JAXON
— Hei, scumpete.
Priscilla se așază lângă mine, aruncându-mi unul din zâmbetele ei lascive, prefăcându-se de minune.
Din cauza muzicii din club, ea își apropie buzele de urechea mea pentru a se face auzită, dar mai mult ca să stârnească bârfele. Le văd pe colegele iubitei mele prin mulțime, știind perfect că mă țin sub radarul lor încă de când am pus piciorul în club. Iar Pris și-a dat seama de asta imediat.
— Cred că o să ai probleme în paradis, țipă în urechea mea.
Continui să îmi țin telefonul în mână, așteptând ca iubita mea idioată să îmi trimită mesajul nenorocit și doar îi zâmbesc prietenei mele. Îmi duc țigara dintre degete la buze și trag fumul în plămâni, privind cum telefonul îmi este smuls. Când îmi întorc capul și îi arunc o privire urâtă lui Pris, îi observ sânii mari și apetisanți expuși de parcă ar fi de vânzare. Dacă nu aș fi copilărit cu ea și nu ar fi cea mai bună prietenă a mea, cred că Savannah ar fi fost istorie până acum.
Îmi ia mâna liberă în a sa și o pune pe coapsă, împingând-o sub fustă. Se lipește complet de mine și pot să îi simt respirația care ar fi trebuit să emane alcool, însă nu pot să îi cer chiar atât de multe prietenei mele, știind că toleranța ei pentru alcool e zero.
— Încep să mă plictisesc de jocul ăsta, să știi.
Persoanele din jurul nostru se uită la noi mirate și, probabil, vestea că aș putea să mă culc cu Priscilla începe să se vehiculeze. Exact conform planului, și sunt convins că iubițica mea o să audă asta foarte curând.
Văd ecranul telefonului meu aprinzându-se și îmi iau mâna de sub fusta ei, fiind complet acaparat de ecranul luminat.
— Nu pot să dau naștere bârfei ăsteia de una singură, Jax.
Îmi ridic capul înainte să apuc să citesc mesajul, mă uit la brunetă, apoi la vulpoaicele care nu ne scapă de sub ochi, și zâmbesc. Îi pun un braț după umeri, trăgând-o mai aproape de mine și îi prind urechea între dinți, mușcând-o ușor. Observ privirile unui coleg de an de-ai iubitei mele, iar gestul brunetei nu întârzie să îl uimească. Se lipește complet de mine și îmi înconjoară talia cu ambele brațe. Toate privirile sunt fixate asupra noastră și strategia noastră e perfectă.
— Te iubesc enorm, Pris, și o să îți fiu veșnic recunoscător pentru ajutor.
Își freacă nasul de obrazul meu, apoi își apropie buzele de urechea mea.
— Sper să nu o pierzi pe Savannah, fraiere. Acum, hai să vedem cât talent de actriță am în mine.
Sare în sus atât de repede, încât am impresia că o să ajung cu fața în canapea și trebuie să recunosc că a reușit să mă sperie puțin. Se transformă într-o femeie nervoasă, care mai are puțin și mă ucide, apoi își ia băutura și mă împroașcă.
Toate privirile se întorc spre mine și, brusc, ajung în centrul atenției. Și asta cred că e metoda prietenei mele să se răzbune pentru mușcătura de pe ureche. Urăște asta incredibil de mult.
Îmi arată degetul din mijloc și pleacă, iar eu alung toată atenția din jurul meu cu o privire urâtă și amenințătoare. Mă uit în telefon și zâmbetul mi se lărgește când văd mesajul.
Satana: Ar trebui să îți cauți un munte și să îl populezi pentru că acolo ai fi înconjurat de singurele persoane care ar putea să te suporte. Vreodată.
Jaxon: Am nevoie de tine să îl populez, scumpo.
Trimit mesajul și mă uit pe ringul de dans. Liam și Violet se distrează de minune și câteodată îmi doresc să am ce au ei. Cred că aș putea să am aceeași conexiune cu Savannah, dar firea ei mă scoate din sărite și îmi vine uneori să o omor. Nu la propriu, evident. Sunt prea frumușel să îmi țin fața în spatele unor gratii de metal.
Telefonul îmi vibrează din nou și mai trag un fum din țigară înainte să citesc mesajul.
