Jenn nu apucă decât să suspine numele lui Harry, pentru că în următoarea secundă el dispăru de lângă ea şi îl văzu înhăţându-şi geaca de pe fotoliu, bocancii, şi izbi uşa de perete înainte că ea să apuce să respire de două ori.
Era încă parţial inconştientă după tot ce se întâmplase înainte să se ridice din pat şi să vadă grajdul în flăcări, aşa că îi luă câteva momente bune să se pună din nou în funcţiune şi să poată fugi după Harry. Îşi luă halatul şi sări de pe un picior pe altul în drum spre uşă, încercând să se încalţe în cizme. Se grăbea, dar nu ar fi fost o idee bună să se încalţe în papuci.
Harry dispăruse deja, iar uşa de la intrare era deschisă la perete şi reuşi să vadă umbra lui fulgerând prin curte.
- Harry! Îl strigă speriată. Doar nu avea de gând să intre în foc?!
Nechezatul cailor se auzea tot mai puternic şi un nod de groază i se puse în gât, gândindu-se că vor muri arşi de vii.
Ieşi în curte şi aproape că alunecă din nou pe un petec de iarba umedă. Luase deja o căzătură în ultimele 24 de ore. Încercă să se redreseze până când nu mai lua încă una. Spre uşurarea ei, cel puţin se oprise ploaia, dar regretă imediat gândul; dacă ploua, incendiul ar fi fost stins mai uşor.
- Jenn, rămâi în casă. Strigă Harry spre ea, înainte să se avânte în grajd doar cu un stingător în mână, o geacă de fâş, bocancii dezlegaţi la şireturi şi pantalonii de pijama. Un strigăt de groază ieşi din gâtul lui Jenn şi fugi imediat după el, străduindu-se din răsputeri să nu alunece. Îşi strânse capotul în jurul ei, dar era prea subţire să îi ofere chiar şi cea mai mică protecţie contra frigului - însă nu îl simţea, era prea îngrozită să îi fie frig.
Spre uşurarea ei, grajdul nu era atât de rău cuprins de flăcări precum crezuse prima dată. Strălucirea focului trecea prin obloanele de la ferestre, dar mai mult era fum, semn că deocamdată ardea doar fânul.
- Harry! Îl strigă ea din nou, tuşind din cauza masei dense de fum ce ieşea pe uşă, şi din cauza căruia nu vedea nimic.
- Stai acolo, Jenn! Auzi glasul puternic al lui Harry, avertizând-o de undeva din interiorul iadului de fum. Inima începu să îi bubuie în piept de frică, nu îi venea să creadă că el intrase acolo şi, ea fiind la fel de nesăbuită din cauza fricii, vru imediat să intre după el, dar fu aproape dărâmată de un demon negru şi uriaş ce ieşi din perdeaua întunecată de fum.
Exact aşa i se păruse. Pentru o secundă se simţi că într-un fim fantasy, când demonul iese din străfundurile pământului, alături de nişte efecte vizuale excepţionale, alcătuite din fum şi flăcări - şi calcă totul în picioare în calea lui.
Ţipă şi sări înapoi, ferindu-se din faţa lui în ultima secundă şi fiind iar la un pas să alunece şi să cadă pe pământul noroios.
- Jenn, eşti bine?! Prinde-l pe Shadow! Auzi strigătul lui Harry şi îşi scutură capul ca să îşi revină la realitate. Îşi calmă bubuiturile inimii şi privi în spatele ei, ca să vadă o fiinţă cu o formă cunoscută, dispărând în desimea pădurii. Abia acum îşi dădu seama că fusese un cal cel care ieşise din grajd şi aproape că o dărâmase. Shadow.
Ţipă după el, dar armăsarul nu se întoarse. Părea speriat, parcă mânat de diavoli şi imediat se făcu nevăzut în întunericul dintre copaci. Dar nu avea acum timp să îşi facă griji pentru cal, se întoarse spre grajd, auzind un zgomot ce i se părea cunoscut, un fâsâit strident ca de aer comprimat. Era stingătorul de incendiu, şi orice făcea Harry cu el, părea să îi fie de ajuns, pentru că strălucirea flăcărilor din interior pălea şi rămânea doar fum dens.
Jenn înaintă spre uşă, începând imediat să tuşească odată ce aerul toxic o izbi în gât. Se gândi disperată la Harry şi îl strigă din nou, dar el nu îi răspunse, şi când fu pe punctul de a intra în grajd, se repetă scena de mai devreme - când aproape fusese călcată şi storcită de pământ de patru copite puternice. De data asta, însă, îşi dădu seama la timp ce se întâmplă şi se feri din calea lui Snow, care păşi uşor afară din grajd, fără să o ia la sănătoasă ca şi Shadow, deşi părea speriată. Jenn o prinse imediat de căpăstru şi o trase spre ea, mângâind-o pe creştet şi gângurindu-i uşor ca să o calmeze. O studie repede, plimbându-şi ochii pe trupul ei lung şi masiv. În afară fricii ce îi făcea respiraţia să iasă ca un uragan şi a părului alb ce fusese înnegrit de fum, iapa părea teafără.
Ar fi putut fugi şi ea spre pădure după Shadow, dar nu putea să stea aici să o păzească. Harry rămăsese acolo şi nu se gândi de două ori înainte să se avânte pe uşa înţesată de fum.
- Harry! Îl strigă, şi primi imediat un răspuns de la două braţe ce o prinseră de umeri şi o împinseră înapoi. Situaţiile supranaturale trebuiau să înceteze pentru noaptea asta până când ea nu o lua razna.
Era Harry, bineînţeles. Dar arăta ca o creatură întunecată, şi tot o făcu pe Jenn să expire de spaimă. Îşi puse imediat mâinile pe faţa lui înnegrită şi ritmul inimii îi acceleră, realizând cât de fierbinte era pielea lui Harry, şi părea acoperită de un strat gros de funingine, la fel ca tot restul corpului său. Lumina produsă de flăcările din grajd dispăruse - semn că Harry stinsese focul -, dar acum mai avea acces doar la cea venită dinspre casa, şi din cauza negrelii de pe faţa lui şi a întunericului, abia de reuşi să îi distingă forma buzelor şi a ochilor. Părea obosit şi supărat, o împinse mai în spate.
- Jenn, ce Dumnezeu aveai de gând să faci? Ţi-am spus să rămâi în casă.
Ea se înfurie imediat, din cauza fricii de mai devreme şi a felului în care o trata Harry, ca pe un copil mic.
- Cum aveam să rămân în casă când tu ai intrat ca un nebun în mijlocul flăcărilor şi... oh, Doamne, eşti bine? Încercă să se calmeze, dar deveni şi mai agitată, plimbându-şi degetele pe faţa lui Harry şi încercând să îşi dea seama dacă are vreo arsură, ca un orb ce pipăie chipul cuiva ca să îi ghicească trăsăturile. Comportamentul ei îl amuză pe Harry în cele din urmă, se ridicase pe vârfuri spre el şi părea un mic spiriduş ce încearc să i se urce în cap ca să verifice dacă mai are toate firele de păr intacte.
- Sunt bine, linişteşte-te! A trebuit să intru şi să scot caii, şi incendiul nu era atât de amplu precum am crezut. A luat foc doar o porţiune de fân, dar nu era legată de restul baloţilor şi am stins-o înainte să apuce să aprindă şi lemnul. A luat foc imediat, dar a ars repede şi cu putere. S-a aprins de la o sobă care nu îmi dau seama de unde dracu' a apărut acolo.
Ochii lui Jenn se măriră şi privi spre întunericul din hambar. Rotocoale de fum încă mai ieşeau pe uşă şi printre obloanele de la ferestre, mirosea a fân ars şi a pucioasă, alături de aerul îngheţat al nopţii ce duhnea a iarna şi ger şi îşi dădu seama că ea era îngheţată de-a binelea.
- Soba... şopti şocată. Eu şi Russell am instalat astăzi o sobă pe lemne în grajd şi am făcut focul. Russell se temea pentru cai, era prea frig. Dar am aşteptat până când focul s-a stins complet, nu mai era niciun risc să se aprindă, eu am rămas ultima în grajd şi am verificat... glasul lui Jenn urcă uşor, apoi se stinse. Fu cuprinsă imediat de vinovăţie. Fusese vina ei? Nu se asigurase că jarul e stins? Harry o simţi şi o cuprinse imediat în braţe, trăgând-o spre Snow ce rămăsese cuminte unde o lăsase Jenn, dar încă era speriată şi privea cu ochii mari şi sclipitori spre grajdul ce luminase de flăcări acum câteva minute.
- Nu a fost vina ta, Jenn! Cred că ceva e în neregulă la instalaţia sobei şi la horn. Sau poate că a fost pur şi simplu prea încinsă pentru paiele uscate şi s-au aprins uşor din cauza căldurii ce dogorea dinspre sobă. Fânul se aprinde aproape din orice. Russell trebuia să aibă răbdare să îmi revin şi aş fi făcut eu asta.
Jenn îşi trase nasul şi vru să se şteargă, dar observă la timp că avea mâinile negre, probabil din cauza obrajilor murdari ai lui Harry.
- Bine măcar că l-am văzut la timp şi nu a apucat să ardă decât o mică porţiune de fân. A fost o flacără spontană şi puternică, dar a trecut repede şi a lăsat o groază de cenuşă în urmă. Jenn îl observă în lumina vagă cum se strâmbă şi îşi şterse faţa cu dosul mânecii.
- Unde e Shadow? Întrebă el, iar Jenn îşi aduse brusc aminte de armăsarul ce galopase mâncând pământul spre pădure.
- A fugit... îmi pare rău, nu am reuşit să îl ţin, aproape că m-a dărâmat când a ieşit din grajd. A intrat în pădure.
Harry îşi întoarse imediat capul şi îl auzi înjurând murdar în şoaptă.
- Trebuie să mă duc după el. E speriat şi dracu' ştie cât de departe poate să ajungă. Îl poate ataca şi vreun alt animal sălbatic. Şi sper să nu fie ars, el era mai aproape de foc.
Jenn se cutremură gândindu-se la superbul armăsar. Încă nu îşi putea coborî de pe umeri apăsarea vinovăţiei că din cauza ei luase grajdul foc. Dacă Shadow era acum pierdut în pădure, speriat, cu vreo arsură dureroasă, avea să fie numai vina ei. Trebuia măcar să încerce să îl prindă şi să nu îl lase să fugă în pădure, dar fusese prea speriată şi preocupată de Harry în momentul ăla.
