Chapter 2- Don't touch me!
-Tu est-esti esti... se balbai soldatul care ii lasa maneca strainului sa cada.
Ceilalti nici nu au apucat sa inregistreze ce s-a intamplat atunci cand dupa un zgomot puternic si un tipat pitigaiat si asurzitor, s-au trezit cu unul dintre soldati aruncat peste masa, Bouff abia avand timp sa se fereasca de soldatul zburator.
-Este Diablo ! striga unul din ei.
-Pe el ! in acel moment toti s-au repezit la barbatul poreclit Diablo, care aflandu-se pe o masa, sari peste ei lovindu-l pe unul din soldati cu piciorul aruncandu-l peste o masa daramand toate paharele pline cu rom si vin infuriindu-i pe barbati. Un soldat se arunca asupra lui incercand sa-l prinda, dar Diablo se dadu pur si simplu din calea lui, luand una din sticlele goale aruncand-o spre el, soldatul ferindu-se iar sticla spargandu-se in capul lui Bouff.
Bouff, furios, se ridica de la masa, pregatit sa-l loveasca pe Diablo dar este impins intr-unul din oamenii asezati pe scaune varsandu-i romul peste camasa. Barbatul se enerva si se sui in carca lui lovindu-l cu pumnii in spate, iar Schiopul, dorind sa-l ajute pe Bouff , lua scaunul sa-l loveasca pe cel din carca lui dar lovi pe altcineva lasandu-l inconstient pe podea. Toate ca toate pana cineva se leaga de romul unui bun cetatean.
Diablo reusi sa se ascunda dupa tejghea in toata galagia, cautand momentul pentru a fugi.
-Nu se poate, opriti-va cu totii ! tipa Vidia. O sa ma concedieze ! Ba nu, o sa ma omoare ! Opriti-va brute ce sunteti ! O sa distrugeti locul asta !
Vidia era suparata, enervata la culme, vroia sa-i dea afara pe toti.
-Daca nu terminati in clipa asta va dau pe toti afara cu matura !! tipa ea din nou dar strigatele ei nu erau auzite de barbatii orbiti de furie.
Se arunca la pamant atunci cand un scaun fu aruncat in directia ei, iar in momentul acela vazu cauza tuturor nenorocirilor, se ascundea dupa tejghea, ticalosul !
-TU ! E numai vina ta ! Tu esti de vina, o sa te dau pe mana politiei sa te spanzure ticalosule ! tipa ea furioasa, ridicandu-se in picioare si indreptandu-se spre el.
-Shh ! Liniste, o sa ma vada ! incerca el sa-i sopteasca fara succes.
-O sa vezi tu ! Uite ce-ai facut ! Sunt in sfarsit lasata sef- fu oprita din trancaneala ei inutila de Diablo care o trase de mana si se arunca asupra ei acoperindu-i gura cu mana sa.
-Taci din gura ! ii sopti feroce la ureche iar Vidia se abtinu sa nu-l muste de degete.
O tari dupa el pana la iesirea din han, apoi in ciuda protestelor, o ridica peste umarul sau ca pe un sac de cartofi si se indrepta cu pasi repezi spre port.
-Da-mi drumul ! Da-mi drumul ! Lasa-ma jos, BRUTA ! Barbarule ! tipa Vidia dand din maini si din picioare incercand sa scape din stransoarea lui.
-Esti SURD ?! Ce nu intelegi ? Vreau sa ma lasi jos, pirat nenorocit ce esti !
Ticalosule, te faci ca nu ma auzi ai ?! Vidia continua sa scuipe insulte la el pana cand ajunsera in port.
'Aaa, in sfarsit a tacut!' se gandi Diablo, zambind usurat bucurandu-se de liniste.
-Ce cautam in port, animalule ? intreba, scuipand venin Vidia
Cu un marait scurt, Diablo se indrepta spre una din corabiile din port.
-Ce ? Acum marai ? comenta Vidia.
Ajungand in fata unei corabii mari din lemn masiv, vopsit recent, barbatul o aseza pe Vidia din nou pe umar, intr-o pozitie mai comfortabila pentru el pentru a urca la bordul navei.
