•○●Epilog●○•
-Lexi vino aici imediat! urla ca disperatul Nick prin toata casa in fuga sa dupa printesa familie.
-S-o crezi tu, rade pustoaica de opt ani si trece in fuga pe langa mine facandu-ma sa scap vreo doua fursecuri din farfurie. Scuze mami! tipa si dispare se usa ce duce in gradina.
-Este imposibila copila asta. Cu cine seamana asa rebela? intreaba exasperat punandu-se pe scaun si apuca un fursesc din farfuria pe care i-am intins-o.
-Buna barosane, apare si Issac care isi arunca geanta pe masa si isi baga capul repede in frigider. Ce ai facut bun mami?
-Fursecuri,vrei? intreb si ii intind si acestuia farfuria, doar ca Issac pleaca cu ea afara... cel mai probabil la Lexi.
-Cu cine seamana copii astia?!mormaie Nick nemultumit.
-Uita-te la mine, ii zic si ma priveste cu atentie,apoi uita-te in oglinda si vei vedea cine cu cine!
-Ma nenorocesti femeie, spune si ma trage la el cuprinzandu-mi mijlocul cu bratele in asa fel incat sia bagat capul in bluza mea. Te iubesc blondo!
-Mai are rost sa-ti zic ca te omor? rad eu.
-Eu zic ca nu mai e nevoie,dar daca asta te face pe tine sa te simti bine poti sa-mi spui, zice jucaus si se ridica de le scaun.
-Lexi paseaza-mi! se aude urletul lui Issac de afara.
-Da-te la o parte ma, se plange si fetita.
-Se joaca din nou...
-Fotbal, o intrerup eu.
-Si din nou se vor certa si se va lasa cu lacrimi, spun si imi las capul sa cada pe pieptul lui apucand bluza in pumni.
-Eh... se cearta azi,se cearta maine, dar nu se vor certa o vesnici. Asta e, sunt niste copii imcalatanati, n-avem ce sa le facem?!
-Ba da si aia se numeste pedeapsa, murmur eu in timp ce mana sotului meu a inceput sa urce si sa coboare pe spatele meu.
-Ba nu, lasa copii sa-si traiasca copilaria, asa cu bune si cu rele, imi spune el. Hai sa vedem ce fac afara cu toate ca ne asteptam la genunchi juliti!
-Ai dreptate, cedez eu si il urmez.
Cei mici alergau in voie. Lexi in costumul ei de fotbal roz primit de la Victor, iar Issac ocupa locul portarului in uniforma de scoala...
-Pregateste bani de alta uniforma, rad eu batandu-l cu palma le piept pe Nick si fac doi pasi in fata.
-Poti sa lasi pentru o secunda toate grijile de o parte si sa stai jos? ma intreaba acesta si se aseaza in balansoar.
-Am de ales? ridic din sprancene.
-Nu chiar, misca aici, ordona el cu blandete si bate usor cu palma locul de langa el.
Nici nu ma gandesc sa mai stau la taclale si ma asez langa el ridicandu-mi genunchi la piept lasandu-mi capul pe umarul lui.
-Au crescut, soptesc eu.
-Si inca cum... si o vor face in continuare, zice Nick parca speriat de ce va urma.
- Orice se va intampla mai incolo... vom fi ca pana acum, o familie unita, vom avea grija de ei orice ar fi! zic hotarata.
-Nici nu-mi inchipuiam altfel, marturiseste el.
-Mami,tati, tipa cei doi copilasi si vin in fuga spre noi sarindu-ne in brate.
-Buna puisori, ii saluta Nick.
-Scumpule, mormai eu ai acesta isi intoarce capul spre mine, tu vezi si tu ce vad eu? rad eu la imaginea din fata ochilor.
-Nu,dar simt, imi raspunde el.
Ca sa stiti si voi cei doi micuti sunt plini de noroi ca sa nu mai zic ca sunt ai uzi...
-Sa inteleg ca a fost o problema cu stropitoarea din nou, se amuza Nick.
-Poate, se stramba micuta si noi doi incelem a chicoti cat timp cei doi se imbufneaza punand botic.
-Lasati botul ca...
Vreau eu sa zic, dar manuta plina de noroi a lui Issac se lipeste de fata mea, murdarindu-ma acum in totalitate.
-Hope, murmura Nick, vezi ca esti murdara acolo in colt, face miato de mine.
-Ha ha ha, scot eu limba facandu-i pe copii sa rada.
-O Doamne?! exclama Nick. Cat de mult te iubesc!
-Si eu te iubesc, pe toti va iubesc! le spun eu pupandu-i pe toti pe frunte.
-Voi o iubiti pe mami? ii intreaba satenul de langa mine pe copii o data ce acestia s-au pus la noi in brate.
-Eu o iubesc pe mami! spune micuta hotarata.
-Ba nu, eu o iubesc pe mami, contraataca Issac.
-Ba nu, eu! tipa Lexi si va pot asigura, apre plamani...
-Ba nu, eu, se contrazic cei doi.
-Bai, ii opreste Nick, pe mami ca mami,dar pe tati?
-O iubesc pe mami! afirma Lexi si ma strange in brate.
-O sa mor singur, se resemneaza tatal in cauza.
-Ba nu, eu voi fi acolo pentru tine, ii soptesc eu si il sarut.
-Ewww, spun copii la unison, iar noi incepem sa radem strangandu-i in brate.
Totul are un sfarsit, nu-i asa?!
○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●
Si asa a luat sfarsit si Domnișoara Moore Volumul II.
°Ce parere aveti despre acest volum? Dar despre povestea in sine?°
Acum... am decis ca voi face si volumul 3,daca se poate spune asa, deoarece acesta va fi reprezenta viata micutei Lexi iesite din facultate:
"Domnisoara Danner
la un pas fericire..."
Eu sper sa va placa!
♡♥Pupici♥♡
( ★Am publicat deja primul capitol din Domnișoara Danner, găsiți cartea pe profilul meu★)