M-a prins rapid de incheietura, atunci i-am simtit mana rece, l-am simtit cum tremura era agitat ceea ce inseama ca nu este bine deloc.
-De unde stii? l-am intrebat incet, nemiscandu-mi pozitia capului.
-Simt! mi-a soptit.
-Simti? Ar trebui sa stii, nu sa 'simti!
-Inceteaza cu asta, daca vrei sa te intorci chiar te rog, saluta-i si din partea mea!
-Sa presupunem ca ai dreptate, ce facem? Daca nu ne-au atatcat pana acum poate nu ne vor face nimic pana ajungem acasa.
-Nu puteam merge acasa! mi-a spus el nervos.
-De ce?
-Pentru ca ei asta vor, sa le arat unde stau, de parca le-as da un pistol incarcat si l-as indrepta şi spre capul meu! a gesticulat cu cealalta mana si a zambit cu coltul gurii.
-Ce gluma sadica!
Nu mi-a zis nimic doar a suras in timp ce si-a intors capul putin spre mine, continund sa ma traga dupa el prin padure.
-De cand ne urmăresc? l-am întrebat intrerupand linistea.
A ezitat puţin, gandindu-se
-Cred că din padure, putin mai departe de intrare!
-Si acum ce facem? Ai spus ca nu trebuie sa ne apropiem de casa, dar asta facem acum! i-am spus cu un aer de superioritate.
-Te crezi a naibii de desteapta, asa-i?
Nu i-am raspuns doar m-am uitat in fata, la drum, asa ca a continuat:
-Asta nu e drumul spre casa!
-Atunci de ce am mers pana acum pe aici?
-In urma cu 20 de metri trebuia sa intram pe o carare care ne ducea spre casa.
-Si unde mergem acum? Unde duce drumul asta?
-La o cabana veche, dar mai e foarte mult de mers pana la ea!
-Mergem acolo?
-Nu!
-Atunci?
-Daca n-ai mai pune atatea intrebari as putea sa gandesc mai bine!
-De parca o sa găseşti ceva! i-am spus in timp ce mi-am dat ochii peste cap.
Acesta şi-a întors privirea spre mine, nu stiu cum reuşesc să fac asta mereu, dar era nervos.
S-a uitat la mine urât, mi-a dat drumul la mâna, apoi m-a împins cu putere în umăr şi a grăbit pasul.
-N-ai de cât sa te descurci singură!
Am alergat dupa el, frecandu-mi umarul in care m-a lovit:
-Haide Jeff, nu înţeleg ce te-a deranjat aşa de tare!
Dar el nu facea nimic privea in faţă, ma ignora.
-N-avem timp, nu face asta acum, uita-te la mine si nu te mai purta ca un copil!
Din nou acelas raspuns, acum si-a mai scos si telefonul:
-Cu ii dai mesaj fix acum?
Doar si-a ridicat rapid capul din telefon, privind în fata apoi lasandu-l, iar in jos.
-Jeff, imi pare rau, bine? Acum vorbeste cu mine si zi ce facem!
Si-a intors capul spre mine cu o expresie la fel de surpată ca înainte:
-O să discutăm noi asta mai tarziu, dacă scapi!
-Daca scap?
-E aproape evident, daca cineva va fi prins aceea vei fi tu, cu atat mai mult cand vine vorba ca cineva sa moara! s-a uitat la mine cu coada ochiului.
-Foarte amuzant!
-Adam si Evan nu răspuns!
-Mai încearcă!
-Le-am dat mesaj, sper doar sa-l vada, acum ascultă!
Si-a dat ghiozdanul jos din spate, l-a deschis, a scos un pistol si un cuţit
-Tine asta si pregăteşte-te sa fugi! mi-a zis in timp ce si-a pus inapoi ghiozdanul.
-Nici nu vreau sa ştiu de ce ai un cuţit si un pistol in ghiozdanul de scoala!
Am luat cutitul, il tineam stras in mana stânga. Am vazut cum Jeff a strans si el pistolul în mâna dreapta s-a oprit din mers si si-a intors capul in spate, l-am observat cum a zâmbit larg.