Satana: Mai bine m-aș culca cu un urs și m-aș lăsa mâncată de un lup.
Îmi întredeschid buzele și eliberez fumul din plămâni, chicotind.
Jaxon: Dacă te îmbraci în Scufița Roșie, pot să fiu eu lupul tău.
Fata asta e dinamită curată. Nu pot să o controlez oricât de mult aș vrea și, de cele mai multe ori, ea mă face să uit că e fată. Singura metodă prin care pot să o conving să facă ce vrea eu e șantajul. Și sunt mândru de mine că m-am gândit la așa ceva.
— Hei, Jax. Se pare că boboaca aia nu mai rezistă mult.
Mi-am îndreptat atenția spre roșcata care râdea un pic prea mult și era deja roșie în obraji. Nu prea își mai putea ține echilibrul și risca să cadă în orice clipă.
— Ar trebui să o aduci cu picioarele pe pământ.
Emmet a început să râdă și m-a lovit ușor în umăr. Mi-am terminat berea și i-am pasat sticla, apropiindu-mă de roșcată. Am prins-o de talie exact înainte să se prăbușească.
— Hopa, iubito, am chicotit ușor. Te-am prins!
A început să râdă și am rămas uimit când și-a ridicat capul. Ochii ei căprui erau superbi și zâmbetul îi lumina toată fața. Când îi văzusem poza din dosarul de înscrieri nu crezusem că era cine știe ce și că eram condamnat. Dar nu aș fi zis niciodată că în realitate era superbă și sexi. Și nu eram singurul care să remarce asta. Când își făcuse apariția la petrecere, toate privirile fuseseră pe ea și a trebuit să intervin de câteva ori ca să mă asigur că nu o atinge nimeni.
— Ce spui dacă te duc sus și te ajut să îți revii? am propus cu un rânjet nesimțit.
A chicotit și mi-a înconjurat gâtul cu brațele ei, lipindu-și sânii de pieptul meu. Am înghițit în sec și am simțit cum începeam să mă întăresc în partea de jos.
— Sunt doar a ta, a șoptit.
Da, e doar a mea. Și nu o să scape atât de ușor de mine, oricât de mult ar vrea.
Satana: Ești un obsedat. Ești sigur că nu ești adoptat?
Râd și îmi sting țigara în scrumieră.
Jaxon: Dacă sunt un obsedat, atunci de ce îți place tot ce îți fac de fiecare dată când suntem în pat fără haine pe noi?
De data asta nu o să mai răspundă. De fiecare dată când aduc în discuție partea intimă a relației, se rușinează, își lasă capul în pământ și nu mai are curaj să spună ceva. E foarte amuzant să o vezi pe Savannah Evans fără glas. Păcat ca miracolele nu țin prea mult.
***
— Jaxon, tu auzi ce spun?
Oftez și îmi ridic capul din cartea de Drept civil. Mă las pe spătarul scaunului și o privesc pe mama, care se perindă prin dulapul meu, încercând să îmi mai elibereze din haine. Probabil iar găzduiește o strângere de fonduri pentru nevoiași și vrea să se asigure că hainele de pe rafturile mele nu prind praf.
— Mamă, în caz că nu ai observat, încerc să învăț, o mint făcând semn spre cartea din fața mea. Și, nu, nu am auzit ce ai spus.
— Cât de proastă mă crezi?
Pufnesc în râs și îmi sprijin brațele pe spătarul scaunului. Femeia continuă să îmi analizeze cămășile și nu pare să fie afectată de râsul meu.
— De ce spui asta? o întreb chiar dacă știu deja răspunsul.
— Pentru că mai ai câteva zile până începi școala și tu înveți doar înainte de examenele finale, spune cu un zâmbet.
— Poate mă pregătesc pentru licență din timp, blufez.
Îmi aruncă o privire care spune las-o moartă și apoi pune cămașa înapoi pe umeraș. Îmi lovesc ușor fruntea de suprafața moale a scaunului și oftez. Nu pot să o scot la capăt cu femeia asta în niciun chip.
— Bine, recunosc, spun înfrânt. Credeam că o să scap mai repede de tine.
— Ești un nesimțit! mă ceartă imediat.
