Deși spaima se instalase în tot corpul meu și am încremenit, ochii mei l-au căutat instinctiv pe Damon. Nici nu apucasem să văd când a scos arma și a ajuns lângă mine, trăgându-mă spre mașina pe care tocmai o furasem. Am urcat amândoi, fiind deocamdată protejați de geamurile fumurii.
- Ascultă... trebuie sa mergi pe bancheta din spate și sa te întinzi. Orice ar fi, sa nu ridici capul! Ascunde-te cât de bine poți! Îmi șoptește încet, dar totuși disperat.
- Nici vorbă! Nu te las singur! Arma sau volanul? Îl întreb cu o voce încrezătoare, deși îmi tremura fiecare centimetru din corp.
- Nu e momentul să te încăpățânezi! Ești în pericol!
- Și tu la fel! Nu sunt atât de slaba precum crezi! Parcă ziceai ca mi de potrivește viața de L.A! S-o facem atunci!
Deși încerca să pară nervos ca îl contrazic, nu am putut sa nu îi observ rânjetul din coltul gurii pe care se abținea din greu să îl arate. Dacă învățasem ceva despre Damon, era ca îi plac provocările, pericolul și adrenalina. Are genul ăsta de lucruri în sânge și sunt sigura ca era mai mult decât fericit ca nu mă ascund ca o pisica speriată. A deschis torpedoul mașinii și a scos încă o armă pe care mi-a înmânat-o.
- Să nu îți tremure mâna, pisicuțo! Îmi spune rânjind când i-am tras pistolul din mână.
Nu îmi venea sa cred ca eu singura îmi doream sa iau o armă, când înainte nici nu ținusem vreuna în mână.
- Care-i planul?
- Nici unul. Te ții bine, te ferești și tragi în oricine poți!
Am înghițit în sec gândindu-mă ca îmi risc viața din nou. Nu aveam nici măcar un plan.
Dupa ce o masina pornise, în jur se așternuse liniștea, probabil toți s-au ascuns în locuri de unde pot sa se apere și sa atace mai bine.
Văzusem un grup de vreo 4 persoane îndreptându-se spre mașina noastră, dar Damon îmi făcuse semn să nu scot nici un sunet.
- Când se apropie de ușa ta, deschizi puternic cât sa il lovești, și sa ai timp sa tragi și închizi repede înapoi!
Am aprobat cu o simpla mișcare a capului și am rămas nemișcată așteptând sa văd pe unde vin.
Doi se așezasera în fața mașinii cu armele îndreptate spre parbriz, iar alții doi veneau spre ușile noastre. Imediat ce au fost suficient de aproape, i-am lovit cu ușa mașinii dar nu mai apucasem să trag, căci Damon demarase rapid sa îi lovească și pe ceilalți doi cu mașina. Chiar crezusem ca a trecut peste ei și erau șanse mari sa o fi făcut.
- Tine volanul! Tipa la mine și pun imediat mâna pe materialul încălzit deja de mana lui. A deschis geamul întorcându-se în spate și trăgând în cei ce nu fusese accidentați destul.
"HEADSHOT" îmi venea sa strig când unul din ei fusese nimerit direct în cap și se prăbușise, dar m-am abținut. Nu era ceva de care să fiu mandra. Un om murise, dar momentan eram fericita ca nu fusesem eu. A preluat imediat controlul mașinii și mi-a zâmbit satisfăcut.
- Deschide geamul și când opresc tastează 12895 cât de repede poți. Nu putem ieșii dacă ușa metalica nu se deschide. Locul ăsta e practic impenetrabil dacă nu ai o bomba, o grenada sau ceva.
Am făcut întocmai cum spusese, însă codul nu funcționare.
- Ce ne facem? Spun disperata văzând scris mare cu roșu "ACCESS DENIED".
- Încearcă 89512!
- Nu merge!
- Ah, futu-i! 89125! Trebuie sa fie asta!
Am răsuflat ușurată văzând poarta deschizându-se în fața noastră.
- Puneți centura! Sunt mulți afară! Mă avertizează el.
Strângeam atât de tare pistolul în palma ca mă durea, iar cu cealaltă mana mă țineam de scaunul mașinii. Știam ca probabil va lovii câțiva și nu vroiam sa simt totul atât de tare.
Damon mi-a văzut teama si mi-a luat mâna intr-a lui, punând-o pe schimbătorul de viteze.
- Las-o moale și nu îți fie frica. Ești cu mine, ai uitat?
