Wild

13. Aparentele inseala

***Savannah***

Durerea care ma cuprinde e groaznica. Aproape ca nu mai suport. Nu stiu cat o sa mai rezist. Evident ca vorbesc despre " durerea " din stomac. Mor de foame. Nu am gasit nici macar niste simple fructe de padure , nici macar " moartea dulce" . Nu ca as fi mancat , desi as fi destul de tentata , dar macar as fi stiut ca in jur sunt posibile alte surse de mancare. Prin locurile astea sinistre nu se poate observa nici urma de vreun animal salbatic. Probabil ca isi ascund urmele pentru a-si ataca prada. Nu poti fi niciodata sigur. In jur sunt doar copaci de toate felurile , unii necunoscuti pentru mine.

Am ales pur si simplu sa o iau spre est , directia de unde rasare soarele , pentru ca aici stiu ca muntii sunt in est. Am vazut de vreo doua ori rasaritul de pe o creasta a muntelui , atat cat mi-a fost permis. Mi s-a spus foarte clar ca sunt foarte cautata . Krutost ma considera probabil foarte importanta daca si-a pus garzile sale bionice sa ma caute si in gaura de sarpe. Nu credeam ca ma vor gasi in cel mai sigur loc , in muntele ala. Dar acum as avea noroc daca m-ar gasi ei inainte sa ma gaseasca vreo fiara in adancimea padurii azriene , unde doar ecoul tipatului meu s-ar auzi , pierind in intuneric. Vremea pare destul de buna , dar anotimpul asta e imprevizibil si m-as putea vedea luata prin surprindere curand daca nu gasesc un simplu adapost , dar sa sper la intoarcerea mea la muntele ala ciudat ar fi zadarnica. Nici macar nu stiu daca ei au de a face cu mutarea mea dintr-un pat confortabil in mijlocul junglei asteia ! Pe deasupra nu mi-e doar foame , ci si sete. Incercand sa gasesc ceva care sa para comestibil ma invart prin padurea asta. Sunt specii de plante total necunoscute mie , dar niciuna nu are vreun fruct sau orice care sa para comestibil.
Mi-am mutat privirea in sus , cautand printre ramuri. Dar nimic nu parea util. Apoi un copac mi-a atras atentia. Trunchiul sau semana cu al unui palmier , iar frunzele sunt mari ,late si verzi , insa orientate in sus ca o umbrela deschisa si rupta. Pare sa ascunda ceva printre coroana asta ciudata. Fara sa stau prea mult pe ganduri am inceput sa ma catar in copac agila ca o pisica. Cand eram mica ma ascundeam mereu in copaci. Scoarta era putin cam rigida si m-am ales cu cateva zgarieturi pe brate. Nu puteam da inapoi acum. Copacul asta pare unul dintre cei mai inalti din imprejurimi , iar caderea de la inaltimea asta nu iti poate asigura altceva decat un bilet dus spre " lumea celor drepti". Dar daca nu gasesc ceva rapid de mancare probabil am sa mor si de foame , daca nu de sete . Incercarea moarte n-are !

Intr-un final am ajuns in varf si m-am agatat de una dintre crengile groase din coroana . Cu grija m-am asezat pe ea , facandu-mi loc printre crengile late. De aici puteam vedea peisajul din jurul meu. Peste tot era doar padurea.In departare se vede o linie neagra , insa habar n-am daca e vorba de munti sau de padurea nesfarsita. Cum am ajuns eu aici ramane inca un mister. Un mai mare mister ramane cum as putea eu sa ma intorc sau daca as supravietui pana ma va gasi cineva. Ce prostii vorbesc eu aici ? Nimeni nu m-ar gasi in locul asta ! Sunt pierduta...

Dar preocuparea mea acum e alta. Dau frunzele la o parte sperand sa gasesc ceva. Frustrarea ma cuprinde negasind nimic care sa imi ajute starea disperata in care ma aflu. Ma trag mai mult spre mijloc , exact langa trunchi . Stiu sigur ca am vazut ceva aici sus. Din buzunarul de la pantaloni imi scot un briceag. Ma bucur ca am inca uniforma pe mine. Briceagul e singurul lucru care il detin in momentul de fata , deci cel mai pretios. In mijloc , bine camuflate de frunze care il acopera e un fel de cocon, insa nu pare ca unul al vreunei vietati , ci mai degraba ca un boboc al unei flori. Unul mare cam cat o minge de baschet si verde. Incep sa tai asa-zisul ambalaj , insa briceagul abia face fata. E ca si cum ai scrijelii copacul. Dupa mult timp in care am eliminat frunze groase care il infasoara am simtit cum am ajuns la interior . Acum continutul era invelit decat de o pelicula . Cu lama briceagului am taiat-o si dinauntru a inceput sa curga un lichid parfumat.

As fi vrut sa ma infrupt din sucul care curgea din "cocon", insa m-am oprit. Prelingandu-se pe frunze le facea sa capete un aspect bolnavicios. Interiorul e clar otravitor. Pe cat posibil am incercat sa ma feresc de sucul acela ca nu cumva sa ma atinga. Atata agitatie pentru ce ? Pana acum as fi putut fi mult mai departe , insa cu ce folos ?Nimeni nu imi va gasi trupul in padurea asta. Ma voi face una cu vegetatia. Inainte sa cobor am mai aruncat o privire in jur. Nimic nu s-a schimbat. Sunt inconjurata de marea verde a Azriei , insa ceva imi atrage atentia. O scanteie mica in aer , dupa care un mic fum negru se inalta in vazduh din departare , aproape de un copac " argintiu" cu crengile uriase.