Harry o prinse pe Snow de căpăstru şi o trase spre veranda casei, până când ajunseră într-o porţiune mai largă de lumină. Se învârti în jurul iepei şi o analiză fugitiv, asigurându-se că nu avea nicio rană sau arsură. Părea în continuare doar speriată, şi cenuşa ce zburase prin aer se aşezase pe coama ei albă şi o înnegrise, dar, exact aşa cum dedusese şi Jenn, era teafără.
- Snow nu are nimic, o să îşi revină repede din sperietură, ea e mult mai calmă ca Shadow. Trebuie să îi dau nişte apă, pentru că a inhalat mult fum.
Chiar înainte să meargă grajd, îşi întoarse atenţia la Jenn, care îl urmase ca o nălucă degerată.
- Pentru numele Domnului, Jenn, du-te în casă, ai îngheţat de tot.
Ea clătină încăpăţânată din cap, abia acum realiză că fumul albicios din faţa ochilor ei, ce îi bloca vederea, era de fapt aburul ce ieşea dintre buzele ei.
- Vin cu tine să îl găseşti pe Shadow, a fost vina mea că a fugit.
Harry deschise gura să o certe, era şi aşa destul de stresat şi nu mai avea chef şi de ambiţiile ei copilăreşti, dar ştia că nu avea să o convingă şi doar o să piardă timpul ciondănindu-se cu ea - iar acum trebuie să se grăbească şi să plece pe urmele lui Shadow până când nu ajunge prea departe. Dacă gonise până acum, făcuse deja în jur de doi kilometri de la cabană. Îşi închise gura şi veni spre ea, o prinse de mână şi o trase în casă. Avea încredere în Snow să o lase nelegată afară, că nu va fugi nicăieri.
Pentru o secundă, Jenn crezu că avea să o azvârle în casă şi să o încuie înăuntru, dar el intră odată cu ea. Acum îl vedea clar şi respira uşurată, pentru că urmele de negreala de pe faţa lui erau doar cenuşa ce probabil şi-o întinsese singur când se ştersese cu mâinile. Avea o groasă şi în păr şi pe haine. Desfăcu fermoarul gecii şi Jenn îl privi neştiind de ce e surprinsă, ştia deja că nu are nimic pe dedesubt, dar asta o făcu să îşi aducă aminte ce se întâmpla în momentul în care auziseră nechezatul cailor, şi de data asta tremură toată. Mâinile lui Harry nu mai erau pe ea, dar le simţit dintr-o dată peste tot, atingând, strângând, mângâind...
- Jenn, te rog ascultă-mă măcar o dată în viaţa ta şi rămâi aici. Începu Harry, pornind spre scări şi dezbrăcându-şi geaca în mers. Nu a fost vina ta, nu ai fi putut să îl opreşti, te-ar fi târât după el.
- Nu contează, o să vin cu tine să îl căutăm, avem mai multe şanse amândoi. Se strădui să vorbească fără să îi clănţăne dinţii, pentru că simţea frigul încă crestându-i prin oase ca un cuţit de gheaţă. Îşi frecă braţele în timp ce se ţinea după el. Harry intră în camera lor şi oftă, părând epuizat.
- Jenn, mă duc cu Snow să îl caut, nu pot să iau maşina pentru că sigur Shadow goneşte printre copaci, la cum îl cunosc eu, şi nu a urmat poteca. Nu avem alt cal, aşa că nu ne putem despărţi, deci nu are rost să vii şi tu cu mine şi să îngheţi. Aşa o s-o îngreunăm şi pe Snow amândoi.
Se întoarse spre ea. Era iar doar în pantalonii de pijama, cu faţa şi mâinile înnegrite de funingine. Jenn îşi muşcă buza.
- O să ai nevoie de mine când îl găseşti că să îl poţi aduce înapoi. Nu îi poţi călări pe amândoi.
Harry intră în baie să se spele repede pe faţă şi pe mâini.
- Ba pot foarte uşor, are căpăstrul şi sunt sigur că după ce îl calmez, o să ne urmeze şi singur înapoi. Acum e speriat şi nu o să se întoarcă de frică.
Se întoarse în cameră, ştergându-se pe faţă cu un prosop negru şi pufos. Veni spre Jenn şi îi prinse mâinile, crezu că vrea să o încălzească, dar apoi îşi dădu seama că o ştergea de negreala pe care o luase când îi atinsese faţa.
- Ceilalţi o să se întoarcă în curând, şi o să se sperie când o să găsească casa goală şi grajdul afumat. Nu vreau să îi sun acum şi să îi sperii, o să le stric seara, deşi cred că se apropie deja de miezul nopăţii. Aşa că rămâi tu aici şi le explici când se întorc.
Jenn îşi clătină capul, ăsta era un argument ieftin.
- Putem să le lăsăm şi un bilet.
- Jenn-
- Nu! Ea îi trase prosopul din mână şi îl aruncă jos. Nu vreau să te las să pleci singur în pădure la ora asta, o să înnebunesc aici de frică. Ori mă iei cu tine, ori mă legi de pat şi mă încui în casă. Astea sunt opţiunile şi grăbeşte-te cu alegerea.
Un zâmbet se ridică în colţurile gurii lui Harry. Jenn se trezi dintr-o dată trasă spre el. Palma lui dreaptă era pe ceafa ei, iar celălalt braţ îi cuprinse mijlocul. Era lipită de el şi îl simţi dumnezeiesc de cald în comparaţie cu ea.
- Nu am uitat ce se întâmpla înainte să fim opriţi de simularea asta de incendiu. Şi sper că nu ai uitat nici tu.
Jenn clătină din cap şi se ridică pe vârfuri, spre el.
- Nu am uitat, dar dacă vrei continuarea, o să vin acum cu tine să îl căutăm pe Shadow.
Harry începu dintr-o dată să râdă, asta pentru că se aşteptase la un asemenea răspuns din partea ei. Numai Jenn putea să folosească până şi sexul ca un avantaj - sau mai degrabă şantaj - în favoarea ei într-o asemenea situaţie.
- Chiar o să mă înnebuneşti într-o zi. Bine, nu am timp să te leg de pat, şi mă tem că după asta s-ar putea să nu mai pot nici eu să plec şi o să fiu tentat să mă joc cu trupul tău înlănţuit, aşa că îmbracă-te repede şi cât mai gros. Deja am pierdut o groază de timp.
Jenn nu avu nevoie de mai mult şi o zbughi imediat spre dulap. În trei secunde avea braţele pline cu cele mai groase haine ale ei şi vru să fugă la baie, dar Harry o prinse de mână şi o întoarse spre el, când el era pe punctul de a-şi da pantalonii jos.
- De ce te duci să te schimbi la baie?
Jenn se bâlbâi, rătutită.
- Azi-dimineaţă ai defilat în lenjerie intimă neagră prin faţa mea, acum un sfert de oră mâinile mele erau pe toate părţile pe care vrei acum să le ascunzi de mine. Continuarea pe care mi-ai promis-o cuprinde şi partea în care tu te schimbi în faţa mea.
Jenn îşi dădu ochii peste cap şi se eliberă de mâna lui.
- Continuarea aia o să vină după ce îl găsim pe Shadow. Deocamdată nu avem timp de aşa ceva şi... făcu o pauză şi îl privi ştrengăreşte înainte să intre în baie. Amândoi ştim că dacă mă dezbrac acum în faţa ta, nu o să mai plecăm prea curând după Shadow.
Închise uşa de la baie în urma ei şi Harry rămase nemişcat, privind-o, apoi înghiţi puternic în sec. Nu mai comentă nimic, pentru că Jenn avea dreptate. Al dracului de multă dreptate.
Coborâră amândoi scările, tropăind în liniştea nopţii, bine îmbrăcaţi în haine groase, încălţaţi în bocanci şi echipaţi cu lanterne şi o armă de vânătoare de care Harry spusese că nu strică să o aibă cu ei - lucru care o băgase în sperieţi pe Jenn. Şi nu pentru că se gândea la un lup ce îi poate ataca în pădure, ci văzându-l pe Harry cu aşa ceva în mână. Imaginea din visul ei prinse contur chiar în faţa ochilor ei şi se oprise la timp din a-l întreba dacă ştie să folosească o armă. Bineînţeles că ştia. Chiar foarte bine, din ce îi spusese. Lejeritatea cu care îşi atârnase arma pe umăr şi o purta de parcă făcea parte din outfit-ul lui, îi dădea de înţeles cât de familiarizat era cu un asemenea obiect, şi soldatul din povestea lui deveni cu un nivel mai real.
Şi mai era o parte a situaţiei din cauza căreia începea să se considere o idioată. Nu îi venea să creadă, dar văzându-l pe Harry cu arma, părea mai sexy decât putea ea să suporte şi se excitase toată. Cu bocancii, pantalonii de militar şi geaca neagră, puşca pe umăr şi privirea aia serioasă şi cu o masculinitate dură... fir-ar să fie, trebuia să se concentreze şi să îl găsească pe Shadow, nu avea timp de gânduri sexuale acum.
Harry intră în bucătărie şi puse puşca pe blat. Ea era tentată să o atingă, nu mai ţinuse niciodată o armă, dar îi era şi frică în acelaşi timp. Harry îi întinse o foaie şi un creion.
- Scrie-le un mesaj celorlalţi cu ce s-a întâmplat şi unde suntem, eu pregătesc termosul cu nişte cafea, pentru că Dumnezeu ştie cât o să colindăm prin pădure.
Începuse deja să facă asta în timp ce vorbea, porni cafetiera şi umplu recipientul pentru apă, apoi aruncă mai multe linguriţe de cafea şi zahăr. Jenn se strădui să se concentreze şi să facă ce îi spusese, dar nu prea îi reuşi când Harry se întoarse la puşcă, începu să o învârtească pe toate părţile, o desfăcu şi scoase două cartuşe din cutia de pe masă.
Jenn tresări şi avu, pentru o secundă, impresia că o rupsese în două. Sunetul cu care deschisese compartimentului de armat răsunase ca un pietroi aruncat într-un perete de metal, în liniştea din bucătărie. Harry nici nu părea să fie atent la ce face, ochii lui erau mai mult pe cafetieră. Armă puşca şi o închise, cu acelaşi zgomot strident ce o făcu pe Jenn să tresară, apoi îşi îndesă câteva gloanţe şi în buzunare, nederanjându-se să îşi ia cureaua.
Jenn expiră adânc şi încercă să îşi limpezească mintea. O să îi ia ceva să se obişnuiască cu Harry soldatul SEAL şi să îl uite pe măscăriciul ăla pe care îl cunoscuse ea timp de patru ani. Bărbatul ăsta curajos ce se aruncase în flăcări îmbrăcat în pantaloni de pijama.