Încep să râd și, după privirea urâtă din partea mamei, cred că o să mă pocnească foarte curând.
— Iartă-mă, te rog! o implor ducându-mi mâna la inimă. Vrei să repeți ce mi-ai spus când eu am fost atât de porc și nu te-am auzit?
Încearcă eroic să se abțină, dar după câteva secunde începe să râdă și se apropie de mine.
— Te-am întrebat dacă ai vorbit cu Savannah.
— Da, bombăn simțind cum buna mea dispoziție dispare. O să mă anunțe când să o iau de la aeroport.
Chipul mamei se luminează brusc și un zâmbet imens îi pune stăpânire pe buze, iar eu mă abțin să nu îmi dau ochii peste cap.
Care e, de fapt, treaba. Mama mea și Rebecca, mama iubitei mele, au fost cele mai bune prietene. Au făcut totul împreună, și uneori mă mir cum de copiii i-au făcut separat. Asta până când familia Evans s-a mutat subit în Boston. Relația dintre ele s-a răcit cu timpul, iar în urmă cu opt ani, soții Evans au murit. Mama a fost devastată și a încercat să îi ajute cât de mult a putut.
Când Lloyd Evans a ajuns la facultatea de drept, mama nu a ezitat să îl transforme în protejatul ei. Apoi a urmat Savannah, fiica pe care mama mea și-a dorit-o mereu. Mi-a spus că vrea să am grijă de ea și să o ghidez cum trebuie. Apoi a început să-mi forțeze tot felul de idei stupide în cap.
Că ea e cea mai bună pentru mine.
Că seamănă perfect cu mama ei.
Că e femeia care ar putea să mă iubească pentru restul vieții mele.
Bla, bla, bla, și uite cum am renunțat la aventurile de o noapte și m-am trezit într-o relație cam ciudată. Ciudată pentru că îmi doresc să o urăsc pe Savannah, dar, în același timp, e ceva ce mă atrage la ea. Mai ales când are chef să facă pe guraliva cu mine și mă folosesc de buze ca să o reduc la tăcere.
— O să fie atât de uimită, șoptește pierdută în fanteziile ei. Sper doar să accepte, suspină cu palmele împreunate.
Oftez și mă ridic de pe scaun, începând să merg prin cameră.
— Nu o să aibă cum să refuze, mamă. De asta poți să fii sigură.
Ultima mea sentință? O să mă căsătoresc cu Savannah Evans. Da, spun bine. O să mă căsătoresc cu Savannah Evans. De ce? Ei, asta e o întrebare foarte bună. Iar răspunsul cel mai potrivit ar fi sănătatea femeii pe care o ador.
Înainte de vacanță, Savannah a spus că se întoarce în Boston imediat ce termină facultatea. Mama a încercat să fie vitează, dar a fost bosumflată și a plâns câteva zile la rând. Pentru că o consideră deja fiica ei și nu concepe faptul că trebuie să o lase să plece de sub aripa protectoare. Iar eu, ca un băiat bun, am scos inelul bunicii din seiful familiei și i-am spus mamei că nu mai pot să trăiesc fără Savannah și că vreau să o cer de nevastă.
— Mă bucur atât de mult pentru voi doi, scumpule, șoptește în extaz. Știu că și Rebecca ar fi la fel de fericită.
Mama se luminează ca un pom de Crăciun în acest moment și pot să spun că pare mai fericită ca niciodată.
Mă sărută pe frunte, mângâindu-mi părul, și înainte să mai spună ceva despre iubita mea perfectă, menajera deschide ușa camerei.
— E doamna Callie la telefon și vrea să discute cu dumneavoastră meniul.
Femeia oftează și ia dispozitivul, apoi iese din camera mea cu menajera în urma ei. Privesc cu dezgust cartea de pe biroul meu și o închid înainte să vomit. Mă opresc în fața ferestrei și îmi trec o mână prin păr, privind fântâna arteziană din fața casei.
Nu știu ce se întâmplă cu mine. Nu vreau să mă căsătoresc cu Savannah, dar o vreau în preajma mea. Aș vrea să îi spun adevărul și să facă lucrurile mult mai simple între noi, dar asta ar fi o lovitură prea puternică pentru inima mamei mele.
Sunt condamnat. Futu-i!