-Oooo nu ! nu, nu, nu ! Doar nu crezi ca o sa poti sa ma rapesti asa, pur si simplu, ei bine mai ghiceste !! Nu am de gand sa ma urc la bordul gramezii aleia de scobitori ! tipa Vidia aruncand din nou din maini si din picioare, rasucindu-se si smucindu-se de parca ar fi luat foc.
-Lasa-ma jos ! Jos am spus, bruta, animalule, pune-ma jos! Da-mi drumul barbarule ! tipa fara oprire blonda.
Ajungand la bordul navei, Diablo se opri si se uita in jurul sau, ignorand tipetele si loviturile istericei care nu se mai oprea.
Toti membrii vasului, se oprira din activitatile lor anterioare, adunandu-se toti in jurul barbatului inalt, cu parul de culoarea castanei si cu ochii verzi sclipind periculos, care cara o femeie blonda ce parea foarte furioasa si mai ales nebuna de legat.
Diablo o arunca de pe umar pe punte, ea cazand, deloc gratios, pe spate pe lemnul tare si rece.
-Auci! Cine te crezi ! intreba ea, devenind si mai furioasa atunci cand el o ignora.
-Umm capitane ? intreba unul dintre membrii echipajului, parea foarte tanar, cam 15 ani, parul lui rosu era prins de o bandana maronie, avea fata pistruiata iar ochii lui sticlosi de un albastru intunecat, se uitau intrebatori cand la capitan, cand la fata intinsa pe jos.
-La ce va holbati, haimanale ce sunteti ! Intorceti-va la posturi ! Plecam din locul asta acum ! latra violent capitanul, iar toti fugira la posturile lor mai putin doua persoane.
-Deci, capitane, ne explici ce-i cu noul pasager ? intreba zambind strengar, un barbat inalt cu parul blond spalacit, ochii de un albastru deschis ca cerul senin, ce parea sa fie de aceeasi varsta cu capitanul.
Diablo arunca o privire fugara spre Vidia, dar nu raspunse nimic.
-Ripper, seteaza cursul spre Insula Antilles, vom opri acolo.
-Aye aye capitane ! zise barbatul blond, numit Ripper.
-Gilb- uhmm... frate, cine e ea ? intreba o tanara ca de 17 ani cu aceleasi trasaturi ca ale lui Diablo, doar ca ochii ei verzi erau mult mai luminosi. Era imbracata cu o rochie de culoarea piersicii, dantelata, cu volane la maneci si umflata de la talie in jos.
-Aaa, ea ? un nou membru al echipajului... Diablo se intoarse Vidia care acum era in picioare.
Se apropie de ea si o lua pe sus in acelasi mod ca la inceput ignorand din nou tipetele ei si indreptandu-se spre usa care ducea in interiorul vasului in cabina capitanului.
-Fratioare, nu cred ca ii place... zise din nou tanara ingrijorata.
-Ooo, nu-ti face griji Berry, o linisti capitanul, uite, pentru tine! Ii arunca o cutiuta mica din buzunar, pe care ea o prinse cu usurinta. Ochii ii licareau de bucurie de fiecare data cand fratele ei mai mare ii aducea cadouri. Din cutie scoase un lantisor de argint de care era agatat un pandantiv cu desenul unui trandafir scrijelit pe ambele fete.
-Vaaai, multumesc, e minunat ! exclama Berry, il voi ruga pe Federik sa mi-l puna !
-Sa fii cuminte, Berry, ti-am mai zis, ai grija ce faci! ii ordona capitanul care intra grabit inauntru trantind usa dupa el.
-Da, da, da... zise Berry urcand apoi pe puntea superioara asezandu-se langa Ripper care se afla la carma vasului.
-Esti un animal, da-mi drumul ! Esti insuportabil, ingrozitor, un ticalos de prima clasa ! Lasa-ma sa PLEC ! urla Vidia. Diablo o cara in spate cu usurinta, iar ea nu mai lovea din maini si din picioare, se lasa carata de el, stia ca nu ar avea nici un rost sa incerce sa scape din stransoarea lui, el fiind mult mai puternic. Asa ca se rezuma doar la insulte pe care el bineinteles le ignora.