Se strădui să scrie repede un mesaj cât mai scurt şi explicativ pentru ceilalţi, să îi anunţe că erau bine şi nimeni nu păţise nimic şi să nu îşi facă griji. Lipi foaia de frigider cu un magnet chiar atunci când Harry îndesă termosul într-un rucsac pe care îl luase cu el şi în care mai aveau o lanternă de rezervă şi baterii - ca să fie siguri că nu rămân în bezna prin pădure, alături de cutia de cartuşe. Îşi puse rucsacul pe umăr şi arma, privi fugitiv peste capul lui Jenn şi citi mesajul de pe frigider în câteva secunde. Doar aprobă din cap şi o prinse de mână.
- Să mergem!
Ieşiră din casă şi Harry încuie în urma lui. Jenn îşi aprinse lanterna ce tăie bezna ca un fulger argintiu, şi din cauza razei fixe pe care o crea în faţă, distingându-se ca o fâşie de întuneric, îşi dădu seama că afară era o ceaţă densă. Fir-ar să fie!
Cel puţin nu îi mai era frig. Era bine înfofolită, aşa că păşi cu hotărâre pe scări, mergând lângă Snow, care aşteptase în acelaşi loc, ca cel mai blând şi docil animal din lume. Iapa părea să ştie ce se întâmplă, părea conştientă de faptul că plecau în căutarea bezmeticului de Shadow şi aştepta să pornească la drum.
Jenn analiză poiana cu lanterna, fără să obţină o imagine vizuală prea largă din cauza ceţei. Spera să îl vadă pe Shadow undeva la marginea pădurii, învârtindu-se agitat şi neîndrăznind să se apropie, dar nu aveau atâta noroc.
Îl auzi pe Harry înjurând ceaţa când trecu pe lângă ea şi se îndreptă spre grajd.
- Jenn, adu-i lui Snow o găleată de apă până când o înham eu.
Ea făcu cum i se spuse, bâjbâind prin grajd şi luminând cu lanterna. Ştia că e în permanenţă un neon aprins aici, dar ridicând raza lanternei spre tavan, văzu că era ars, dar părea să fi pocnit din cauza presiunii sau a căldurii bruşte după ce fusese îngheţat, pentru flăcările nu ajunseseră până la tavan. Lumină spre locul unde începuse incendiul şi înghiţi uşor. Arsese o porţiune serioasă de fân, acum pe podea era doar o mocirlă neagră, formată din cenuşă şi spuma vâscoasă din stingător. Nu i-ar fi făcut faţă dacă spaţiul ăsta de paie nu ar fi fost complet izolat de restul din grajd. Dacă avea o legătură ce ducea la baloţii de sus, sau la fânul pe care stăteau caii, sau chiar şi la obloanele de lemn - lucrurile s-ar fi terminat mult mai urât. Lumina spre sobă, dar nu văzu nimic ciudat, arăta normal, doar foarte afumată.
Nu avu timp să studieze mai mult, aşa că luă o găleată de apă şi se întoarse să i-o ducă lui Snow, care era deja înhămată de Harry. Îi pusese o pătură pe sub harnaşament şi Jenn se bucură pentru asta, trebuia şi ea protejată de frig. Şterpelise un măr din debara şi îl dădu după ce o adăpă. Iapa îl înghiţi pofticioasă şi Jenn zâmbi, mângâind-o pe cap şi aplecându-se să o sărute. Se gândi terifiată la ce ar fi fost dacă Harry nu ar fi reuşit să îi scoată şi ar fi ars acolo de vii. Se cutremură toată şi nu de frig.
- Haide, Jenn! O zori Harry, iar ea lasă găleata jos, fără să o mai ducă în grajd.
Harry ataşase arma şi rucsacul de harnaşament, şi urcă dintr-o săritură rapidă şi perfectă pe Snow. Iapa nici nu se clinti. El întinse mâna spre Jenn, iar ea o apucă fără să ezite, urcând acum cu mai multă uşurinţă ca la început.
Avusese impresia că va urca în spatele lui - urmând regula de motociclete - dar fu surprinsă când el o trase în faţa lui şi îi înconjură mijlocul cu braţele, prinzând hăţurile de-a parte şi de alta a trupului ei. Nu mai călăriseră niciodată amândoi pe un cal, dar poziţia asta îi plăcu lui Jenn imediat.
Snow păru să ştie când să pornească fără să i se dea nici cel mai mic semnal. Îşi permiteau acum să pornească în viteză, pentru că erau sigur că Shadow nu e pe aproape, aşa că o stârni pe Snow la galop şi iapa se supuse fericită - fuga o încălzea, chiar dacă pe Harry şi Jenn îi biciuia vântul peste faţă.
- Avem vreo traiectorie, sau pornim pur şi simplu prin pădure şi alegem drumul la nimereală? Întrebă Jenn, luând şi lanterna lui Harry şi luminând cu amândouă prin întunericul ceţos, lăsându-i lui lejeritatea să se ocupe doar de Snow. Se abţinu să îl atace cu faptul că nu s-ar fi descurcat aşa uşor dacă o lăsa pe ea acasă.
- L-am mai adus o singură dată pe Shadow aici, dar pe când avea doar un an, însă a stat aici câteva luni. Era un loc pe care l-am găsit călărind în pădure şi ne duceam acolo în fiecare zi. A trecut însă mult timp de atunci, dar zilele astea Shadow a tot încercat de multe ori să se îndrepte într-acolo, semn că îşi aminteşte. Sper să se fi dus acolo şi acum.
Vocea lui se auzea puternică şi acompaniată de bubuitul vântului în urechile ei. Prinseseră viteza şi frigul se înteţea. Se îndesă în pieptul lui, iar capul ei ajunse sub bărbia lui.
- Unde e locul ăsta? Întrebă ea, dar descoperi că nu îi face plăcere să vorbească. Aerul rece o înţepa pe gât şi regretă că nu îşi luase un fular, dar avusese impresia că oricum nu îl va ţine la gură, pentru că va trebui să strige după Shadow.
- La vreo trei kilometri de aici! E la poalele muntelui. O poiană mică în spatele unui lac. Îi plăcea mult locul ăla.
Jenn încercă să îl vizualizeze, un petec de iarbă verde, sub strălucirea soarelui, şi un lac cristalin tăindu-l în două, dar nu reuşi să şi-l imagineze prea bine din cauza peisajului din jurul ei, mai ales după ce trecură graniţa în pădure, şi atmosfera sinistră se amplifică.
Ea tremură scurt, simţindu-se speriată fără rost. Harry o simţi şi o strânse mai tare în braţe.
- Eşti în siguranţă, Jenn. Nu o să ni se întâmple nimic, îţi promit!
Ea ar fi vrut să îl contrazică, totul din jurul ei îl contrazicea, pentru că se trezise, brusc, în peisajul macabru al unui film de groază. Pădurea era întunecată, la fel şi cerul încă înnorat pe care nu se vedea nici cea mai mică strălucire a lunii sau a vreunei stele. Copacii păreau siluetele unor monştri uriaşi în jurul lor, sărindu-le în faţă cu o secundă înainte ca lumina lanternei să se abată asupra lor şi Snow să îi ocolească. Aerul era îngheţat şi începea să simtă ceaţa ca vâscozitatea ce i se lipea de faţă şi de haine. Blura întunericul şi mai mult, făcând greu chiar şi pentru cele două lanterne puternice să răzbată prin el. Zgomotele nopţii erau pretutindeni; pe pământ, prin copaci, păreau să se audă din toate direcţiile. Animalele nopţii ce erau la vânătoare sau cele alarmate şi trezite de ei. Auzi o bufniţă chiar deasupra capului ei, şi îşi muşcă limba ca să nu tresară din nou. Îşi imagină o haită de lupi luându-se după ei, dar izgoni gândul cât de repede putu.
Snow călca pe vreascuri, pe frunze uscate şi alte deşeuri ale naturii care îi trosneau sub copite ca nişte cioburi strivite sub presiunea unui ciocan. Sau cel puţin aşa îi se părea lui Jenn, care era atentă la cele mai mici sunete şi părea să fi căpătat puteri vampireşti de a auzi totul în jurul ei. Frica făcea asta din oameni, le ascuţea simţurile, chiar dacă uneori doar pentru a exagera realitatea şi a-i băga în sperieţi mai mult decât e cazul.
Dar apoi realiză că nu îi era frică, tocmai de asta nici nu comentă la ce spusese Harry mai devreme. Era în alertă şi atentă la tot în jurul ei, dar mai mult la un cal negru ce ar fi putut colinda prin pădure, decât la vreun animal sălbatic ce îi va ataca pe ei.
Nu fusese niciodată foarte curajoasă, şi când îi ceruse lui Harry să o ia cu el, nici nu realizase ce implică expediţia asta în noapte prin pădure. Totul se schimbase radical, nimic din peisajul din timpul zilei nu mai era la fel, întunericul crease un miraj sinistru asupra imaginii splendide şi strălucitoare din timpul zilei. Dar acum nu ţinea de curajul ei, ci de cel care o proteja. Se miră pentru o secundă de cât de în siguranţă se simţea alături de Harry.
Era solid şi puternic în spatele ei, cuprinzând-o cu totul în braţele lui. Aveau arma pe care era sigură că el ştie să o folosească foarte bine şi îi va proteja de orice.
Dragostea pentru el se pare că mai venea la pachet cu ceva de care nu fusese conştientă până acum: încredere. Avea încredere în el, se simţea protejată şi în siguranţă chiar şi în locul ăsta, de unde doi tineri nu au mai ieşit niciodată teferi în vreun film de groază.
Gândul prostesc o amuză, dar mai tare o amuză ceea ce îşi dăduse ea seama. Fix opusul a ce credea el când îi spusese motivul pentru care nu vrea să se culce cu el.
- Dacă o să apară vreun lup şi o să vrea să facă o gustărică nocturnă din noi, ce o să faci? Se simţi ea glumeaţă să întrebe, ca să mai detensioneze atmosfera, făcând haz tocmai pe subiectul care ar trebui să o sperie.
Îl auzi pe Harry chicotind uşor, mai mult îl simţi.
- Mă tem că o să rămână cu burta goală. Şi cu un cartuş de puşcă între ochi.
Deşi în alte circumstanţe nu ar fi făcut-o, Jenn se trezi râzând.
- Şi dacă e o haită întreagă? Continuă ea, străduindu-se să ţină luminile fix în faţă pentru Snow, mai ales că Harry urmă un drum direct şi nu se abătea deloc să analizeze împrejur.