Am aprobat din cap încercând sa îmi relaxez puțin corpul, deși nici atingerea lui Damon nu mă ajuta prea mult. Mă liniștitse puțin, însă acum încordarea mea avea alte motive evidente.
Ușa se deschidea cu încetinitorul și am uitat sa respir când am auzit rotile mașinii scârțâind apoi am fost băgată în scaun din cauza vitezei. Mașina asta era intr-adevăr uimitoare, mi-am spus în gând. Damon schimba atât de repede vitezele ca nici nu apucasem să conștientizez când ajunsesem în mijlocul celor ce ne vânau. A început sa tragă cu arma în oricine mișcă și fără sa mă gândesc prea mult am început și eu. Nu aveam timp sa îmi pese ca ucid pe cineva, eram mult prea preocupata sa îmi salvez propria viață. Eram noi sau ei. Și eram suficient de egoistă sa ne aleg pe noi.
- Damon ai grija în fața! Tip când văd o mașină lăsată tocmai pentru a bloca drumul îngust.
- La naiba! Îl aud strigand nervos. Roagă-te sa trecem! Îmi spune accelerând mai tare, ocolind mașina din fața noastră și ieșind de pe drum. Îmi dădusem cu umărul în geam când dampurile de pământ ne-au îngreunau mersul.
- Ești bine? Mă întreabă Damon îngrijorat imediat ce am revenit pe drum. Palma lui îmi freca ușor coapsa încercând sa mă calmeze.
- Da. Probabil voi avea o simpla vânătaie.
- Bun. Pentru că trebuie să reziști. Ei au mașini de teren, iar asta e sport. Au un avantaj. Probabil am stricat multe sub ea deja, dar dacă reușim sa ajungem la sosea, nu ne va mai oprii nimic! Căuta un telefon și suna la Kevin sau Aliid. Trebuie sa ne pregătească un adăpost!
Nu am găsit decât stația pe care o lăsaseră mecanicii în mașină dar pierdusem complet semnalul. Mai aveam destul de mult pana la sosea iar din spate mereu apărea câte o mașina care ne ataca. Tresăream la fiecare glonț care nimerea mașina și mă simțeam de parcă din moment în moment unul ne va nimerii și pe noi. Cu greu mai făceam fata și noi, dar și mașina.
- Ce facem dacă nu ajungem la sosea? Daca mașina se oprește?
- Fiara asta e blindata! E făcuta sa reziste! Nu îți fa griji! În curând vor ajunge întăriri.
- Damon, privește în spate! Strig la el când văd fum ieșind din pădure. Probabil locul fusese incendiat. Dacă ceilalți nu au scăpat? Întreb apoi.
- Dara a plecat înaintea noastră cu o motocicleta prin pădure. A iesit prin spate si nu au vazut-o. Era singura motocicletă, ei nu pot merge după ea. Avea pe cineva cu ea, nu am apucat sa văd pe cine iar o mașină a dispărut cu câteva minute înaintea noastra, deci mai e cineva care a scăpat. Slabe șanse sa fi rămas cineva în clădire.
- Dar totuși sunt!
- Jessica, liniștește-te! Se descurca la fel de bine ca și mine. Vor fi bine, nu e prima oară când suntem găsiți. Nu ceda acum, bine?
Înainte sa pot spune ceva o mașină ne tăiase calea și aproape ne izbisem de ea. Am răsuflat ușurată văzând ca e una din cele furate, deci erau de ai noștri.
Damon a frânat brusc, învârtindu-se cu fata spre cealaltă mașina. Blair a scos capul pe geam și am rasuflat ușurată văzând ca e bine.
- Ce dracu, Blair? Striga Damon enervat. Asigura-te când ieși!
- Oh, mai taci! Ai vazut-o pe Dara?
- Da. A iesit cu motocicleta.
- Ok. Zayn vine cu cealaltă mașina. E mai in urma dar a scăpat! Trebuie sa ne împrăștiem. Găsiți vreun motel dărăpănat și ascundeți bine mașina!
Damon a aprobat, apoi a întors mașina și am continuat drumul.
Câțiva metri ne mai despărțeau de sosea și am rasuflat ușurată când în loc de gropi, simțisem asfaltul drept sub roti.
- Ai idee unde mergem? Îl întreb curioasa.
- Mhm, vom sta la un motel. Mai avem ceva de mers și locul nu e grozav, dar am câteva cunoștințe și voi putea ascunde mașina. În plus, nu va știi nimeni ca suntem acolo.
- Cunoștințe?
- Da. Am o amica acolo, părinții ei dețin motelul.
