Capitolul 28
Intunericul domina cerul, care prinde usor, o tenta albastruie inchisa, transformandu-se treptat din mozaicul de culori reci, pana la negru complet.
Doar luna si stelele stralucitoare mai lumineaza cerul intunecat, dominat de fulgere inspaimantatoare care aproape ating pamantul, urmate de tunetele asurzitoare.
Ploaia torentiala da curs inundatiei care continua sa faca ravagii, totodata, dand semne de retragere spre mare. Zgomotele ciudate, de prin cartierele infricosatoare, determina clovni sa inainteze spre iesirea din oras.
Urmand sa devasteze unul nou.
Clara deschide ochii brusc si clipeste alene spre cer.
Se ridica usor de pe cimentul umed si rece, lasand picaturile ploii sa-i spele hainele si pielea de sangele, de-o culoare aprinsa, asemenea sangelui animal.
Zgomotele teribile, auzite aproape pana la periferia orasului, se transforma in urlete clare, insotite de ecouri prelungi.
Clara, lucida, incordata si speriata, reuseste sa desluseasca tipetele rasunatoare, imediat ce se opreste din fuga, banuind ca tipele ar apartine cuiva, unui nebun, a carei inima nu mai este de piatra.
Gray.
In schimb, mintea lui bolnava este scuza acestei revolutii sangeroase, care ii permite sa faca ce doreste. El este. Nebunul de Gray!
Clara incepe sa se invarte intr-un cerc dezorientata, nestiind daca a luat-o in directia potrivita deoarece tipetele au incetat si un ras malefic o sperie atat de tare incat fiorii se adancesc pana in talpi. Invarte ochii speriati peste tot si paseste usor, fiind stapanita de teama si incertitudine.
Isi trece mana prin par, priveste cladirile inalte care par sa se departeze cu cat ea paseste, iar atunci cand intoare capul spre drum, observa ca sunt iar aproape de plaja.
Dar cum?
Aseara erau intr-un bar.
Si acum?
Ce mai planuia oare mintea diabolica a lui Gray?
Clara paseste spre nisipul rece si umed, simtind picioarele cum se afunda cu fiecare pas in gropile adanci, de pe langa baltocile unde numai sangele continua sa se extinda pana in nisip.
In momentul in care aceasta il observa pe Gray, aproape de mare, stand in capul oaselor la mal, alearga intr-o viteza spre el.
Cu picioarele slabanoage balangandindu-se cu neincredere, aproape alunecand, ajunge in dreptul sotului ei si se arunca in genunchi, langa el.
Aceasta statea in capul oaselor, purtand un cadavru in bratele insangerate pana in dreptul incheieturilor tremurande. Gray priveste marea in timp ce sangele aprins se prelinge de pe fruntea barbatului pana la barbie, continuand pana pe gat, intrand in haine, aproape de piept, in jurul gulerului formand un cerc din sange.
Aceasta tine in mana dreapta briceagul insangerat, continuand sa sfartece carnea femeii intinse, neinsufletite din poalele sale, intinsa pe burta, cu spatele spre Gray.
Sangele se scurge de pe el in fiecare secunda, continuand sa taie stratul de pielea puternic, picaturile sarind spre Clara proaspat spalata de ploaie.
Clara priveste fascinata, insa atunci cand incepe sa-i mangaie pometii sotului sau, acesta intoarce privirea spre ea, iar mana continua sa coboare lin pe obrazul barbatului insangerat, pana peste buzele ude, dominate de picaturi inchise la culoare de sange. Gray se aproprie, intinzand buzele infometate spre sotia sa, inclinand capul usor spre dreapta, insa Clara il respinge dezgustata. Continua sa-l impinga pana acesta se dezechiibreaza, iar coatele se afund in nisipul umed, dominat de scoicile taioase ce se invesc de-a lungul plajei.
Clara continua sa priveasca dezorientata, un tremur ne mai intalnit facand ravagii in sufletul fetei, care gafaie la imaginea plina de aroganta.
Incepe sa-l imbranceasca cu putere pe Gray, pana ce-l impinge in nisip, lipindu-i falca de cateva alge ravasite de-a lungul scoicilor rotunde, albe si lucioase.
Clara impinge cadavrul femeii blonde departe si se intoarce spre Gray manioasa.
Se aseaza in poala acestuia si il trage cu putere de gulerul insangerat, inclestand maxilarul spre sotul ei, neinfricata.
- Unde este Alexis, Gray? se rasteste spre aceasta, care inchide ochii amuzat.