- Snow e rapidă, şi deloc sperioasă, din câte ai văzut şi mai devreme cu flăcările. Mă bazez mult mai bine pe ea într-o situaţie din asta, decât pe nătărăul de Shadow. Asta în prima fază, iar în a doua: am o carcasă de cartuşe cu mine şi sunt foarte priceput să ţintesc şi să fac şi altceva în acelaşi timp, în cazul ăsta să o dirijez pe Snow.
Jenn râse din nou.
- Eşti foarte sigur pe tine, domnule ofiţer SEAL.
Îl simţi pe Harry umflându-se de încântare în spatele ei. Deci îi plăcea să îi bată apropouri la asta. Nu se întrista amintindu-şi, ba dimpotrivă. Notat.
- Trebuie să te protejez cu orice preţ, rege Arthur. Nu las eu nişte câini mai ambiţioşi să mi te ia.
Jenn zâmbi cu spatele la el, apoi, fără să gândească, se întoarse şi îşi ridică capul. Chipul lui Harry era o umbră vagă, dar reuşi să îi desluşească trăsăturile şi îi nimeri buzele atunci când se întinse să îl sărute. Harry nu făcu nicio mişcare bruscă, nu o încetini pe Snow, mâinile lui rămaseră stăpâne pe hăţuri şi în jurul lui Jenn, dar i simţi corpul răspunzând imediat la reacţia ei. O strânse mai tare şi îşi aplecă capul să o sărute cu mai multe ardoare decât intenţionase Jenn la început. Frigul se dizolvă şi ea fu cuprinsă de plăcuta fierbinţeala a extazului, peisajul sinistru nu mai conta, nici sunetele ce brusc fuseseră reduse la un volum aproape inaudibil pentru urechile ei, ce acum zăngăneau din cauza presiunii sângelui ce îi pompa prin vene. Voia să îşi ridice o mână să îi atingă faţa, dar avea mâinile ocupate cu lanternele - a căror lumină o mai folosea doar Snow, momentan.
Harry gâfâi în gura ei şi se retrase până când nu îşi pierdea controlul cu totul.
- Mă doare sufletul - şi nişte părţi ale corpului - să întrerup sărutul ăsta paradiziac, dar trebuie să fim atenţi la drum acum şi să nu ne trezim mai rătăciţi decât Shadow.
Jenn doar râse şi îşi întoarse capul în faţă, trecându-şi limba peste buzele ce se încălziseră în urma sărutului şi căpătaseră un gust delicios de Harry.
- Dar vânătoarea nu e legală aici, nu-i aşa? Întrebă ea brusc, aducându-şi aminte că nu erau într-un teren atât de sălbatic precum părea.
- Nu! Dar împuşcând o sălbăticiune ce mă atacă, să să îmi salvez viaţa, nu se pune la socoteala ca fiind vânătoare.
Jenn aprobă din cap, simţind metalul rece al puştii în dreptul gambei, şi sperând să nu fie nevoie să o folosească.
Nu fu, şi ajunseră la poiana de care îi spusese Harry în mai puţin de 15 minute, dar păruseră ore pentru Jenn. Nu îngheţase chiar atât de tare, dar îşi simţea faţa congelată. Îi era frică să îşi mişte muşchii faciali, pentru că s-ar fi putut trezi cu ei pocnind ca gheaţa crăpată. Nu îşi mai simţea nasul, era sigură că are buzele vinete şi ochii o usturau pe la colţuri din cauza vântului ce o izbise în faţă.
Urcară o pantă printre câteva pâlcuri de tufişuri ce păreau înalte şi atârnau spre pământ ca nişte sălcii, dar nu îşi putu da seama ce erau exact din cauza întunericului. Văzu mica fâşie de lac, şi, trecând printre nişte stânci înguste, ajunseră în poiana ce nu era decât un petec de iarbă de nici 10 metri, în jurul căruia se întindeau apoi copaci înalţi, jumuliţi de frunze, doar nişte schelete de trunchi, iar în spate erau poalele unui versant abrupt, ce părea un perete solid de rocă în spatele lor.
Şi acolo era Shadow!
Părea să pască liniştit din iarba de pe lângă stânci. Îşi ridică imediat capul odată ce îi simţi şi ciuli urechile, apoi necheză precaut.
- Bună iarbă, derbedeule?!
Nu conta ce îi spusese şi faptul că Shadow nu avea inteligenţa să priceapă sarcasmul, era vocea stăpânului său şi lui atât îi trebuia. Se relaxă şi necheză din nou, mult mai vesel de data asta, apoi veni în întâmpinarea lor.
Harry o opri pe Snow şi sări imediat, Jenn puse lanternele pe Shadow, încercând să nu îi bage lumina în ochi, dar analizându-i atent corpul în căutare de arsuri. Cu coama lui neagră era mult mai greu, nu se observa funinginea ce o acoperise pe Snow, dar calul părea teafăr şi liniştit acum, fără semnele vreunei răni dureroase.
Harry îi mângâie repede creştetul, apoi se învârti în jurul lui, plimbându-şi palmele pe corpul zvelt al armăsarului, ghidat de lumina lui Jenn. Oftă uşurat la final, găsind o singură schimbare faţă de cum plecase din grajd - burta plină de iarbă. Mereu adorase iarba ce creştea în petecul ăsta din pădure. Era deasă, aţoasă şi de o nuanţă închisă de verde. Bunicul lui îi spunea iarbă neagră.
Îl bătu pe spate şi râse uşor, de uşurare. Jenn coborî şi ea de pe Snow, străduindu-se cu lanternele din ambele mâini. Stinse una, pentru că nu mai aveau nevoie de atâta lumină pe moment, şi o propti pe cealaltă aprinsă pe spinarea lui Snow, ca să îl poată vedea şi mângâi pe Shadow.
- M-ai speriat de moarte, nemernicule. Îi prinse capul în braţe şi îl strânse cu putere. Shadow nu protestă, ba chiar se cubări fericit în căldura de la pieptul ei. Jenn râse şi îl sărută pe frunte. Aburul pe care îl scotea el pe nări era mult mai dens decât al ei, părea înfricoşător. Un armăsar negru, în mijlocul nopţii, aşa puternic şi zvelt ca Shadow, ce se contopea cu umbrele într-un mod în care Snow, cu coama ei albă, nu o să poată niciodată, dar nu era nimic care să o sperie la Shadow. Deşi fusese pe punctul de a o călca în picioare mai devreme, îi putea simţi iubirea şi afecţiunea atunci când îşi îngropă capul în braţele lui.
Îi dădu drumul şi îşi întoarse atenţia spre Harry, care îi privea zâmbind, cu lumina lanternei bătând spre faţa lui.
- Ar trebui să-
Începu, dar se opri brusc când faţa lui Harry dispăru şi totul rămase în beznă. Ceva se mişca în spatele ei şi îşi abţinu ţipătul în ultima secundă. Auzi râsul lui Harry, apoi el o cuprinse în braţe.
- Se pare că Snow ne-a lăsat în beznă!
Jenn îşi întoarse capul, lumina nu dispăruse complet, o mică porţiune din luna aproape plină se strecură printre nori şi lumină spre ei, probabil ghidându-se după ea ajunsese şi Shadow aici. Dar vedea doar umbre vagi, nişte siluete abia mişcându-se. Îşi dădu seama că Snow se mişcase, trântise lanterna ce fusese pe spatele ei şi aceasta se spărsese, lăsându-i beznă.
Îl auzi pe Harry fluierând calm spre cai şi se gândi îngrozită ce ar fi făcut dacă amândoi fugeau şi îi lăsau aici, în mijlocul pădurii şi în toiul nopţii ăsteia îngheţate. Dar teama îi dispăru înainte să se instaleze, pentru că o altă lumină se aprinse în mâna lui Harry, care reuşise să recupereze cealaltă lanterna de la Snow. Caii erau acum unul lângă altul, agitându-şi capetele şi mângâindu-şi boturile ca doi îndrăgostiţi regăsiţi. Ar trebui să îi tragi o mamă de bătaie pentru că e aşa un nătărău sperios. Gândi Jenn spre Snow, dar iapa nu îi băgă în seamă comunicarea telepatică. Trebuie să mai lucrăm la pedepsirea masculilor. Hotărî Jenn, privindu-şi iapa blândă şi deloc supărată pe dobitocul de lângă ea.
Harry veni lângă ea şi o prinse de mână, ţinând lanterna în cealaltă.
- Ne întoarcem acasă? Întrebă Jenn, deşi era logic, doar nu aveau să rămână aici. Însă Harry o surprinse, clătinând din cap şi rânjind. Îşi pusese lanternă sub bărbie ca ea să îl poată vedea, imitând o scenă tipică de film de groază, iar ea îşi dădu ochii peste cap.
- Da, da, eşti înfricoşător cu toate umbrele alea pe faţă, promit că o să am bunul simţ să mă sperii când ajung înapoi acasă şi nu o să îmi mai tremure chiloţii de frig.
Harry începu imediat să râdă. Un sunet ce păru un tunet în liniştea pădurii, şi Jenn se apropie din instinct de el.
- Taci din gură! Dacă nu ne-a atacat încă nimic, asta nu înseamnă că nu o să se întâmple.
Harry se mai potoli, dar continuă să zâmbească şi îi întinse ei lanterna. Merse spre cai şi îi prinse pe amândoi de căpăstru, apoi îi trase spre cel mai apropiat copac, unde îi legă pe amândoi.
- Dacă un animal ne urmăreşte şi vrea să ne atace, Jenn, nu e nevoie să scoatem vreun sunet ca să ne simtă. Şi nu ne întoarcem încă acasă. De când am ajuns aici tot vreau să vin în locul ăsta. Dacă Shadow tot ne-a adus aici în noaptea asta, ar fi păcat să nu profităm.
După ce legă bine caii, veni înapoi la ea cu un zâmbet ştrengăresc pe faţă. Jenn îl privi perplexă.
- Ai înnebunit? Doar nu vrei să stăm aici acum? Harry, mi-e frig şi-
- Şhh! O reduse el la tăcere, punându-şi un deget peste buzele ei, apoi prinzând-o de mână.
- Nu o să stăm aici afară. Shadow venea în locul ăsta pentru iarba şi peisajul ce îi plăcea lui, dar eu veneam pentru altceva. Arătă din cap spre peretele de stâncă din spatele lor. Jenn tot nu înţelegea nimic.
- Vino cu mine! Zâmbi Harry, observându-i nedumerirea şi o trase după el. Promit că o să scapi imediat de frig şi o să îmi ceri să nu mai plecăm de aici odată ce intrăm înăuntru.
O mânca limba să îi pună o mie de întrebări, dar se abţinu şi aşteptă ca el să o conducă şi să vadă ce avea de gând.