Deschise usa de lemn, care scartai, si pe care o inchise in urma lui, inainta cu pasi repezi in interiorul cabinei, unde o arunca pe Vidia pe un pat mare, acoperit cu invelisuri din matase si perne mari, pufoase.
In cabina se afla un birou din lemn, solid si lacuit pe care se aflau imprastiate harti, un compas, un telescop, un termometru, creioane si hartii. Scaunul din spatele biroului era captusit cu un material fin, iar in stanga biroului se afla un sifonier inalt deschis in interiorul caruia se puteau observa pe langa pistoale, munitie si sabii, hainele asezate in mod ordonat ale capitanului. Langa sifonier, pe cuier se afla palaria capitanului de culoare neagra cu maginile aurii si un surtuc de aceeasi culoare cu palaria.
Pe peretii din lemn erau agatate sabii, topoare, sulite si alte arme ascutite cu rol decorativ, afise si franghi. Prin incapere mai erau imprastiate scoici de marimi mari, o plasa de pescuit in care erau agatate, pietre, scoici si bucati de sticla colorata pe peretele de care era rezemat patul, pe o masa cu picioare scurte aflata de cealalta parte a camerei se aflau tot felul de obiecte pretioase de la bijuterii si pietre scumpe la cupe si monezi de aur. Pe un afis agatat de usa erau infipte cutite de toate marimile de capitanul care exersa aruncarea la tinta, afisul reprezenta imaginea unui barbat solid cu o cicatrice deasupra ochiului stang.
Camera era intr-un dezastru total.
Diablo isi atinti privirea asupra Vidiei, ea ridica capul pentru a-i vedea ochii si inghiti in sec. Deodata i se facu frica si incepu sa tremure.
El dadu jos haina care era sfasiata in unele locuri si o arunca in mijlocul camerei, isi desfacu apoi cureaua si o arunca, odata cu ea si sabia din teaca si cele doua pistoale.
-C-ce f-fa-faci ? intreba tematoare Vidia. El nu ii raspunse, continuand sa isi dea jos camasa, dezvelind un abdomen bine sculptat si o pereche de brate puternice, pe piept avea o cicatrice care pornea din dreptul inimii si se termina la pectoralul drept.
-D-de ce te de-dezbraci ? intreba Vidia care rosi imediat si isi indrepta privirea altundeva incercand sa nu se holbeze la el. Dar atunci cand el se apropie de pat, se panica imediat si incerca sa sara din pat si sa fuga cat mai departe de el, dar fu imediat prinsa de diavolul cu ochii verzi si trantita inapoi in pat.
-St-stai, opreste-te ! Ce faci, termina ! incerca ea sa se elibereze dar fara speranta. Se aseza deasupra ei si dintr-o miscare ii imobiliza mainile deasupra capului. Vidia amuti si un fior ii trecu prin sirea spinarii atunci cand ii ridica usor rochia si ii saruta gatul subtire. Atingerile lui erau toxice si o ameteau, buzele lui catifelate ii mangaiau pielea, iar degetele lui urcau periculos de sus pe piciorul ei, se simtea de parca ar fi fost beata. Printr-un gest rapid, ii rupse corsetul, aducand-o inapoi la realitate, panicandu-se si mai mult.
-NU, nu stai ! Opres- incerca ea printr-un tipat slab sa-l opreasca.
-Shh... o sa-ti placa, ii sopti incet, lingandu-i usor pavilionul urechii. Ii saruta gatul din ce in ce mai pasional, folosind mai multa forta pentru a o opri din incercarile ei de a scapa. O pironi in pat, si o ataca, vrand sa o devoreze, ignorand vaicarelile ei silentioase, nu se putea opri, parfumul ei care ii umplea narile era ca un drog, trebuia sa aiba mai mult, era orbit de dorinta de a o face a lui.