Apoi s-a întors cu fata si m-a luat de mana atât de brusc incat m-a făcut sa tresar.
-Esti gata? Mi-a şoptit el.
-Nu! I-am răspuns, doar am dat din cap negativ, imi era frica, dar probabil nu-i pasă.
Acesta si-a mutat privirea in fata si in a doua secundă a inceput sa alerge tragandu-ma după el.
-Jeff ne urmaresc, sunt in spatele nostru! Tip la el in timp ce ma straduiam sa nu ma impiedic in toate crengile de pe jos.
-Stiu, doar alearga si nu te pierde de mine.
-Unde mergem?
-Pe aici! mi-a zis in timp ce a artat spre podul din fata noastra.
Era ceata, nici macar capatul celalalt nu se vedea.
-Dupa direct la stanga si ne intoarcem jos, pe langa rau
-Esti sigur ca e bine ce facem?
-Daca totul iese asa, ne vor pierde urma dupa ce trecem podul
Am ajuns in fata acestuia, pur si simplu nu mai puteam, simteam cum picioarele ma lasa, iar plamanii imi explodeaza. Am incetinit, Jeff a observat si m-a tras mai tare de brat.
-Inca se mai ţin după noi, li se aud pasii, cati sunt?
-Dupa pasi, sunt patru! mi-a zis in timp ce continua sa alerge.
La doar cel putin sase metri sub noi se afla un rau, aproape îngheţat.
Imediat ce am iesit Jeff m-a tras brusc dupa un copac, se aşează jos, încercând să-şi controleze respiraţia.
Nu mi-a zis nimic doar mi-a facut semn sa tac, dar eram prea obosită, gâfâiam. Jeff m-a tras aproape de el, spatele meu fiind lipit de pieptul lui. O mana mi-a pus-o la gură incercand să-mi ascundă respiraţia zgomotoasa, iar pe cealalta o ţinea in jurul meu strangamdu-ma o data cu pistolul din mâna.
-Încearcă sa nu te mişti! mi-a şoptit el.
Au urmat cateva minute de linişte, acea liniste de mormânt.
-Cred ca au plecat! mi-a zis el in cele din urma. Mi-a dat drumul si s-a ridicat in picioare.
A mers pana in mijlocul drumului analizând tot ce se putea vedea de ceaţă. Bineînţeles cu mine în spate, încercăm sa stau cat mai aproape de el ignorând tot ce se întâmplă in jur.
Jeff s-a întors spre mine, l-am văzut cum privea pe langa mine cu ochii mari. Nu a apucat să faca o mişcare sau să mai spună ceva, ca am simţit cu cineva îşi bagă mana in parul meu si ma trage, dându-mi capul pe spate.
Jeff s-a repezit spre mine să-mi prindă mâna, dar n-a fost suficient de rapid, trei tipi au aparut in spatele lui din senin, si l-au tras înapoi.
Individul continua sa ma traga de par, eu fiind cu capul pe spate. Am ţipat cat de tare am putut cu tot aerul ăla rece ce-mi invadase corpul.
Băiatul m-a zdruncinat si mi-a pus un cuţit la gat, apăsând încet. Lama era rece ca gheaţa.
Corpul meu a împietrit am vrut sa țip iar, dar o voce mi-a soptit:
-Sa nu mai îndrăzneşti sa scoţi un sunet! Vocea sa mi-a strabatut tot corpul.
Ma uitam la cei trei tipi care-l ţineau pe Jeff, nu le putem vedea faţa, aveau
măşti, li se vedeau doar ochii pătrunzători, pur si simplu îţi dadeau o senzaţie de 'întuneric'.
Am vazut cum unul din ei i-a smuls pistolul lui Jeff din mâna.
-Cine va trimis? tipă Jeff la ei, în timp ce se zbate.
Dar i-au ignorat total întrebarea şi vorbeau între ei. Vocile lor erau joase, poate de la măștile pe care le purtau, dar in orice caz erau genul de voci ce-ți provocau fiori pe şina spinării.
-Crezi ca o sa se bucure ?