La început crezu că avea pur şi simplu să o întindă pe o stâncă, pentru că altceva nu exista acolo unde o conducea el. Îi luă lanterna ca să lumineze exact paşii, şi după ce o ghidă cu atenţie să păşească pe câteva stânci, ţinând-o bine de mână, ajunseră în faţa peretelui stâncos. Harry o trase de-a lungul lui şi, brusc, apăru o deschizătură într-un colţ pe care ea nu o văzuse până acum. Erau ca două plăci suprapuse, aşezate în formă conică şi creând o mică crăpătură în stâncă. Jenn căscă ochii de uimire. Era prea mică să fie intrarea într-o peşteră normală, şi nu arată deloc ca atare.
Harry se aplecă şi se chinui să treacă prin deschizătură, înjurând pe şoptite.
- Mi-era mai uşor să fac asta când aveam 16 ani. Bombăni el, iar Jenn se sperie când îl văzu dispărând în bezna din interior, mai ales când Harry îi dădu drumul la mână şi ea aproape că îi ţipă numele când rămase singură şi în întuneric.
- Vino după mine! Îi auzi glasul din interior, şi orice ar fi fost acolo, nu putea să fie mai rău decât să rămână aici singură. Acolo era Harry şi lumină, deci siguranţă.
Se aplecă şi trecu şi ea prin deschizătură, încăpu mai bine decât Harry, probabil ea acum era cât fusese el la 16 ani, poate şi mai mică, dar gaura rămânea tot strâmtă.
Se trezi într-un tunel stâncos, claustrofobic de îngust şi se împinse imediat în trupul lui Harry, căutând protecţie din instinct.
- Harry, unde Dumnezeu m-ai băgat?
El chicoti uşor şi îi cuprinse mijlocul cu un braţ, începând din nou să meargă şi trăgând-o spre altă deschizătură ce se vedea în faţă, mult mai mare de data asta.
După vreo patru paşi, Jenn suspină uimită.
Parcă se trezise într-un peisaj ireal. Scenariile tipice de film ar cam trebui să înceteze pentru noaptea asta. Dar dacă până acum fusese doar atmosfera horror, acum totul era desprins parcă dintr-un film ecranizat după manuscrisele lui J. R. R. Tolkien.
Se afla într-un fel de peştera termală, dar mult mai mică, cu un singur bazin în mijloc. Apa bolborosea la suprafaţă de parcă pe dedesubt erau zeci de jeturi de Jacuzzi, iar aburul pe care îl scotea condensarea apei calde cu aerul rece, crea pe jos o ceată densă, ce le acoperea picioarele până la glezne. Nu avea un diametru mai mare de 10 metri, iar pereţii de jur-împrejur păreau un fel de rocă lucioasă, ce reflectau lumina provenită din deschizătura de deasupra. Jenn îşi ridică capul şi privi spre cerul întunecat, şi de parcă totul era menit să fie de basm aici, o mică formă a lunii se iţise de printre nori, luminând exact atât cât era nevoie. În interior era cald, extrem de cald şi plăcut, iar pielea ei se zbârli şi simţi imediat nevoia să se arunce în bazinul ce arăta atât de ademenitor şi promitea să îi dezmorţească oasele îngheţate.
Nici nu îşi dădu seama când făcuse câţiva paşi în faţă şi se apropiase de el. Îl simţi pe Harry venind în spatele ei.
- Îţi place? Nu îi vedea zâmbetul, dar ştia că e acolo. Ea privi spre deschizătura de deasupra, ce semăna cu craterul unui vulcan şi era înalt de aproximativ 20 de metri.
- E uimitor! Şopti ea hipnotizată. Cum ai găsit locul ăsta?
Harry se aplecă şi aşeză lanterna într-un unghi care să lumineze drept spre bazin. Spre norocul lor, alături de lumină naturală şi cea artificială a lor, aveau destul încât să se vadă perfect unul pe altul şi pe unde merg.
Îşi trase imediat fermoarul gecii, iar Jenn se întoarse spre el.
- Aveam vreo 7 ani, cred. Mă plimbam prin pădure cu alt cal, nu îl aveam pe Shadow pe atunci. Nu mai ştiu exact cum am găsit deschizătura aia, cred că pur şi simplu aruncam cu pietroaie în perete. Râse el. Iar una a dispărut în interior, şi aşa am ajuns aici.
Îşi trase puloverul peste cap, rămânând în tricou, iar Jenn înghiţi uşor.
- De asemenea, e locul meu secret. Nu l-am mai arătat nimănui până acum. Îi zâmbi el jucăuş, iar Jenn aprobă din cap, ţuguindu-şi buzele.
- Deci eu sunt intrusul. Se aplică regula cu "Va trebui să te ucid dacă îţi spun asta"? Sau, în cazul nostru, "... dacă îţi arăt asta".
Harry râse şi îşi trase tricoul peste cap. Jenn îşi ţinu răsuflarea.
- Vom vedea! Îi făcu cu ochiul şi se înfipse în cureaua pantalonilor.
- Ai... ai de gând să te dezbraci de tot? Se bâlbâi Jenn, făcându-l pe Harry să chicotească subtil.
- Tu ai de gând să faci baie îmbrăcată?
- Nu am costum de baie! Răspunse ea platonic, iar Harry îşi dădu ochii peste cap. Se întinse şi o prinse de pieptul gecii şi o smuci spre el. Jenn icni şi se clătină pe picioare, apoi se trezi cu fermoarul gecii descheiat şi cu fesul tras din cap. Harry îi trase geaca de pe umeri şi o dezbrăcă de ea, apoi, fără altă ceremonie, îi prinse marginea puloverului şi i-l trase peste cap. Era atât de rapid şi agil, încât nu avea timp nici măcar să realizeze că o dezbrăcă, darămite să mai şi reacţioneze.
Rămase într-o helancă, iar Harry se opri, îi prinse mijlocul şi o lipi de el.
- Mai bine ai continua tu şi decizi ce rămâne pe tine, pentru că eu aş continua până când ţi-ar mai rămâne doar pielea. Îi şopti el peste buze, iar rânjetul umbrit de luminile din peşteră, îl făcea să pară de-a dreptul diabolic... şi îngrozitor de irezistibil. Deveni conştientă că era la bustul gol şi cu şliţul desfăcut.
Crezându-l pe cuvânt, aprobă din cap şi se trase de lângă el. Trase aer în piept şi se dezbrăcă de helancă, ramând în sutienul negru pe care îl avusese şi azi-dimineaţă, şi, pe care, slavă Domnului că avusese intuiţia să şi-l pună şi acum. Se aplecă şi se descălţă de bocanci. Îşi trase ciorapii din picioare şi se desfăcu la pantaloni fără să se gândească de două ori. Picioarele îi erau reci şi trase aerul printre dinţi când le puse pe piatra caldă de dedesubt. Aerul cald din cameră şi aburul i se infiltrau pe sub piele, zbârlind-o. Deveni prea frig pentru câteva secunde, până avea să se obişnuiască cu condensul brusc.
Abia când rămase doar în lenjeria intimă, realiză că fusese urmărită. Harry nu îşi luase ochii de pe ea şi nu mai făcuse nicio mişcare să dezbrace de propriile haine. Pantalonii îi atârnau pe şolduri, lăsând la iveală o dovadă proeminentă a stării lui actuale.
Jenn îşi cuprinse mijlocul între braţe şi privi spre bazin, simţind nevoia să se bage cât mai repede în el şi să scape de privirea lui Harry, care o înfierbântă mai tare ca orice bazin termal. Şi exact asta vru să facă, dar el o prinse de mână şi o opri.
Crezu că avea să o sărute, să o dezbrace şi de restul "hainelor". Dar el se întinse spre elasticul din părul ei şi i-l desfăcu, lăsându-i-l să cadă negru şi rece pe umeri. Jenn suspină.
- Prindeţi-l bine într-un coc sus, ca să îl fereşti de apă. Nu o să fie plăcut să te întorci acasă cu părul ud. Şi nici cu lenjeria, pe care va trebui să o dezbraci când plecăm, pentru că o să îngheţi cu ea udă pe tine. Deci gândeşte-te bine dacă intri aşa. Dezbrăcată aici, înseamnă mai multe haine de pus pe tine în frigul din pădure.
Jenn îşi muşcă buza şi îşi folosi timpul ca să îşi strângă părul într-un ghemotoc în vârful capului. Ştia că Harry are dreptate, dar era sigură că nu are tupeul să rămână goală în faţa lui acum. Asta e, renunţa la lenjerie. Nu că se simţea mai îmbrăcată aşa, dacă tot veni vorba. Felul în care ochii lui Harry adulmecau pe corpul ei, o făceau să se simtă că o delicatesă pe o masă festivă.
Vru să intre în apă, dar se trezi întrebând.
- Tu la ce haine renunţi pentru drumul de întoarcere?
Harry rânji şi se aplecă să se descalţe de bocanci.
- Iubito, eu niciodată nu renunţ la nimic.
Ochii lui Jenn se măriră când Harry îşi trase pantalonii peste coapse. El îi urmări atent reacţia şi izbucni în râs.
Rămase în boxerii negri şi îşi puse mâinile în şolduri, de parcă aştepta ca Jenn să termine cu admiratul. Îl mai văzuse aşa, dar, cumva, intensitatea momentului era mai puternică acum.
Harry prinse elasticul boxerilor şi trase de el în jos, până când de descoperi complet linia V de pe şoldul drept. Ochii lui Jenn urmăreau ca nişte carnivori înfometaţi şi nu părea să aibă nici cea mai mică intenţie să se întoarcă şi să o ia la fugă, aşa cum ar fi crezut Harry. Începu să râdă şi trase chilotul la loc.
- Dar, de asemenea, nu îmi place nici să dau mai mult decât mi se oferă mie. Privi cu subînţeles la lenjeria lui Jenn. Ea îşi puse mâinile în sân.
- Dacă aştepţi să mă dezbrac eu ca să te dezbraci şi tu, nu ai nimerit deloc strategia. Îi întoarse spatele înţepată şi porni spre bazin. Harry îşi abţinu râsul pe la spatele ei.
Jenn îşi strecură vârfurile degetelor în apă şi sâsâi printre dinţi când apa fierbinte îi electriză pielea îngheţată. Băgă tot piciorul şi aproape că ţipă. Se trase înapoi şi se izbi de ceva tare. Pieptul lui Harry. Mâinile lui se aşezară pe şoldurile ei. Îi simţi respiraţia la ureche, printre şuviţele ce rămăseseră desprinse şi se cutremură aducându-şi aminte, cu o acurateţe deplină, de ce făcuseră în pat în noaptea asta. I se părea ridicol să îi mai fie acum teamă de el, după felul în care o atinsese mai devreme. Atingeri pe care le simţea încă marcate pe pielea ei de parcă ar fi fost însemnată cu un fier încins.