Clara inghite zgomotos in sec.
- Ce Dumnezeu cautam pe plaja? Cum ne-ai adus aici? intreaba dezorientata.
Acesta o priveste amuzat.
- Gray, tu pe zi ce trece inebunesti din ce in ce mai mult! Sigur nu vrei sa te las la un azil? Raspunde-mi la intrebare, te rog. Unde este Alexis? mai intreaba o data, insa zambetele lui Gray se transforma in hohote de ras, iar pupilele Clarei se micsoareaza, manioasa. Daca i-ai facut ceva, am sa te ucid exact cum ai ucis-o pe aceasta! se rasteste spre Gray, tintuind cadavrul de langa picioarele lui cu aratatorul. Apropo de cadavre, ce faci cu carnea asta? Sa nu imi spui ca ai de gand sa iti croiesti o salopeta din carne umana.
Clara este serioasa si il priveste banuitoare, stiind cat de dement este. Nimic nu o mai surpride pe fata infrigurata, care continua sa isi plimbe degetele reci si aspre peste pielea sensibila, tremuranda, continuand sa arunce priviri speriate spre marea agitata.
Gray ofteaza adanc. Culca o pleoapa si se uita spre sotia lui, incercand s-o linisteasca.
Ii atinge una dintre maini, iar atunci cand simte caldura suprinzatoare a degetelor tremurande, este convins de faptul sangele ii clocoteste in vene de furie.
- Unde ai invatat sa vorbesti asta de mult, femeie? intreaba aceasta cu asprime spre fata care se departeaza, simtind ca nu se mai poate abtine si ii scapa o palma zdravana peste falca, rasunand pana la capatul plajei si inapoi.
Gray isi pipaie falca rosie si ridica ochii spre Clara.
Aceasta il priveste socata, ochii picandu-i imediat peste palma plina de fard.
Picaturile de ploaie incepe sa inunde palma Clarei, iar atunci cand cei doi ridica fata spre cer, observa cum norii prind culori inchise, lipindu-se unii de ceilalti, pana ce vazduvul pare un covor negru, dominat de fulgerele infricosatoare.
- Copila e bine, continua aceasta parca nepasator cu privire spre cer. E in rulota din apropriere. Una la mana, Clara, tu nu vezi ca devii din ce ince mai agresiva? intreaba aceasta cu grija, mijind ochii spre fata care salta umerii indiferenta. Imi place tare mult!
- Tampitule...
- Doi la mana, tii la chestia aia, da, chestia aia, numita Alexis mai mult decat la mine. Asta nu ma incanta! spune aceasta cu repros in voce, iar Clara se aproprie manioasa, tremurand din cap pana in picioare de furie in fata stapanului.
Clara isi incruciseaza mainile in dreptul pieptului si il priveste cu o spranceana saltata, vizibil iritata de comentarile inutile.
- Trei la mana, am vrut doar sa iti fac o rochie din carnea aceasta. Ce zici? Te-ar prinde? intreaba amuzat, Clara inghitand zgomotos in sec.
Un fulger puternic se vede in departare, iar ce doi tresar.
Clara se intoarce manioasa spre Gray, simtind ca atinge cotele inalte ale nebuniei.
- Gray...
- Patru la mana, eu te-am carat pana aici, in aproprierea plajei! Eu m-am luptat cu tine pana aici, ca un sot responsabil. Eu zic ca ar trebui sa mai slabesti, continua amuzat, insa Clara vine intr-o viteza spre el, se arunca in genunchi si il prinde de gular.
- Asculta, nemernicule!
- Cinci la mana, Clara! Se poate spune ca sunt nebun, ca am probleme mentale, insa stiu ca ma iubesti asa cum sunt. Haide, recunoaste! Iti place cand fac pe nebunul...
Clara il strange mai tare de guler si atunci cand observa zambetul cum i se largeste, il impinge cu putere si renunta.
Isi loveste zdravan fruntea si porneste spre iesirea de pe plaja, spre rulota de care i-ai spus Gray.
Aceasta este slabita, picioarele o dor, iar frica ca ar putea sa nu o gaseasca pe Alexis acolo o ducea in pragul unui lesin sigur.
Acum oare ce prostii a mai facut Gray?
Aceasta paseste greu de-a lungul nisipului umed, iar atunci cand Gray ii prinde una dintre incheieturi, o intoarce din drum si se privesc in ochii, contactul vizual fiind puternic.
