ne putem astepta la orice.
- Ce are ? am intrebat eu suspicios. Doctorul doar statea si se uita la mine ca si cum i-as fi vorbit in alta limba. Apoi a incercat sa plece , dar l-am apucat de incheietura.
-Ce are ? am insistat eu punand presiune pe incheietura mainii lui.
- Nu stim sigur , mi-a raspuns rece. E probabil sa fi suferit o cadere nervoasa. Sa nu uitam ca nu de mult s-a mai intamplat asta , a adaugat eliberandu-se din stransoarea mainii mele. Dandu-ma un pas in spate am intrebat:
- Pot sa o vad ?
- Esti invitatul meu ! Fa ce vrei ! mi-a zis el ridicand mainile in aer in semn de capitulare , dupa care aratand cu degetul usa de langa noi.
M-am indepartat de el si am trecut mana prin fata scanerului , usa deschizandu-se instant.
Tot ce puteam vedea era un pat alb , gol. Roscata nu era aici. Dar asta trebuie sa fie salonul. Idiotul ala se joaca cu mine !
Am iesit din salon , pumnii inclestandu-se. Putin imi pasa mie ca tipul e un doctor apreciat si ca acum vorbeste cu niste asistente avand niste dosare in mana . Nu am ezitat nici sa il iau de guler si sa il pun la perete , gest care l-a facut sa scape foile pe jos si pe asistente se tipe.
-Iti bati joc de mine ? i-am tipat eu in fata. Salonul ala e gol !
- Gol ? s-a mirat el incercand sa scape din mainile mele care amenintau sa il sugrume cat de curand.
- Da ! Gol ! Exact cum e creierul tau care crede ca face glume proaste cu mine ! Nu ti-ai ales o zi buna , amice !
Inca ma privea ca si cum ar fi vazut o stafie.
- Cum sa fie gol !? Abia am iesit de acolo acum cinci minute ! a incercat el sa se apere .
- Convinge-te singur ! am spus eu in timp ce ii dadeam drumul gulerului si impingandu-l spre directia salonului.
Aranjandu-si hainele a deschis usa si il vedeam cum se facea palid. Pentru a vedea parca mai bine daca nu cumva se ascunde pe undeva a dat ceaceafurile la o parte si se uita peste tot prin camera.
- Nu e ! am strigat eu exasperat.
- Unde Dumnezeu sa dispara o persoana inconstienta ?
Simteam cum panica se asimileaza si am iesit pe hol deschizand usa fiecarui salon , doctorul dupa mine. Cand am ajuns si la ultima usa am inceput sa imi simt nervii intinsi la maxim. Spre groaza doctorului salonul era gol . Niciun bolnav nu zacea acolo , nicio asistenta care sa ii dea medicamente , nicio roscata intinsa pe pat. Ochii imi ieseau din orbita incercand sa o gasesc undeva ascunsa prin colturile camerei.
- Nu se poate ! striga doctorul cuprinzandu-si fata cu mainile. A alergat la niste asistente pe hol punandu-le intrebari , insa niciuna nu a vazut vreun pacient plimbandu-se pe holuri .
Venindu-mi o idee l-am batut repede pe umar si i-am spus :
- Eu ma duc sa verific camerele. Tu pune-i pe ceilalti sa o caute. Haide !
A dat din cap agitat , in timp ce eu alergam spre biblioteca. Stiam ca acum e incuiata , cat timp Sky e inauntru , asa ca nu m-am obosit sa introduc codul care sigur a fost schimbat. Pur si simplu am dat cu pumnii in usa asteptand sa imi deschida.
-Ce vrei ? m-a intampinat Sky incruntata . Avea cearcane si parul arata fara vlaga si ciufulit de parca bufnita ei i-ar fi stat in cap.
- A disparut !
- Cine ? a intrebat ea incruntandu-se.
- Savannah ! Acum cateva minute era in salonul ei , iar in clipa urmatoare nu mai e. Am cautat peste tot. Nimeni nu a vazut-o , am zis eu gesticuland.
Nu a asteptat mai mult. A iesit pe usa impingandu-ma si am traversat holurile spre sala unde aveau loc intrunirile importante, unde era unitatea centrala. A introdus codul si ajungand la calculator a cautat inregistrarile de pe holuri , deoarece saloanele nu erau monitorizate video.Cel putin era viata privata.
- Nu e nimic pe camere , a anuntat ea.
- Dar e imposibil ! Doar nu s-a teleportat , pentru numele lui Dumnezeu ! am strigat eu.
Sky ma privea atenta , fara expresie , ganditoare.
- Ce ? Doar nu crezi ca a rapit-o careva sau sa fie ascunsa pe aici. Ai vazut si tu camerele , am zis ei aratand cu mana spre ecran.
Sky isi musca buza. Stiu ca face asta doar cand e stresata si cand trebuie sa ia o decizie.
- Vino cu mine , mi-a spus ea cu ingrijorare in voce.
Am urmat-o pana inapoi in biblioteca . Nu m-a mirat sa vad ca pe masa solida din mijoc erau imprastiate carti , foi si chiar fotografii. Bufnita ei mi-a zburat pe deasupra capului. Poate aveam dreptate cu privire la parul ei. Daca ma gandesc mai bine si eu ar trebui sa fac o vizita , dar acum am treburi mult mai importante de facut.
Am fost trezit din transa mea de zgomotul produs de o carte si un dosar gros trantit in fata mea.