Suspină surprinsă când Harry se aplecă şi o ridică în braţe. Se prinse de gâtul lui şi îl privi nedumerită. O ţinea ca pe o mireasă, cu o mână pe spate şi una sub coapse. Privi spre bazin, apoi la ea, şi zâmbi.
- E mai dureros să intri câte puţin. O să treacă mai repede dacă intri dintr-o dată.
Îşi muşcă buza şi aprobă din cap. Harry făcu primul pas şi coborî în bazin, părând să păşească pe un soi de stânci ca nişte trepte. Apa fierbinte peste carnea îngheţată părea să nu îi facă nici lui plăcere, dar nu schiţă nimic în afară de a-şi strânge uşor buzele.
Jenn ar fi putut fi aruncată acum şi în lavă fierbinte, tot nu ar mai fi simţit nimic. Nu după felul în care Harry o strângea în braţele lui. Simţi nevoia disperată să se lipească cu totul de el şi îşi strânse mai tare braţele în jurul gâtului lui.
- Eşti pregătită? O întrebă el, când apa îi ajunse la şolduri şi era la câţiva centimetri de fundul lui Jenn.
Ea aprobă din cap şi închise ochii. Se aştepta ca Harry să îi dea drumul, dar nu o făcu, ci se aplecă cu ea, cufundându-se amândoi în apa ce îi acoperi cu aburul fierbinte şi ceţos.
Jenn scoase un icnet puternic şi se crispă în braţele lui Harry, simţind ca un fulger ce îi traversa din umeri până în călcâie. Dar imediat trecu, fierbinţeala deveni plăcută, apoi cu adevărat dumnezeiască. Aburul fierbinte din apă ii masă trupul ca o mie de degete pricepute. Se relaxă şi eliberă strânsoarea în jurul gâtului lui Harry, pe care îl trăsese cu totul spre ea. El îi eliberă picioarele şi o lăsă să se pună singură pe solul lucios şi fierbinte de dedesubt. O fripse în călcâie, chiţăi şi apoi începu să râdă. Harry râse şi el şi o întoarse de şolduri, cu faţa spre el. Braţele ei erau încă după gâtul lui şi nu găsea convingerea sau puterea să le lase jos.
Harry o împinse mai în spate, până când apa le ajunse la coaste.
Îl privi şi îşi ţinu respiraţia. Părea cu adevărat ireal. În lumina albăstruie din interior, cu umbrele create pe chipul lui de lanterna ce lumina dintr-o parte, cu aburul ce se ridica în jurul lor ca rămăşiţele unei vrăji... Harry şi tot momentul ăsta erau magice şi ea simţi nevoia să îi spună că îl iubeşte. Pentru prima dată simţi nevoia disperată să spună asta şi îşi simţi lacrimi în ochi din cauza faptului că nu putea să o facă.
Vru să îşi coboare capul, dar nu mai apucă, pentru că Harry se aplecă spre ea şi îi captură buzele într-un sărut ce îi secătui trupul şi sufletul. Ea se agăţă de el îşi lipi pieptul de al lui. Ar fi vrut ca Harry să o ridice şi să îşi înconjoare talia cu picioarele ei, dar nu făcea încă nimic decât să o sărute şi să o strângă în braţe, de parcă ura şi iubea ceva în acelaşi timp la ea. Jenn se simţi confuză din cauza mişcărilor lui pentru câteva secunde, până când se trase brusc înapoi şi ea ar fi alunecat la fund dacă el nu o ţinea încă în braţe.
- De ce nu mi-ai spus, Jenn? Nu credea că e cu putinţă, dar citi furie în ochii lui, ce mocneau într-o culoare ireală de verde, care acum părea albastru-auriu, în lumina asta.
- De ce m-ai lăsat să îmi fac toate ipotezele alea tâmpite, când adevărul era atât de simplu?
Se trase un pas de lângă ea, iar Jenn înghiţi terifiată în sec. Dumnezeule, oare o spusese fără să îşi dea seama? Îi spusese că îl iubeşte, cu voce tare, fără să realizeze asta? Simţi că i se face rău.
- Despre ce vorbeşti? Reuşi să şoptească, deşi inima îi bubuia în piept. Apa fierbinte se răci brusc în jurul ei. Harry arăta de parcă încerca din răsputeri să îşi stăpânească furia. Îşi dădu seama după felul în care se mişca pieptul lui şi cum i se lărgeau nările când respira.
- Ştii foarte bine despre ce vorbesc! Făcu pasul înapoi, şi ajunse la câţiva milimetri de ea. Jenn îşi ridică capul şi se simţi terifiant de mică în faţa lui. Harry înghiţi cu greutate, la fel ca ea.
- Eşti virgină! O rosti el ca pe o capitulare. O sentinţă definitivă, iar lui Jenn îi trebuiră câteva secunde să proceseze cuvintele astea două şi să îşi dea seama ce înseamnă, pentru că ea se aşteptase la cu totul altceva. Harry continuă să vorbească, ceea ce era bine, pentru că ea oricum nu ştia ce să spună.
- Mi-am dat seama în noaptea asta, când te-am penetrat cu un deget. Reacţia ta a vorbit de la sine. Ai fost surprinsă, nu cunoşteai senzaţia. Te-a durut, te-ai crispat de parcă ar fi fost o presiune imensă împinsă în tine. Ai fost strâmtă chiar şi pentru degetul meu. Nu te-ai culcat niciodată cu un bărbat, nu-i aşa?
Nu mai avea rost să nege, nici nu se gândise vreodată să o facă. Îşi aplecă privirea şi clătină pur şi simplu din cap. Îl auzi pe Harry oftând cu putere şi îşi ridică o mână ca să şi-o treacă prin păr.
- De ce nu mi-ai spus? Aş fi înţeles totul mult mai uşor şi nu mi-aş mai fi făcut atâtea concepţii.
- Nu ţi-am spus niciodată că nu mai sunt virgină.
- Serios?! Atunci, scena de azi-dimineaţă cum se numeşte? Cum ar fi trebuit să traduc eu aia? Că pleci la club să agăţi un bărbat şi să îi oferi virginitatea ta pentru că te plictiseşti?
Se înfuria tot mai tare, iar Jenn îşi ridică privirea spre el fără să vrea.
- Ţi-am spus că nu aveam de gând să-
- Nu contează asta. Şi nu a fost prima dată. De multe ori mi-ai dat indirect de înţeles că nu mai eşti virgină.
Jenn vru să se înfurie şi ea, să ţipe la el ca să îi facă faţă, pentru că se simţea nedreptăţită. Dar nu găsi puterea. Nu reuşi să se enerveze şi rămase tăcută în faţa lui, simţea de parcă îi greşise cu ceva, ceea ce era ridicol.
Harry reuşi să se calmeze înainte să apuce ea să se enerveze. Îşi aplecă capul şi îşi lipi fruntea de a ei.
- Cel puţin acum ştiu şi eu adevărul.
- Adevărul în legătură cu ce? Şopti Jenn, simţindu-şi inima de parcă făcea încercări asidue să îi iasă din piept.
- Motivul pentru care nu vrei să te culci cu mine. Bineînţeles că nu vrei să te oferi pentru prima dată unui bărbat pe care nu îl iubeşti. Dacă te-ai păstrat până acum, înseamnă că aştepţi pe cineva cu adevărat special... iar eu nu sunt ăla. Mi-ar fi plăcut să menţionezi asta de la început şi să nu mai trecem prin toată tensiunea asta sexuală. De fapt... râse el ca de propria persoană, de parcă îşi dădea seama abia acum cât de prost fusese. Mi-ai dat de multe ori de înţeles că nu mă vrei pe mine, dar nu am fost destul de inteligent să citesc adevăratul înţeles al vorbelor tale. Poate pentru că eram prea încăpăţânat şi... disperat să te am.
Jenn îl privi pur şi simplu, neavând nici cea mai mică idee ce să spună, cum să îl contrazică, pentru că din nou vorbea numai prostii. El o privi blând şi îşi ridică o mână umedă să o mângâie uşor pe obraz.
- Îmi pare rău, Jenn. Pentru tot stresul şi frustrarea pe care ţi le-am creat. Dar acum te înţeleg şi îţi respect decizia, te respect pe tine pentru asta. Trebuia să ştiu că eşti o femeie care nu îşi oferă pasiunea oricui. Nu am mai fost niciodată cu o virgină şi poate de asta nu am ştiut să te citesc, dar ştiu acum, şi sper să îl găseşti repede pe acel nenorocit norocos pe care îl vrei, pentru că trupul tău nu mai are multă răbdare. Asta pot să îţi garantez.
Îi zâmbi uşor în colţul gurii, apoi amuzamentul lui dispăru şi rămase o expresie tristă ce o dărâmă pe Jenn. NU. NUUUUUU! Voia să îi urle în faţă. Nu ai deloc dreptate şi nu e alt nenorocit norocos pe care să îl vreau. Tu eşti ăla.
- Hai să înotăm puţin, nu putem să stăm mult aici, pentru că ceilalţ-
- Harry! Îl prinse cu putere de braţ şi îl trase înapoi spre ea când el vru să se întoarcă spre mijlocul bazinului.
Îl privi în ochi şi se agăţat din nou de gâtul lui, ca să fie sigură că nu îi scapă. Că nu îi mai scapă. Tot ce îi spusese el o ajutase să înţeleagă. Avea dreptate într-o anumită măsură. Într-adevăr aşteptase pe acel cineva special, chiar dacă nu fusese conştientă de asta. Oricum, nu acordase niciodată atenţie unei relaţii, dar asta nu înseamnă că în subconştientul ei nu o aşteptase. Acel bărbat căruia să vrea să i se ofere. Iar acel bărbat era acum în faţa ei. Nu era altul şi se îndoia că avea să mai fie. Îl iubea pe Harry, voia să i se ofere lui, şi nu mai contra că el nu o iubeşte pe ea. Ce avea să se întâmple avea strict legătură cu trupul şi sufletul ei, care voiau cu disperare să i se ofere acestui bărbat.
Se ridică pe vârfuri şi se apropie de el, nu spuse nimic, doar îşi lipi buzele de ale lui.
- Te vreau pe tine! Îi şopti ea, sărutându-i buzele ce rămăseseră surprinse.
- Jenn... rosti el şi încercă să o îndepărteze, dar ea nu se dezlipi din el. Nu mă vrei pe mine, nu cu adevărat. Mă vrei doar acum. Şi oricât te-aş vreau eu, nu pot să îţi fac asta şi să risc să te fac să mă urăşti mâine, să regreţi...