- Clara, nu fii suparata pe mine. Stii prea bine ca nu aveam de gand sa fiu impreuna cu Maria. Nici intr-un milion de ani! Oricum, nu cred ca va aparea prea curand in peisaj, spune Gray cu vocea tremuranda, insa Clara vede cata indoiala se ascunde in spatele acestor cuvinte. Hm, dupa ce ai sfartecat-o ca o adevarata profesionista, nici nu cred ca va mai indrazni sa isi arate fata aceea de mironosita, spune Gray scarbit si amandoi stiu ca ceea ce am facut a fost grav si deplorabil.
- Asculta-ma, nemernicule! ia Clara atitudine si isi lipeste nasul de a lui, pupilele fiind foarte aproape una de cealalta.Tu. Esti. Intr-o. Mare. Belea. Gray! silabiseste Clara nervoasa si respira sacadat in fata sotului ei. Vreau sa facem o intelegere deoarece, daca nu cadem de acord, o sa inebunesc la fel cum o faci tu, zi de zi. Nu mai omoram nici unul! Nici eu, nici tu, nici Alexis, doar clovnii si jokerii care ti-au mai ramas.
Gray salta sprancenele uimit, fara cuvinte, de teama ca sotia lui i-ar putea fura si ultima placere a vietii.
- Ei au topoare, arme, cutite si toate cele. Noi ce avem? Noi avem numai ura, lasitate si migrene zilnice din cauza cugetarii profunde asupra planurilor malefice. Avem prea multe probleme pe cap! Prima problema esti tu! Ai devenit un mare nesimtit! i-o arunca cu mult dispret in glas si inghite in sec dupa fiecare cuvant, simtind cum gatul i se usuca.
- Asa crezi? intreaba imbujorat, cu ambele brate plasate in jurul taliei.
- Daca vrei sa fim uniti, trebuie sa te implici si in casnicia noastra. Trebuie sa incepi sa ma apreciezi, atat pe mine, cat si pe Alexis, spune aceasta in timp ce Gray roteste ochii peste cap si ofteaza adanc, plictisit de filosofia Clarei. Pana la urma, ii datorezi cateva vietii copilei acesteia. I-ai omorat mama, tatal, sora, fratele, tot ce a avut ea. Nu simti putina vinovatie? intreaba Clara cu ochii mijiti spre aceasta, insa Gray salta din umeri inca socat de cerintele Clarei.
Clara clatina socata din cap, iar atunci cand tunetele puternice le fac pielea de gaina, aceastia se priviesc unul pe celalalt speriati.
- Haide, misca-ti fundul din nisip! Mergem la ea! Vreau sa vad cum iti ceri iertare, spune Clara certareata si atunci cand ii prinde incheietura lui Gray, il trage dupa ea.
Gray paseste alene de-a lungul nisipului umed, fiecare picior intrand adanc, abia recuperandu-le. Se opreste cateva momente, isi scutura fundul murdar, plin ochi de nisip si continua sa paseasca in voie, ascultandu-si nevasta.
Oare Clara va face mereu ce doreste din Gray?
De cand a devenit atat de docil si de sensibil in fata acesteia?
Gray o prinde de mana pe Clara, strans si inainteaza catre rulota din aproprierea plajei.
Aspectul melancolic, apocaliptic il inspaimanta atat pe Gray, cat si pe clovnii amenintati de inundatia care se aproprie.
Va fi ultimul val apocaliptic, iar daca armata nu se va ascunde de valurile mortale, reci si puternice, s-ar putea ca revolutia lui Gray sa cunoasca apogeul mai devreme.
Gray incepe sa transpire in ciudata frigului aparut in timpul furtunii, miscandu-se agale, cu aroganta in spatele sotiei sale.
Mana lui este de trei ori cat a Clarei, care are o mana mica, delicata si ferma.
Sangele imprimat din Revolutie fiind prezent pana in cel mai adanc strat al pielii.
Diferentele dintre Clara si Gray sunt tot mai absente, ceea ce ii da de gandit lui Gray, care il inspaimanta aceasta prezenta straina. Parca nu ar mai fii Clara de odinioara...
Dupa cateva momente, cei doi se opresc in dreptul rulotei vechi si ruginite.
Clara intra prima, urmata de Gray, care inca sta priponit in dreptul pragului, nevrand sa mai paseasca spre interiorul acesteia.
Aceastia trantesc usa in urma lor, iar Clara continua sa paseasca, uitandu-se prin jur nedumerita. Intoarce capul spre partea dreapta a rulotei, spre pat, unde doarme o copila.