M-am încruntat auzind de "amica" lui Damon și mă simțeam oarecum geloasa. Ce tip de amica are el? Sper doar ca e vorba de un transsexual sau...și mai bine, o lesbiana. Sau orice femeie care nu i-ar face avansuri sau nu i-ar starnii interesul.
Am scuturat din cap dându-mi seama cât de patetic am ajuns. Eram geloasa pe amica unui barbat care nu îmi aparținea. Și cu toate astea...sentimentul era chiar aiurea. Numai gândul ca Damon ar fi interesat de altcineva îmi cauza un gol în piept.
Damon îmi observase schimbarea de stare și pot sa jur ca știe ca sunt geloasa, după modul în care zâmbește pe sub mustăți. L-am ignorat total pana ce a parcat în spatele unei clădiri nu foarte mari. Arăta precum o vila mai mare, nicidecum ca un motel. Noroc cu panoul iluminat pe care scria mare "Motel Kasya". Am presupus ca așa trebuie sa o cheme pe amica lui Damon și m-am strâmbat. Deja nu o plăceam.
Am intrat înăuntru pe o ușă micuța din spate. Damon părea sa știe locul ca în palma.
Am ajuns la recepție unde o tipa cu parul șaten deschis stătea pe un fotoliu cu căștile în urechi și aranjandu-și unghiile. Am analizat-o puțin. Era cam scunda și nu părea sa aibă mai mult de 20-22 de ani. Nu vedeam nimic special la ea și speram ca nici Damon.
Îl văzusem pe Damon mototolind o hârtie luată la întâmplare de pe o măsuță și aruncând direct în capul fetei. Tinta lui chiar nu dădea greș niciodată!
Tipa si-a ridicat privirea în următoarea secundă. Încruntatura sa se schimbase imediat intr-un zâmbet larg și îi sărise în brațe lui Damon, chicotind.
- Am crezut ca nu o sa mai treci pe aici! Îi spune ea. A trecut ceva timp.
- Sunt un om ocupat, Kasya. Știi deja asta.
- Și încrezut! Nu mi-o prezinți pe iubita ta?
Am tresărit auzind cum m-a numit. Simțisem o mica urma de gelozie.
Damon mi-a aruncat o privire ștrengară, apoi i-a răspuns.
- Nu e iubita mea. Si-ar dorii ea! Spune continuând sa mă privească. Mi-Am dat ochii peste cap și l-am plesnit după ceafă. Măgarul!
- Ascultă. Am nevoie să ascunzi bine mașina asta pentru mine, spune întinzându-i cheile, si sa ne dai și noua o camera te rog. Și dacă întreabă cineva, nu suntem cazați aicI! E foarte important, nu vrem sa fim găsiți.
- Hmm..Îmi suna a o escapadă amoroasa! Chicotește ea.
- Mda, cam așa ceva!
M-am încruntat. Auzisem ca vrea doar o camera și nu protestasem. Mai bine sa stea cu mine în camera decât sa se furișeze în camera șatenei, care părea mai mult decât doritoare.
****
- Nici un comentariu? Întreabă el surprins, după ce am fost conduși în camera.
- Hmm?
- Despre faptul ca vom dormii împreună, mă lămurește el, deși știam prea bine la ce se referă.
- Nu dormim împreună. Eu voi lua patul, iar tu fotoliul sau podeaua. Cum vrei, îi răspund ridicând din umeri. Sau poate faci o vizita prin camera șatenei, adaug ironica.
- Ești geloasă, deduce el amuzat de situație.
- Nu. De ce as fi? Am un iubit, Damon. Ai uitat? Nu e absolut nimic intre noi.
- Da, ai dreptate. Nu e ca și cum ti-ai dorii al naibii de mult sa mă săruți, sau ca și cum ti-ar face plăcere sa te țin în brațe la noapte, poate chiar sa fac dragoste cu tine. Nu-i așa?
Spune apoi se îndreaptă izbitor de repede de mine și își lipește buzele de ale mele. Era un sărut flămând, disperat, plin de dorința. Îmi muscase buzele și gâtul, sărutând apoi acele locuri. Se trântise în pat, trăgându-mă peste el, continuând sa mă sărute la fel de pasional.
- Nu vrei nimic din toate astea, nu-i așa? Întreabă din nou, dându-mi o șuviță de par după ureche.
************
În primul rand vreau sa va spun ca va doresc tuturor un an nou fericit, plin doar de lucruri frumoase!
Cum ați petrecut sărbătorile? Ce ați primit?
În al doilea rand, va mulțumesc celor ce ați rămas aici, urmarindu-mi cărțile. Va aștept cu nerăbdare părerile.
Kisses