-Mai mult ca sigur! A zis unu in timp ce l-a zdruncinat pe Jeff.
-Dar cu ea ce faceam?
-Stii deja!
-Hai sa ne distram!
La auzul acestor cuvinte am marit ochii, corpul meu a devenit rigid, dar nu pentru mult timp datorită tremuratului de frig.
Baiatul care ma ţinea, m-a întors spre el cu o mişcare rapidă.
-Iti este frica? Dupa ce o sa fii moarta nu o sa mai simti nimic.
Am încercat sa ies din stransoarea lui şi sa ma agit, neputand sa zic nimic doar dădeam din cap in semn ca nu.
Dar acesta doar m-a izbit cu putere de un copac si într-o secunda era în faţa mea.
-Daca te atingi de ea, am sa te omor, am sa va omor pe toţi si pe voi si pe nenorocitul ala de Lucas! spunea Jeff zbătându-se din ce în ce mai tare ignorând pistolul care îi era pus la cap.
-Momentan nu poţi Woods aşa ca ţine-ţi gura, nu mai ai ce sa faci acum, înţelegi asta? a zis baiatul cu mainile lui deoparte si de alta a umerilor mei, fiind rezemate de copac si capul intors spre Jeff.
-Sa va ia dracu pe toți!
Baiatul nu a bagat in seama cuvintele lui Jeff, a surâs apoi s-a întors brusc spre mine şi a inceput sa-si plimbe lama cutitului pe pielea mea palida de la frig. Incercam sa-l împing, dar acesta doar continua să se apropie de mine.
Am profitat de mainile libere, băgând mâna repede in buzunar, am scos cuţitul pe care mi l-a dat Jeff.
Am ezitat puţin, dar l-am băgat rapid in piciorul baiatului. Asta s-a îndepărtat brusc gemând de durere.
Ceilalţi au continuat să-l ţină si mai strâns pe Jeff de braţe, dar în acelaş timp voiau sa se apropie de mine.
Imaginea mă ingrozea, Jeff s-a smucit brusc scoţându-şi o mână din stransoare, dar s-a trezit cu un pumn in faţă, care l-a trântit jos.
Am scos un ţipăt înăbuşit in aburul provocat de respiraţia mea.
Mi-am acoperit întreaga faţă cu mainile in încercarea de a ascunde imaginea ingrozitoare.
Dându-mi incet mainile la oparte, am văzut cum pe fata lui Jeff se prelingea sângele.
-Nu mai scapi cu viaţa dupa asta Woods! a zis unul din tipi prizandu-l pe Jeff de barbie. Altul l-a tras de un braţ in sus.
Baiatul care m-a ţinut si-a scos cuţitul din picior, gemând din nou apoi si-a aţintit privirea aspra mea.
Nu a spus nici un cuvânt doar s-a apropiat de mine.
Doar pentru o fractiune de secundă i-am simtit pumnul rece pe față. Am cazut pe pământul umed.
Ultimul lucru pe care l-am vazut, a fost cum baiatul ce m-a lovit, s-a aplecat in faţă ochiilor mei lundu-mi barbia in doua degete si pot să jur ca l-am văzut zâmbind.
S-a ridicat, asezandu-se lângă ceilalţi, s-au întors cu spatele si l-au tras pe Jeff după ei.
Vedeam negru, dar încă le mai puteam auzi râsetele si ţipete lui Jeff pentru cateva secunde.
Apoi totul a disparut.
*Perspectiva altcuiva*
-L-ai audus?
-Da, este la etajul doi, aşa cum ai cerut!
-Singur?
-Da, pe fata am lasat-o, dar daca ii va aduce si pe ceilalti?
-Asta ar fi perfect, asta era planul meu, sa o las pe ea sa-i aducă pe resul la mine!
-Esti sigur ca va funcţiona?
-Nu îsi vor abandona şeful!
-El este doar momeala, asa-i?
-N-ai idee cât am asteptat sa pun pana pe el si cu atât mai mult sa il omor in fata tuturor. Nu uita, acolo unde este o momeală este şi o capcană!