Trage cu brusc si cu putere de cearsaful imbibat in sange, iar copila se sperie, incepand sa tipe.
Clara si fata se privesc cu frica, iar atunci cand ii atinge obrajii reci, stie ca nu mai are niciun motiv sa se teama.
Este Alexis, adormita si speriata din cauza trezirii bruste.
Era pierduta intr-un somn adanc, un somn linistitor in ciuda furtunii de afara.
Clara incepe sa o pipaie, plasandu-si mainile reci si uscate de-a lungul trupului firav si slabanog. Alexis este transpirata, iar inima ii bate cu o viteza formidabila in piept.
Clara se aproprie, se aseaza pe marginea patului, langa ea si ii mangaie parul incetisor.
- Claraaa? intreaba Gray preocupat, flluierandu-i numele. E bine?
- Oh, sigur ca nu este! spune Clara in timp ce Gray ii ofera o privire atipica. Gray, iar faci fata aia de "nu stii nimic, dar stai linistita, le stiu eu pe toate", spune cu repros in glas. Ce este?
Clara misca din picioare, vrand sa se ridice, insa alunca si cade pe jos.
Aceasta se ridica umeda si tresare atunci cand vede ca sta in mijlocul unei baltoaca de...sange. Clara isi acopera fata cu ambele palme si le retrage in momentul in care simte picaturile reci de-a lungul fetei. Gray se arunca saritor, ajutand-o sa se ridice, insa ea pare in pragul unei crize de nervi, abia infranandu-si tipetele puternice de pe varful limbii.
- Oh!!! Ce inseamna asta, G-Gray? reuseste sa-i rosteasca numele prin tipetele consecutive, tremurand atunci cand spasmele o iau cu asalt.
Clara se ridica in picioare si atunci cand o dezveleste de tot pe Alexis, observa ca sangele provine de sub ea, nu din ea.
Stomacul i se strange ghem si iti tine respiratia atunci cand mirosul de hoit face incojurul perimentrului.
Fata lui Gray adopta o expresie profunda de uimire si bate din palme, venind in dreptul lui Alexis.
Ii scapa un sunet satisfacator si incepe sa sara in sus de fericire, in ochii celor doua fete speriate.
Gray se apleaca spre Alexis si incepe sa danseze cu ea, fara muzica, doar un vals lent, stiut numai de el. Clara il priveste nedumerita, intrebandu-se daca prostia a ajuns sa il domine intr-un final, intru totul.
Isi face o cruce, iar atunci cand usa rulotei se deschide zgomotos, fetele speriate se indreapta spre dansa, simtind cum li se face inima cat un purice.
Este vorba despre Clara si Alexis, fiindca Gray este neinfricat, pe cel nici moartea nu il sperie.
Alexis ii strange baretele salopetei lui Gray si scanceste lin spre aceasta.
Este un clovn de-a lui Gray, stand in dreptul pragului de la intrarea in rulota, mai exact, este Tomi 652.
In momentul in care aceasta ii vede pe cei trei, i se adreseaza Clarei, ca si cum stapanul ar fi fost invizibil, asta trezind o gelozie cumplita in interiorul lui Gray.
- Domnisoara Clara! Stapane Gray! Jokerii ne ataca si ne omoara unul cate unul! spune aceasta cu ultimele puteri, sprancenele lui Gray incruntandu-se pana la refuz. In vale spre cealalta parte a plajei, este un izvor de sange ce coboare spre mare. Un adevarat macel!
- Nu se poate! explama Gray stupefiat.
- Credeti ca au un nou lider? Veniti si ajutati-ne! spune aceasta cu disperare in glas. Deja am pierdut peste 500 de clovni, iar ceilalti, cei care inca rezista, nu mai fac fata.
- Si daca vin eu, vor face fata? intreaba Gray preocupat, privindu-si unghiile nepilite, inundate de sange. Hm, Clara, ce zici? Haide, stiu ca deja multi hormoni umbla prin tine, iar adrenalina aproape ca mai are putin si iti explodeaza in vene! Ia-o si pe Alexis si sa mergem! spune Gray hotarat, sarind peste cuvantul Clarei si pactul proaspat propus.
- Stai asa, Gray! il opreste aceasta din loc. Tu chiar crezi ca m-am nascut ieri? intreaba manioasa, iar Gray ii afiseaza dantura, deloc interesanta. Acum zece minute, pe plaja, parca am vorbit ceva. Deja ai uitat? Sau tie iti intra pe o ureche si iti iese pe alta?