Ea se agăţă încăpăţânată de gâtul lui. Îi venea să îi urle în faţa să tacă din gură şi să o sărute odată.
- Lasă-mă pe mine cu asumarea consecinţelor, deşi nu vor fi. Te vreau de prea mult timp şi m-am abţinut prea mult ca să cred că vor exista regrete după. Nu îi venea să creadă că acum se ruga ea de el.
Respiraţia lui Harry acceleră brusc şi o strânse dintr-o dată cu putere în braţe, ştiu că nu avea să se roage mult de el. Îl simţi tare, excitat, dorind-o cu sălbăticie. Ochii lui se întunecară când o privi. Dacă un bărbat ar fi privit-o aşa acum o lună, ar fi fugit mâncând pământul, acum aştepta nerăbdătoare năpustirea asupra ei.
- Jenn... aproape că îi gâfâi numele şi îi strânse pielea spatelui în pumni. M-am abţinut şi m-am oprit de atâtea ori, încât nu cred că o s-o mai pot face încă o dată. Opreşte-te acum, sau fii hotărâtă să mergi până la capăt cu mine. Pentru că... îţi jur, iubito, dacă mă aduci din nou în stadiul ăla, nu o să mă mai poţi opri.
Era o ameninţare în toată regula în glasul lui, iar Jenn ar fi trebuit să se sperie, dar nu făcu decât să o excite şi mai tare, dându-şi seama cât de puternică era intensitatea cu care o dorea el. Chiar şi acum, se abţinea din răsputeri să o lase pe ea să ia decizia. Era pasul înapoi şi ştia că nu avea să se mai apropie vreodată de ea, sau pasul spre el şi i se oferea fără posibilitatea de a mai renunţa.
Ochii lui Harry o urmăreau ca două flăcări de acid şi îl simţea încordat ca o stâncă lângă ea. Nici nu se gândi când se agaţă cu putere de gâtul lui şi făcu un mic salt, ca să ajungă în braţele lui. Harry se mişcă din instinct şi îi cuprinse coapsele care îi înconjurară mijlocul. Simţi cum respiraţia lui se opri brusc.
- Nu o să te mai opresc! Rosti ea, şi urmară câteva secunde de linişte apăsătoare în care Harry doar o privi, apoi simţi de parcă un val seismic se izbi de ea când el o sărută.
Se prinse de gâtul lui şi îl strânse între picioarele ei, iar Harry gemu în gura ei cu o putere ce i transmise o vibraţie prin tot corpul, mai electrizantă decât apa fierbinte pe pielea rece.
Se întoarse şi ieşi cu ea din apă, creând valuri în jurul lui din cauza vitezei cu care se mişcă. O puse pe picioarele ei şi Jenn se simţi devorată la propriu. Gura lui, mâinile, erau peste tot pe ea. Nu putea să îi facă faţă, părea fioros de excitat şi tot ce îi mai lipsea era să muşte din ea, ceea ce şi făcu, când îi prinse buza între dinţi.
Jenn ţipă scurt şi îşi puse palmele pe umerii lui.
- Nu fii furios, te rog! Nu vreau să se întâmple din furie. Îi şopti ea, încercând să îi calmeze buzele peste ale ei. Harry răsuflă cu putere, o strânse în braţe până când îşi simţi câteva oase pârâind, şi îşi opri gura peste a ei.
- Nu sunt furios! Doar înfometat. Urmă alt sărut, dar complet diferit de cel dinainte. Lung, pasional, lent şi înnebunitor. Habar nu ai de cât timp aştept asta, Jenn. De cât timp te vreau, de am ajuns să visez momentul ăsta în fiecare noapte şi încă îmi e frică că o să mă trezesc din nou fără tine. Mâinile lui îi mângâiară spatele, pătrunzând pe sub breteaua sutienului.
- În viaţa mea nu am vrut o femeie aşa cum te vreau pe tine, Jennifer Rey.
Jenn vru disperată să îl întrebe de ce. De ce o voia pe ea atât de mult? O voia chiar mai mult decât o vrusese pe Kimberly?... dar nu voia să deschidă discuţia asta acum. Prinzându-se îndrăzneaţă de gâtul lui, se ridică pe vârfuri şi îi muşcă buza.
- Atunci, ia-mă! Pentru că nu mai sunt un vis de data asta.
Şi chiar dacă ar fi vrut să spună mai mult, nu ar mai fi putut, pentru că gura lui Harry se năpusti din nou asupra ei şi o amuţi cu un sărut ce îi zdrobi buzele, dar începea să îi placă. Ştia că acum nu mai poate da înapoi, orice ar fi, şi nici nu îşi dorea.
Degetele lui Harry erau încă sub cureaua sutienului ei, şi le simţi dexteritatea când desfăcură capsele dintr-o mişcare. Sărutul se mai potoli, devenind mai pasional şi lent, astfel încât îşi explorau gurile unul altuia într-o profunzime adâncă şi fără grabă. Harry îi trase o bretea a sutienului iar Jenn nici nu icni, scăpase definitiv de orice reţinere şi doar aştepta nerăbdătoare paşii următori.
Din cât de repezit şi lacom fusese la început, Harry deveni din ce în ce mai tandru şi răbdător. Degetele lui urcară în părul ei şi îi desfăcu cocul, îi eliberă părul şi îşi trecu degetele prin el, jucându-se şi învârtindu-şi-l pe încheieturi, trăgând-o pe Jenn spre el.
Îi trase bretelele sutienului pe braţe şi se dădu un pas înapoi ca să o poată privi. O mai atinsese în seara asta, sânul ei îi umpluse palma, dar nu îi văzuse. Acum sutienul alunecă de pe ea, iar sânii ei ajunseră goi şi umbriţi de lumina din peşteră, sub privirea lui Harry. Îşi simţi sfârcurile reacţionând sub vraja ochilor lui. Harry gemu uşor, ochii lui se întunecară şi ambele palme urcară pe sânii ei, cuprinzându-i în întregime. Jenn ştia că nu are cel mai impresionat piept, dar niciodată nu fusese interesată de asta, cu excepţia momentului ăsta, când simţea disperata nevoie să fie pe placul lui Harry... şi cu siguranţă nu era, având în vedere femeile cu care era obişnuit el.
Îşi închise ochii şi gemu cu buzele strânse când masajul lui Harry deveni mai erotic, apoi palmele lui ample se întinseră spre porţiunea de sub braţele ei, coborând pe coaste şi spre fundul ei. Îl cuprinse şi îl strânse cu aceeaşi delicateţe erotică, parcă examinându-l, apoi îşi strecură degetele pe sub material şi respiraţia lui Jenn deveni fierbinte în plămâni. Se prinse de antebraţele lui şi îl strânse cu putere.
- Eşti superbă, Jennifer! Îi şopti el, iar Jenn îşi ridică capul să îl privească dintr-o dată. Îi mai spusese o singură dată că e frumoasă, în prima seară când o dusese la familia lui, dar declaraţia de acum părea mult mai intensă ca atunci. Atunci lăudase doar felul în care arătase ea în rochia aia, acum o laudă pe ea. Corpul ei, pe care îşi plimbă acum mâinile, mângâindu-l şi nesăturându-se să îl studieze. Felul în care îi spunea prenumele întreg o înnebunea şi mai tare.
Jenn se simţi datoare să îi întoarcă favorul, şi să aibă şi ea parte de plăcerea lui de a atinge şi examina. Îşi puse palmele pe abdomenul lui şi pipăi cu vârful degetelor textura dură a muşchilor lui. Îşi afundă câte un deget pe linia în V a şoldurilor lui, trasându-i traiectoria în jos şi muşcându-şi buza de plăcere. Harry îşi luă mâinile de pe ea şi se trase un pas înapoi ca să îi ofere ei mai mult spaţiu. Respiraţia îi acceleră şi doar o privi, nemişcat, lăsând-o să îi exploreze trupul.
Degetele ei se mişcară pe deasupra elasticului boxerilor, pielea era aspră şi ţepoasă, şi avea să devină şi mai şi în interior. Înghiţi uşor şi îl privi în ochi, în timp ce mâna ei dreaptă îşi făcea curaj şi pătrunse în interiorul materialului umed. Pieptul lui Harry se ridică brusc şi îi auzi gematul tăcut cum îi cutremură tot corpul, dar rămase nemişcat. Degetele ei deveniră mai curioase şi pătrunseră prin părul des şi aspru, apoi întâlniră ceva dur ce pulsa spre mâna ei, cerşindu-i să îl cuprindă.
Îşi desfăcu palma în jurul lui şi Harry gemu cu o ferocitate animalică, ce răsună cu ecou în peşteră. Îşi dădu capul pe spate şi prinse şoldurile lui Jenn, strângându-le în pumni.
Era fierbinte în mâna ei, mare, gros, catifelat şi tare, bărbătesc şi sălbatic, şi fu de ajuns să îşi mişte mâna doar puţin, pentru că Harry se năpusti din nou asupra ei. Îl simţi devenind tot mai dur în mâna ei, până când ajunse să creadă că strângea un metal în mână. Un metal acoperit cu un material de mătase. Voia să îl exploreze cât mai mult, să îl vadă, dar Harry nu mai avea răbdare. Se aplecă şi prinse geaca lui, întorcând-o cu interiorul în sus şi desfăcând-o larg. O puse şi pe a lui Jenn lângă ea şi apoi o întinse pe spate pe materialul moale şi cald.
Fu deasupra ei, între piciorele ei, înainte să îşi dea seama. Trupul lui se mişca deja sugestiv peste al ei, într-un ritm perfect, transmiţându-i vibraţii pe care Jenn voia să le simtă până în adâncul fiinţei.
Harry coborî pe gâtul ei, sărutând fără grabă şi sprijinindu-se într-un cot în dreptul capului ei, în timp ce pe cealaltă mână o plimba pe trupul ei, de la marginea sânului drept, peste coaste şi şold, coapsa şi până la gambă, pe care o prinse şi o ridică pe şoldul lui. Buzele îi cuprinseră sânul stâng, iar Jenn se arcui sub el, îşi dădu capul pe spate şi gemu ca un gâlgâit ce îi ieşi din gât.
Nu îşi imaginase vreodată că buzele lui Harry vor ajunge pe sânii ei, sărutând şi sugând uşor, învârtindu-se vârful limbii în jurul sfârcului întărit pe care îl simţea dureros de perceptiv la acţiunile lui Harry. Tot trupul ei tânjea după el, nu mai răspundea comenzilor ei, ci comenzilor lui Harry. Îşi înfipse unghiile în spatele lui când al doilea sân primi aceeaşi atenţie, iar ea se simţea deja epuizant de excitată.
