DAMON:
Am străbătut holul cu încetinitorul, simțindu-ma nesigur. Vroiam să o iau la fugă, ca și când sub picioarele mele se afla jar încins, iar eu mergeam către sursa focului, gândindu-mă și repetându-mi în minte ce să îi zic. Nimic însă nu îmi părea potrivit.
Să intru și sa îi spun ca a avut dreptate? Ar fi vag și nu m-ar lua în serios. Sa merg la ea și sa îi arunc un "m-am îndrăgostit ca un prost de tine"? Până și asta mi se părea nesemnificativ pentru amalganul de sentimente ce se formaseră în interiorul meu. Oricât încercam nu puteam găsii cuvintele potrivite.
Stăteam în fața ușii ei, fixând clanța cu privirea. Ar trebui sa bat la ușă? Nimic nu îmi mai părea logic, simțeam ca pana și felul în care pășesc e diferit acum. Eram al naibii de confuz și speriat, căci nu știam nimic din ce va trebui sa fac de acum încolo.
Dacă doar ignor sentimentul atât de copleșitor? Nu ar trebui sa dispară? Mi-am scuturat capul ieșind din starea de om nebun în care intrasem. Mă purtam ca un șoarece în fața pisicii, panicat și nesăbuit.
Nu mai puteam sa fug de ce simt, era momentul să înfrunt adevărul. Mă îndrăgostisem pentru prima dată.
Am intrat fără să bat, inima bubuindu-mi sălbatic în piept.
O văzusem, stătea întinsă pe pat, cu spatele spre mine.
M-am îndreptat spre ea, cu pași mărunți, încercând sa nu fac gălăgie. Părea ca nu observase ca am intrat, sau poate chiar dormea.
Am ridicat pătura moale și subțire cu care era învelită, intrând în pat, lângă ea. Nu m-am putut abține, așa ca mi-am înconjurat imediat brațele în jurul ei, lipindu-i spatele de pieptul meu.
Orice contact cu ea se simțea mult prea intens pentru sănătatea mea mintală. Eram total absorbit de ea.
Știam ca nu doarme, eram convins, deși nu schița nici un gest. Îi simțeam respirația accelerată când o luasem în brațe.
I-am cuprins o șuviță de par intre degete, dând-o la o parte de pe pielea goala a spatelui sau, sărutând apoi locul fin.
A tras puternic aer în piept, cutremurandu-se la atingerea mea. Am ranjit, fiind bucuros de efectul pe care îl am asupra ei.
Am continuat sa depun sărutări mărunte pe toată porțiunea descoperită, sperând ca va înceta să mă ignore. O supărasem?
- Iubito, vorbește cu mine.
- Nu sunt iubita ta, Damon.
M-am încruntat auzind vocea spartă. Plansese! Am intors-o către mine, fără sa îi las șansa să se opună.
- Ce s-a întâmplat? Kevin ti-a facut ceva?
Primul meu gând fusese ca el se răzbunase și pe ea, deși eram conștient ca nu ar lovii o femeie. Kevin era prea gentleman sa o facă.
- Nu. Dar i-am spus adevărul, mărturisește apoi.
- Ce adevăr? O întreb dorind sa aud de la ea răspunsul
Ezitase câteva secunde, ocolindu-mi privirea, dar imediat ce si-a dat seama ca nu va scăpa, a vorbit.
- Că a fost ceva intre noi. Și că m-am îndrăgostit de tine, Damon!
- Cum adică "a fost"?
- A fost...Pentru că vreau să înceteze! Nu se mai poate să te porti așa în continuare! Vreau să mă lași în pace și sa se termine! L-am rănit destul pe Kevin, și jocurile tale mă rănesc și pe mine! S-a terminat! Definitiv.
- Asta vrei tu, nu-i așa? Perfect. Pentru că nici mie nu îmi place sa fiu îndrăgostit. E al dracu de nasol!
Fără sa adaug nimic, am ieșit trântind puternic ușa.
