"Draga, Izzi
Mai tii minte ca atunci cand ne-am cunoscut ne-am promis sa ramanem alaturi pe vecie? Mai tii minte ca tu mai ridicat cand am cazut? Sau atunci cand tu ai cazut si eu te-am ridicat? Mai tii minte promiisiunile pe care ni le faceam? Noptile nedormite stand amandoi in acelasi pat cu leptopul in brate si ne uitam la filme? Momentele fericite si chiar si acele triste?
Daca tu le-ai uitat sa stii ca eu nu, cum as putea sa uit aceste momente petrecute cu prima fata pe care o iubeam? Dar iubirea mea sa transformat in obsesie atunci cand tu l-ai ales pe Deren, obsesia mea pentru tine ma facut sa devin diavolul de astazi. Astazi, prin aceasta scrisoare si aceste flori vreau sa-ti spun ca nu imi pare rau pentru ce am facut, imi pare rau ca in acea noapte am dat gres. Am revenit in oras sa ma rabun pe tine, stiu ca Deren a murit si stiu cine l-a omorat, as fi vrut sa-l intalnesc pe acela sa-i multumesc ca la omorat. Acum ar trebui sa te pregatesti pentru ca cosmarul reincepe, viata cu mine in acelasi oras nu e frumoasa."
(Aceasta e scrisoarea care a primito Izzi)
**
E dimineata iar eu nu am dormit deloc, ma gandesc la acea scrisoare. Am pierdut numaratoarea cafelelor baute si a tigarilor fumate, e 9 dimineata iar eu trebuia sa fac un transport important, dar am lasat balta tot.
Ma urc in camera si caut intr-un dulap somniferele, iau vreo 6 cat sa dorm destul. In mai putin de 15 minunte am adormit.
**
Telefonul suna de minunte bune si nu se mai opreste, nimi adun toate puterile pe care le mai am si raspund fara sa ma uit cine ma sunat.
-Mhm? Alo?
-Izzi, sunt Ana iubita fratelui tau. Luck a avut un accindent, te rog vino la spitalul central.
Cand am auzit de Luck am sarit din pat si intr-o clipa eram perfect treaza.
-Accindent? Ajung imediat acolo.
Am facut un dus rapind si m-am imbracat cu ce am gasit mai repede, mi-am luat chile si telefonul si am plecat la masina in fuga.
Goneam strazile orasului cu mare viteaza, nu imi pasa ca am politia pe urmele mele, nu imi pasa ca trec pe rosu la semafoare sau ca incalc cat mai multe reguli de circulatie. Voiam doar sa ajung mai repede.
Intru in spital si vad o femeie in varsta se uita la un calculator.
-Ma scuzati, Luck Edinson in ce solan e?
-Cine sunteti?
-Sunt sora lui.
Se uita la mine apoi tasteaza ceva pe acel calculator, imi vine sa o strang de gat ca nu imi zice mai repede.
-E in sala de operati, etajul 2.
Nici nu-i mai multumesc si o iau la fuga spre lift, si ghici ce? Pe usile liftului scrie "liftul nu functioneaza". La dracu, o iau la fuga pe scari si urc cate 2.
Cand ajung vad in capatul holui sala de operatie inca e in functiune si o fata frumoasa, bruneta si slaba ssta pe un scaun cu capul in maini si plange. Ma duc la ea si pun mana pe umarul ei, ea ridica capul si se uita la mine cu ochii inlacrimati.
-Tu trebuie sa fi Ana, nu?
-Da!! Iar tu trebuie sa fi Izzi sora lui Luck.
-Da eu sunt, ce sa intamplat?
-Venea de la munca ca deobicei si circula regulamentar din cate au spus martori, dar o alta masina a intrat pe contra sens si la luat din plin. Nici nu a avut timp sa reactioneze ca a masinele s-au izbit una de alta. Am fost sunata de la spital de pe telefonul lui si mi-au zis ca a avut un accindent si sa vin aici.
Nu am mai putut zice nimic si am cazut in genunchi langa ea si am inceput sa plang. Nu, nu poate sa ma paraseasca, nu poate pleca, nu si el. Gandurile mi-au fost intrerupte de usa de la sala de operatie, un barbat in varsta a iesit, fata lui nu schita nici un sentiment.
-Care din voi e ruda cu pacientul.
-Eu domnule doctor, sunt sora lui. Luck E bine?
-Domnisoara, ne pare nespus de rau. Dar pacientul a intrat in coma, lovitura de la cap a fost adanca daca isi va reveni s-ar putea sa uite unele amintiri din trecutul lui. Amezia poate fi temporara sau definitiva asta depinde de creierul lui si corpul lui. Si s-ar putea sa nu mai poata merge niciodata, inca nu suntem singuri. Primele 24 de ore sunt foarte critice, il puteti vedea in salonul 43 etajul 2. Acum va rog sa ma scuzati.
Dupa ce a terminat de spus a plecat, iar eu m-am sprijinit cu spatele de perete si m-am lasat in jos plangand. Cum sa nu mai poata merge? Si sa uite amintirile? Nu, nu se poate. Plangeam din ce in ce mai tare. Dupa cateva minunte m-am ridicat si m-am dus sa caut salonul.
Intru in salon usor si-l vad pe pat si Ana langa el in partea stanga, pasesc usor in incapere si ma apez pe scaunul din partea dreapta. Ii iau mana in a mea si incep sa plang si sa vorbesc.
-Luck? Nu ma parasi si tu, o sa mor daca pleci, Luck. Luck, trezestete. Haide, Luck nu ma lasa, te rog.
Imi pun capul pe marginea patului si ii tin mana in a mea. Nu a durat mult timp si am adormit.
Doctorul intra in salon si ma trezeste.
-Domnisoara, va rog sa iesiti afara trebuie sa-i facem un control.
Dau din cap si ies pe hol, Ana a plecat. Parinti mei nu pot veni, ce parinti pot fi? Copilul lor e in coma iar ei prefera sa plece din tara. Nu le pasa deloc de noi. Dupa cateva minunte bune doctorul iese din salon.
-Domnisoara, starea lui e la fel.
Si cu astea fiind spuse a plecat. Intru inapoi in salon si ma asez pe canapea asezata intr-un colt cand pe usa intra Ana.
-S-a schimbat ceva? Ma intreaba nerabdatoare.
Dau din cap in semn ca nu si las lacrimile sa curga, stiu ca in ultimul am nu am fost langa el si nu ne-am vorbit, dar nu poate sa ma pedepseasca in felul asta, nu? Sau poate? La dracu, am nevoie de o tigara si ceva alcool.Ma duc langa Ana si-i pun mana pe umar, ea ridica capul si se uita la mine.
-Eu sa plec, am o problema de rezolvat. O sa vin maine dimineata, daca se intampla ceva suna-ma.
Ea din cap in semn ca da si plec. Ies din spital si ma duc in masina mea. Las capul pe volan si stau cateva minunte apoi scot telefonul si apelez.
-Alo? Raspunde temator, stie ca atunci cand sun nu e de bine.
-Pregateste-mi o masa retrasa plina cu bauturi tari si pe cineva sa ma duca acasa dupa.
Nu mai astept raspunsul si plec. Ajung la un club, intru si ma duc la barman. El imi zice masa si urc la etaj, ma duc la masa si incep sa beau.
Dupa cateva ore in care am baut decid sa ma duc acasa, gardianul care trebuie sa ma duca ma ia in brate si ma urca in masina lui.
Dupa ce ma aseaza pe canapea si-i fac semn sa plece, incep sa plang si sa tip cand pe usa intra Riken la fel de beat ca mine.