Între foc și durere

Damon Raines

Durerea nu mi-a fost niciodată străină. N-a dispărut, n-a slăbit - doar a învățat să tacă odată cu mine. Am purtat-o ca pe o a doua piele, ca pe o armură crăpată, dar imposibil de spart. Raven Morphy m-a distrus în momentul în care a decis că viața mea nu valorează nimic. M-a frânt, m-a făcut să mă îndoiesc de cine sunt, și m-a transformat într-o umbră a celei care eram odinioară.
Dar din cenușă se nasc cei mai periculoși monștri.
Nu vreau iertare. Nu mai caut alinare.
Am promis că o voi face să simtă - nu doar durerea, ci frica, vina, iadul.
Nu până la capăt. Doar suficient cât să o rup, așa cum m-a rupt și ea pe mine.

Raven Morphy

Nu mi-am propus să-l distrug. Dar am făcut-o.
Am știut că atunci când am rostit cuvintele acelea, ceva în el s-a rupt. Ceva ce nu mai pot repara.
Damon Raines nu era genul de bărbat care iartă. Era genul de bărbat care tace, dispare... și se întoarce ca să-ți sfâșie sufletul cu propria vină.
Și totuși, chiar și acum, când îl privesc devenind un străin cu ochi de gheață și voce de moarte, o parte din mine încă îl caută.
Încă îl iubește. Încă îl vrea.
Dar iubirea nu-l mai îmblânzește.
Iubirea îl înfurie.
Și știu că, mai devreme sau mai târziu, Damon Raines va reveni pentru ceea ce i-am luat.
Nu ca să recupereze.
Ci ca să mă distrugă... așa cum doar el poate.