Îmi ieșisem din minți, auzind ca vrea sa se termine tocmai acum, când aproape salivam după ea. Când mi-o doream ca un nebun! Și nu doar în modul acela carnal, îmi doream sa o posed în fiecare mod posibil! Nu mă îndrăgostisem pur și simplu, mă obseda în aceiași măsură. Mă înnebunea și nu mai vedeam nimic, decât pe ea!
Nu avea dreptul sa îmi trântească așa, ușa în nas, nu tocmai acum!
Mă enervase teribil și chiar mă gândeam ca numai un whisky bun și o partida de sex nebuna m-ar putea face să uit de ea. Dacă nici asta nu îmi iesea, atunci nimic nu mi-ar putea scoate-o din minte.
Mi-am luat cheile și am condus rapid spre bar. Trebuia sa fie deschis, iar eu aveam nevoie de o distragere. Cerusem imediat sticla întreaga de whisky și m-am îndreptat spre bară. Dansa chiar Alice. Exact ce aveam nevoie. Roscata asta era complet nebuna!
18+
- Alice, în separeu, acum! Îi șoptesc suficient de tare cât sa audă de sus. Mi-a zâmbit imediat, aprobând din cap. Târfă!
Mi-am luat sticla, plecand spre cel mai bun separeu pentru nebunii. Nu vroiam sa urc în nici o camera, aveam de gând să beau mult și scările nu erau preferatele mele în momente ca acelea.
M-am aruncat pe canapea, așteptând sa vina odată. Am luat o gura mare de alcool și mi-am desfăcut cureaua pantalonilor. Nu aveam nevoie de nici un preludiu. Vroiam sa i-o trag atât de tare cât sa nu mai știu de mine. Sa mă descărc de toată tensiunea ce o adunasem.
Imediat ce a intrat i-am făcut semn să închidă ușa, apoi să se ocupe de erecția mea ce devenise dureroasă.
Fără nici un comentariu, se așezase în fața mea și începuse sa frece, sa linga și sa suga. Și deși scula mea părea să nu fie conectată cu creierul, plăcerea nu vroia să apară. Nu când în mintea mea era un singur chip, și nu era al roșcatei ce mi-o sugea.
M-am ridicat brusc, întorcand-o cu spatele la mine fără să îi spun nici un cuvânt. Am scos din buzunarul gecii un prezervativ pe care l-am pus imediat.
- Damon, pari puțin tensionat...s-a întâmplat ceva?
- Doar taci din gura, Alice! Spun și fără nici o atenționare intru în ea puternic, făcând-o să geamă. Uram târfele astea ieftine, îmi plăcea să am femei greu de sedus, care sa fie o provocare, căci orgoliul meu era în extaz când nu îmi scapa nici una. Rareori apelam la așa ceva și acum era unul din acele momente în care nu aveam chef sa seduc.
O penetram atât de puternic că aveam impresia că o voi rupe în doua. Mă purtam ca un sălbatic, dar dacă ar fi să mă iau după ea, nu îi displacea deloc.
Deși i-o trăgeam altei femei, mintea mea stătea la una singura. La cum ar fi sa o am pe ea. La cât de diferit m-as purta. O doream în toate modurile posibile.
- Jessica..Îmi scapă numele ei printre buze când am șimtit orgasmul venind, însă nu apucase să vină, căci roscata mă privise stupefiată, iar eu m-am oprit imediat.
- Jessica? Acea Jessica?! Ce dracu e cu tine, Damon? Să nu îmi spui că...
- Ieși afară! Strig la ea înainte sa poată spune și altceva. Dispari acum din fața mea! Continui sa strig ca un nebun când văd ca nu face ce i-am spus, ci doar mă privește socata.
Îmi trăsesem pantalonii, deși era al naibii de dureros că nu terminasem. Mă aruncasem pe canapea luând o gura mare de alcool. Cum naiba ajunsesem eu să mă îndrăgostesc?
- Damon, ce naiba faci? Aud vocea enervanta a lui Blair, când deja golisem trei sfert din sticlă.
- M-am îndrăgostit! Spun simplu și mai iau o gura privind în gol. Deși nu mă uit spre ea, pot să jur că îi văd expresia șocată.