Gray ofteaza, simtind cum o vena e gata sa-i explodeze pe creier.
- Nu mai omoram! Am obosit sa infing cutite in oameni speriati, nevinovati si secatuiti de orice sursa de viata. Gray, tu chiar nu vrei sa fii mai bun? intreaba cu mila in glas, insa Gray sesizeaza o anumita tenta falsa in vocea sotiei sale. O persoana mai buna?
- Dar, iubito! spune aceasta socat. Clovnii mei mor acolo! Am pornit o Revolutie, ceea ce inseamna ca trebuie sa imi asum responsabilitatile. Atunci cand un clovn moare, ei bine, o particica din mine moare. Si uite asa am sa mor eu...
Clara clatina alene din cap, nevenindu-i sa creada ca acum au schimbat rolurile. El e filosoful.
- Zi! Asta vrei? Sa mor? Haide sa o incercam pe noua noastra jucarie, pe Alexis, spune Gray in timp ce o conduce spre iesire, iar Clara il opreste socata. Vreau sa o instruiesc chiar eu insumi. Ce copila dulce! continua Gray, insa Clara aproape ii rupe hainele de pe el, incercand sa o scapa pe Alexis de lectile ingrozitoare si sangeroase ale acestuia.
Clara ii da drumul si isi incruciseaza mainile in dreptul taliei, privindu-l furioasa.
Este gata sa il omoare si nu altceva.
Este un nebun de legat, un indifel, insa mereu va avea un loc special in inima ei, simte asta.
Clara isi musca buza inferioara mai mult ca sigura ca ceea ce va urma sa spuna, va regreta toata viata ei, insa o face.
- Fugi! striga catre Gray.
- Poftim?
- Pleaca si ajuta-i! Oricum nu conteaza ce spun eu. Stiu prea bine ca niciodata nu o sa iti intre ceva in capul ala sec. Haide, nu ma face sa ma razgandesc!
Gray o saruta repede, lipindu-si buzele umede de ale ei si fuge din rulota.
Alexis ramane alaturi de Clara, pe care o strange cu putere la piept, simtindu-se tot mai nesigura pe modul in care viata ei s-a transformat.
Fortata sa se maturizeze, incearca sa tina piept unei Revolutei sangeroase si totodata, sa tina demonul in frau, pe Gray.
Alexis este ametita, pierduta, ceea ce o determina pe Clarei sa-i dea doua palme usoare. Aceasta deschide ochii alene si scanceste incetisor.
Fata i se lumineaza imediat ce o vede pe Clara si dupa o gura mare de aer, o imbratiseaza strans.
Dupa cateva momente, cele doua decid sa iasa din rulota veche, impreuna cu clovnul, care nu ar fi dorit sa-l insoteasca pe Gray de-a lungul orasului, pentru nimic in lume.
In momentul in care clovnul deschide usa rulotei, observa in indepartarea plajei o groaza de persoane indreptandu-se spre ei. Este vorba despre jokerii nemultumiti, care doresc sa-i faca zile negre lui Gray, exact asa cum si el i-a facut Mariei.
Clara inghite zgomotos in sec si simte un tremur puternic in interiorul fiintei sale, furtuna este aproape, la fel ca si inundatia.
Clovnul le impinge cu putere inauntrul rulotei si inchide usa, incercand sa o blocheze.
Alexis cade in genunchi, langa Clara, picioarele tremurandu-i vizibil.
Toti acei jokerii indreptandu-se cu viteza spre ei...
Alexis isi musca buza inferioara si o prinde pe Clara de camasa murdara de sange, cersindu-i atentia.
Clovnul pare exasperat, nestiind ce sa faca, cum sa le protejeze pe cele mai importante fapturi din viata stapanului sau. Aceasta este chiar mai speriat decat cele doua la un loc.
Clara se aseaza in dreptul ferestrei rulotei si pentru prima oara in viata ei, isi doreste ca Gray sa fie aici, sa apara ca prin minune si sa ii salveze.
Trage draperiile rulotei, incat sa nu le vada fata jokerilor hidosi, iar atunci cand tipetele puternice, ale barbatilor grabiti si razbunatori se aud, Clara tresare si scanceste zgomotos.
In momentul care Alexis se indreapta spre aceasta, calca in dara de sange si trage un tipat puternic, rasunand in ecou.
- Ce se intampla? intreaba Clara, privind-o speriata, fiind in tensiune, in timp ce picaturile fierbinti de transpiratie isi croiesc drum spre gatul firav al acesteia.