Capitolul 14

4.2K 260 3
                                    

*Perspectiva lui Nick*


-Ba frate, hai trezeste-te ce naiba faci?! imi rasuna o voce in cap. Baaaa...

-Nu mai tipa ca idiotul, aud si o a doua voce, una mai delicata.

-Incetati o data, sunteti culmea, parca ati fi copii,  cea de a treia imi e foarte cunoscuta.

     Incerc sa deschid ochii, dar nu reusesc din prima si mai fac inca o incercare, iar o lumina puternica ma orbeste facandu-ma sa-mi strang atat ochii, cat si materialul fin pe care ma aflam.

-Nick?!

-Hm... mormai eu si clipesc de cateva ori.

-Slava Domnului ca esti bine, rasufla usurata Hope.

-Ce s-a intamplat? intreb derutat incercand sa ma ridic in fund.

-Ai lesinat ca o fetita, rade Josh de mine si primeste o palma dupa ceafa de la Jane.

-Taci idiotule!? il cearta ea si el isi pune mainile in san ofticat plescaind nemultumit.

-Esti bine? ma intreaba blonda de langa mine cercetandu-mi chipul cu privirea.

-Da sunt bine, ma cam doare capul.

-Stiu pui, ai pupat podeaua in cel mai mare stil, se amuza ea si ma saruta scurt revenind la locul ei.

-Dar de ce am lesinat? intreb si imi frec fata cu podul palmei.

-Nu-ti amintesti? intreaba Elena apropiindu-se si ea de pat alaturi de Rares, Maria si Victor.

-Nu, murmur eu.

-Ei... vezi tu, afli acum pentru a doau oara ca esti tata, spune amuzat Victor si eu imi mut ochii intr-o  clipa la Hope.

-Vorbeste serios?! exclam mai mirat de faptul ca am aflat pentru a doua oara ca sunt tata si nu ca deabea acum am observat ca sunt intr-un salon, in spital.

-Da, aproba zambind. Acum e pe bune, fara glume, adauga si imediat imi amintesc de momentul in care am lesinatla aflarea vesti.

-De cand? rostesc intrebarea.

-Aproape o saptamana, spune usor stanjenita.

-Si eu de ce aflu deabea acum? ma ratoiesc la ea.

-Aaaa...n-am gasit momentul portivit? 

-Ahaammm... si ce este?! Fetita sau baiat? 

-Nu stiu... dar mergem maine sa vedem, ce zici? ropune si eu aprob din cap.

-De mers, mergeti voi, dar aveti programare la vreun doctor? ne atrage atentia vocea lui Victor.

-Avem? intreb cand micuta blonda s-a blocat.

-Pai... vezi tu, trebuie sa fac?!

-Ba nu, nu trebuie, vorbesc eu cu mama, ne spune Elena.

-Faci tu asta pentru mine? topaie fericita Hope.

-Cu siguranta, dar trebuie sa fim si noi acolo, adauga aceasta.

-Ba nu, noi vom fi acasa si ii vom astepta, doar nu vreti sa le stricam momentul, nu? zice Maria si toti o privin cu o spranceana ridicata.

-Ai dreptate, aproba Elena. Va vom astepta toti!

-Ce zici, o sa lesini si acolo printeso? ma ironizeaza Hope si se aseaza din nou pe pat cuprinzandu-mi mana intr-a sa.

-O sa-mi iau un scaun, zic hotarat.


     *A doua zi*

Domnişoara Moore Vol. II  |FINALIZATĂ|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum