Îl vedeam înghițind în sec și evitându-mi privirea. Tot curajul de mai devreme dispăruse, nu mai eram în stare nici să mișc un deget în fața lui.
Eram din ce în ce mai ruşinată de ce fusesem capabilă să fac și mai dezamăgită. Eu eram cea care spusese că nu îi va pica în plasă, însă tot eu îl ademeneam, îi dădeam motive să continuie, ba mai mult, îl provocam. Ce naiba era cu mine?
- Nu știu, șoptește în final, iar dacă eu eram uimită de nesiguranța lui, el era mai rău. Părea că până nici el nu înțelegea ce se întâmpla cu adevărat între noi. Ori asta, ori nu vroia să accepte ideea.
Îl văd trecându-si mâna prin par și intrând în mașină, în locul pasagerului, de data aceasta.
M-am conformat, urcând la volanul mașinii și îmi simţeam inima bătând de 10 ori mai rapid.
Nu din cauză că aveam să conduc o mașină cu prea mulți cai putere, căci îmi plăcea viteza, deși nu avusesem ocazii sa conduc prea mult, ci din cauza celui care se afla aproape de mine.
- Și acum ce? Îmi fac curaj să întreb.
- Acum o să te învăț cum să stăpânești o fiară pe 4 roți, îmi răspunde având același zâmbet de milioane.
( Vreau neapărat sa dați play la melodia Get low - Dillon Francis & Dj Snake. Și replay până se termină acțiunea. )
Nu avusesem destul timp la dispoziție, dar Damon reușise sa mă învețe destule lucruri cât sa cobor mașina de pe platforma și sa rămân în viață. Fusese răbdător și foarte explicit.
Așteptam sosirea tirului, puși strategic așa cum stabilisem. Eram ascunși și răsfirați, astfel încât cei ce apară tirul să fie distrasi de primele mașini ce le vor ieșii în cale și sa trecem cât de cât neobservați.
Trebuia sa creadă că sunt doar 7 mașini și sa își concentreze atenția pe ele. Oricum, înțelesesem ca ei vor avea maxim 5.
Întunericul făcea camuflarea mașinilor negre mai ușoară. În jur totul era pustiu, drumul aflându-se în pădure, la distanță de câțiva kilometri de oraș. Stabilisem că 3 mașini vor ieșii în calea tirului, orbindu-i cu faruri puternice pe cei care îl însoțeau. Celelalte patru aveau să atace din lateral, din întuneric. Iar noi, la fel. Diferența era ca noi trebuia sa urcam în tir, prin partea din spate a acestuia. Damon și Kevin se ocupaseră mai devreme de chei. Le puseseră pe fiecare în masina care trebuia, atunci când șoferul fusese oprit la un motel dintr-un oraș pentru a se odihnii. Nu puteau fura mașinile în mijlocul orașului, ar fi fost prinsi imediat. Dar măcar se strecurasera, lăsând totul pregătit.
Toți aveam casti prin care puteam comunica. Trebuia sa anunțăm când urcam în mașini și când plecam, căci sincronizarea trebuia să fie perfectă.
Imediat ce mașina 1 pornea trebuia sa plece și mașina 2, căci imediat ce roțile lor se aflau în miscare, platforma de deasupra se prăbușea, deci cea de sub rotile mele.
Aici începea partea grea. Trebuia să las totul să se prăbușească stând în mașina 3, iar când platforma de sub mine era perfect lipită de cea dinaintea ei, trebuia sa accelerez puternic și sa mă îndepărtez cât mai rapid, altfel riscam să fiu prinsă în explozie. Tot planul era bine pus la punct și părea desprins din cele mai bune filme de acțiune. Totul trebuia făcut ca la carte, și o singura secundă mai devreme sau mai târziu ne putea fi fatală.
Dacă as cobori mai devreme platforma s-ar prăbușii peste Dara și Blair, iar eu as sării în gol, distrugând rampa de coborâre, mașina și as murii în explozie. Iar dacă as face-o mai tarziu... aș prinde explozia din plin.
Observam faruri apropiindu-se tot mai tare, și tensiunea dinăuntrul meu creștea tot mai tare. Adrenalina era incredibilă. Trăiești sau mori. Era ca o ruletă rusească, iar viețile noastre erau în joc. Riscam totul. Din locul în care eram ascunși nu vedeam foarte bine, dar auzisem tirul franand brusc, claxoane, zgomote de armă și tot felul de sunete ce anunțau dezastrul ce se petrecerea. Îmi țineam respirația așteptând semnalul la care trebuia sa ne punem în mișcare.
Mâna lui Damon se așezase pe genunchiul meu, mângâindu-l.
- Ascultă-mi vocea în căști și totul va fi bine. Nu o sa ți se întâmple nimic, promit! Am mai făcut asta de multe ori, fetele știu procedura pe de rost, iar tu înveți repede. E greu doar pana ajungi în mașină. De acolo ești în siguranță, atâta timp cât pornești atunci când am stabilit.
Deși vocea lui era calmă, nu puteam să nu fiu neliniștită, însă îmi mai dăduse un strop de curaj.
- 1,5 și 10, acum! Aud vocea familiară a lui Kevin și simt mașina plecând de pe loc.
Într-adevăr, așa cum crezusem, acolo era măcel. O mașină era în flăcări, altele 3 distruse și focuri de armă încă se auzeau. Nu scapasera de toți, erau mai mulți decât știam noi. Tirul se pusese în mișcare din nou, așa cum ne așteptam.
Damon se apropiase cât de mult putuse de el.
- Sari, Jessica. O să fiu tot aici, te aștept la ieșire! Îmi spune scoțând arma pe geam și trăgând în cei din spatele nostru. Am aprobat din cap și am ieșit pe geam. Arma de la spate mă incomoda, dar era absolut necesară.
Mașina era modificată, având mult mai mult spațiu să ies din mașină pe geam. Mă țineam de barile metalice de pe plafon. Aveam doar un metru de sărit, distanța maxima la care se putea apropia, din cauza faptului ca șoferul tirului conducea în zig-zag aproape, făcând mișcări bruște. Mi-am luat inima în dinți și am sărit. Mă dezechilibrasem zdravăn, ne având decât câteva găuri în prelata groasă de care să mă prind. Am mers câțiva pași pe margine, spre partea din spate, unde trebuia să fie intrarea. O văzusem pe Dara sărind și pe Blair venind spre mine.
Inima mi se oprise în loc când un glonț trecuse la câțiva centimetri de capul meu.
Blair ajunsese în spate, lângă mine. O văzusem scoțând pistolul și țintind roata mașinii din spatele nostru, apoi se grăbise să deschidă "gaura" din prelată, prin care trebuia să intrăm.
- Trage spre ei, Jessica! Tipa ea spre mine, însă nu răutăcios, ci ca să o aud.
Am pus mana pe metalul rece ascuns la spate, încărcând arma apoi țintind spre mașina ce trăgea spre noi. Senzația nebunească pe care o aveam în tot corpul era de nedescris. Dara îmi sărise în ajutor, trăgând și ea și habar nu am care dintre noi nimerise tinta, dar mașina începuse sa nu mai aibă direcție, apoi ieșise de pe drum, explodând. Era greu sa nimerești ceva când tirul se mișca în felul acela. Mai precis, era greu să te ții în picioare.
Blair ne făcuse semn să o urmam și am intrat amândouă după ea.
Înăuntru, așezate pe trei nivele stăteau cele mai superbe mașini pe care le văzusem vreodată. Cea de jos era galbenă, a lui Blair, cea de la mijloc portocalie, a Darei, iar cea de sus era de un sângeriu mat nemaipomenit. Eu și Dara urcasem la nivelele superioare cu ajutorul unei funii, iar Blair lăsase rampa sa cadă. Atingea șoseaua și puteam vedea cum scoate scântei din cauza frecării, iar zgomotul era îngrozitor.
- Ai urcat? Îi aud vocea lui Damon în cască și deși cu toții îl auzeau, puteam sa jur ca vorbește cu mine.
- Mașina 3 pregătită! Spun pornind motorul și accelerând în gol ușor pentru a-l lăsa să audă cum toarce fiara în care urcasem. I-am auzit imediat chicotitul, întrerupt de vocea Darei.
- 2 e gata! Spune accelerând și ea.
- 1 pe poziții, start! Strigă Blair și totul începuse. Nu mai simțeam frica, decât nebunia și adrenalina circulându-mi în vene.
Văzusem mașina galbenă ieșind pe rampă și accelerând puternic, urmată îndeaproape de cea portocalie, iar imediat după asta, zgomotul teribil al prăbușirii și întreaga mașina în care mă aflam se cutremurase.
- 3 secunde! Îmi repetă Damon.
Imediat ce am ajuns aproape la nivelul rampei, am apăsat pedala de accelerație pana jos, prinzând imediat viteză și ajungând în câteva secunde în spatele celorlalte două.
În urmă noastră tirul se dezechilibrase, prabusindu-se pe lateral și explodând într-un mod înfiorător. Puteam simții chiar și de aici modul în care se zguduise pământul la impactul puternic.
Din norul de fum din spatele nostru ieșiseră câteva mașini, ale echipei noastre, și am putut sa o recunosc pe a lui Damon. Un rânjet mândru apăruse pe chipul meu. La dracu că reușisem, și mă descurcasem excelent!
Oricât vroiam să mă avânt și sa măresc viteza, nu știam drumul spre ascunzătoare, așa ca am încetinit, lăsându-l pe Damon sa mă prindă din urmă și să ajungă în dreptul meu.
******************************
Ok, cam atât. Mor de somn și sper că mi-a ieșit bine capitolul acesta plin de acțiune. O altfel de acțiune decât cea la care va așteptați :)))
Vreau muuulte păreri, fiind cam prima scenă cu astfel "jafuri" și infracțiuni. Vor mai fii și altele și promit ca vor fi din ce în ce mai bune, imediat ce îmi intru în mână cu genul acesta de "scene".
P.s: Sper că apreciați ca am pus rapid continuarea, foarte rapid. Mă străduiesc.
Kisses