- Îţi mai aminteşti de câte ori ţi-am spus că vreau să te sărut din cap până în picioare?! O întrebă Harry, plimbându-şi buzele pe baza sânului ei, împungându-l cu nasul şi modelându-l cu gura lui, iar Jenn nu putu decât să aprobe din cap. Îi simţi zâmbetul pe pielea sensibilă a sânului ei.
- Vreau să mă ţin de cuvânt.
Iar atunci începu. Înnebunitoarea explorare ce o aduse pe Jenn la un prag de nebunie. Se zvârcoli, gemu şi imploră, în timp ce gura lui cobora fără grabă pe trupul ei, sărutând, lingând apa ce îi rămăsese pe piele şi muşcând uşor porţiuni din abdomenul ei, urcând din nou şi luând-o de la capăt.
Ajunse pe pântecul ei, iar buzele i se opriră acolo câteva secunde. Jenn se simţea epuizată, cu o mare parte din raţiune spulberată. Îşi ridică capul spre el, doar ca să îl vadă rânjind chiar dintre picioarele ei. Se văietă cu respiraţia ce îi făcea pieptul să se mişte anormal de repede.
- Atunci, pe munte, nu ţi-ai dat drumul, nu-i aşa?
Ea clătină repede din cap.
- Ţi-ai dat vreodată drumul?
Acelaşi răspuns din partea ei. Harry rânji şi îi prinse marginea lenjeriei între dinţi, trase de ea şi apoi o elibera, plesnind pielea lui Jenn şi făcând-o să icnească.
- Ar cam fi timpul, iubito, nu crezi?
Ea gâfâi extenuată şi îşi strânse picioarele în jurul coastelor lui. Harry le desfăcu şi prinse marginea chiloţilor, trăgând uşor de ei în jos. Jenn nu mai avea timp să fie ruşinată sau reţinută, înnebunea de nevoie şi nerăbdare, şi astfel, se simţi satisfăcută când ajunse goală în faţa lui. Dar Harry îşi pusese în plan să o înnebunească, poate să se răzbune pentru cât îl chinuise până acum, sau să se ţină de cuvânt, pentru că nu reveni din nou între picioarele ei. Se ridică în genunchi, îi prinse gamba dreaptă şi îi propti talpa pe pieptul lui, începând să sărute apoi lent şi iscoditor fiecare centimetru de piele. Îşi băgă palma în spatele genunchiului ei, îndoind piciorul, apoi urcă cu sărutul din ce în ce mai sus, mutându-se din când în când şi la celălalt picior.
Îi mângâie şi sărută coapsele şi Jenn nu ştiu dacă să le apropie sau să le depărteze.
Harry gemu şi părea că nici el nu se abţine mai uşor, îl simţi cât de excitat era când talpa piciorului ei coborî pe abdomenul lui şi îi atinse titanul ce era încă ţinut prizonier în boxerii lui. Voia să îl elibereze, să îl simtă în ea... nu mai avea răbdare şi ţipă într-un geamăt când Harry îi luă minţile cu un sărut fix în centrul feminităţii ei. Se arcui până când îşi simţi şira spinării plesnind, sângele în vene clocotind şi pielea trepidând.
Nu era în stare să îşi dea seama ce face Harry acolo mai exact, doar că nu mai dura mult până când avea să înnebunească.
- Harry, te rog! Gâfâi, neştiind nici ea ce îl roagă mai exact. El îi strânse coapsele în pumni şi de data asta îi simţi limba împingând în centrul ei, apoi buzele sărutând într-o muşcătură lacomă. Era fericită că o ascultase pe Sam şi folosise mai des benzile epilatoare, pe porţiuni mai vaste de corp. Merita durerea de a fi jupuită de vie, acum când buzele lui Harry se plimbau pe pielea ei catifelată, sărutându-i feminitatea aşa cum o mamă îşi sărută copilul. Gemu numai privindu-l acolo.
- Dă-ţi drumul, iubito, pentru că nu mai pot rezista mult şi nu vreau să îmi dau din nou drumul în chiloţi.
Îi auzi glasul parcă vibrând în trupul ei, şi nu îşi dădu seama ce se întâmplă mai exact, cu excepţia unui curent electric ce îi străpunse măruntaiele, îi trecu spintecător prin pântec şi se revărsă spre locul în care aştepta Harry.
Ţipă, gemu şi strânse în pumni materialul gecii de sub ea. Îl auzi pe Harry gemând, îi strânse coapsele până când o durură şi îl simţi de parcă o absorbea cu totul, dar nu găsi puterea să îşi ridice capul să privească.
Însă îşi dădu seama când el se ridică deasupra ei, şi în următoarea secundă rămase gol şi superb în faţa ei. Îşi ţinu respiraţia şi simţi focul cum se aprinde din nou în ea, mai puternic de data asta. Îşi deschise picioarele fără reţinere când el se aplecă deasupra ei, fixându-se perfect cu trupul, de parcă erau două piese de puzzle. Îşi băgă braţele pe sub ea, trăgând-o la pieptul lui şi îl simţi cald şi tare la intrarea ei. Era pregătită să îl primească, cu adevărat pregătită acum. Feminitatea ei se deschisese ca o floare, tânjind după pătrunderea lui ca după razele de soare din martie. Se agăţă de gâtului lui şi îl strânse între picioare, iar Harry îi captură buzele într-un sărut ce era deopotrivă tandru şi erotic.
- O să te doară, iubito, îmi pare rău! Îi şopti el, cu o tentă de tristeţe şi multă nevoie disperată ce nu mai putea fi stăpânită, iar apoi îl simţi pătrunzând în ea. Făcând-o a lui, unindu-şi trupul cu al ei.
Se împinse uşor la început, apoi cu forţă, pentru că trupul ei îi opunea rezistenţă. Strâmtoarea satinată de care dădu în interiorul ei îi luă minţile.
Jenn ar fi ţipat dacă gura lui nu era peste a ei, sărutând-o astfel încât să o facă să uite de durere, să îi atragă atenţia de la ea. Duritatea lui frânse bariera fragilă a feminităţii ei, şi pătrunse tot mai adânc, până când Jenn deveni una cu el. Gemu în gura ei şi o strânse în braţe până când trupul ei firav scrâşni, dar ea nu se opuse şi se contopi cu el, agăţându-se disperată să primească mai mult, şi să îndepărteze durerea în acelaşi timp. I-ar fi luat durerea asupra lui dacă ar fi putut, ştia că pântecul ei se simţea sfârtecat în momentul ăsta. Încerca să fie mai blând şi să se tragă înapoi, dar nu putea. Era drogat de ea, posedat de trupul ei. O aşteptase şi o dorise prea mult ca să se mai poată controla acum, şi fu mânat de o dorinţă demonică până în adâncul pântecului ei, unde întâlni nebunia şi împlinirea absolută.
Văzu lacrimi în colţurile ochilor lui Jenn şi îi veni şi lui să plângă de durerea pe care i-o provoca, dar fu îndemnat mai departe de hotărârea ei. Nu se mai retrase, nu îl mai respinse, în ciuda durerii, se agăţă de el şi îl primi cu totul în interiorul ei. I se oferise în întregime, în sfârşit, şi în afară împlinirii pe care o atinse corpul lui, era altceva ce simţea în momentul ăsta, ceva mult mai puternic decât orice contact sexual. Un sentiment pe care nu îl putea descrie sau stăpâni, care îl mâna să o strângă pe Jenn în braţele lui într-o disperare dureroasă şi să nu îi mai dea niciodată drumul. Trupul lui începu să se mişte ritmic, să o pătrundă, să se retragă, într-o înnebunitoare rotaţie pe care o aştepta de atâta timp.
Era sigur de un lucru: Niciodată nu mai fusese aşa. Niciodată nu mai fusese ca acum. Cu nicio altă femeie, şi nu încercă deocamdată să caute o explicaţie la asta.
Toată fiinţa îi urla şi gemea de extaz, în sfârşit o avea pe femeia asta. Era a lui, chiar mai mult decât putuse să îşi imagineze, pentru că era primul care pătrunsese vreodată în tărâmul corpului ei, şi nu voia să mai iasă vreodată. Voia să oprească timpul în loc şi să facă dragoste cu ea la infinit, dar perioada pe care îl petrecuse dorind-o şi tânjind după ea îşi spunea acum cuvântul, nu mai putea rezista mult, nu mai putea să prelungească momentul, pentru că era dureros de nevoit să se elibereze în interiorul ei.
Jenn îşi strânse ochii şi îşi înfipse unghiile în spatele lui, ştiind că îi provoca durere, dar el nu făcea nicio mişcare să se retragă, doar gemea de extaz, o săruta înfometat şi îi strângea trupul în braţele lui puternice, părând că avea să o frângă din secunda în alta. Era mai masiv decât fusese vreodată, încă umed şi acum probabil transpirat, încordat din cauza extazului şi pulsând în ea cu o masivitate ce părea să îi lase trupul în două bucăţi după ce totul se va termina. Dar nu regretă nimic şi nu făcu nicio încercare să îl îndepărteze, oriunde era durerea şi oricum se manifesta, plăcerea de a-l avea pe el în ea era mult mai mare şi întrecea orice altceva.
Îşi deschise ochii şi privi spre craterul de deasupra ei, luna era în acelaşi loc, dar parcă mult mai strălucitoare acum. Putea să vadă tot universul, se simţea o stea, arzând undeva în neant, neimportantă şi totuşi atât de semnificativă în acest moment. Lumina strălucea pe pielea lui Harry, transmiţând umbre din mişcările lui perfecte. Părul lui era uscat, doar vârfurile intraseră în apă şi se lipeau umede de pieptul ei. Firele se lipiseră şi de faţa lui, ce nu era udă de la apă din bazin, ci transpirată. Jenn îi prinse părul şi îl trase spre spate, înfigându-şi unghiile în scalpul lui. Harry gemu şi o sărută adânc drept mulţumire. Nu era brutal, nu era tandru, era perfect. Suficient de grijuliu să nu o rănească, şi atât cât trebuia de sălbatic, scoţând la iveală nevoia amândurora de a deveni unul.
Jenn se strânse în jurul lui, făcându-l să geamă, şi atunci îl simţi cutremurându-se în trupul ei. Cunoştea starea asta a lui şi ştia ce avea să urmeze. O mai simţise o dată, pe munte, dar atunci, el nu fusese în interiorul ei. Acum era, şi cu un mârâit gutural, strivindu-şi buzele de ale ei şi strângând-o la pieptul lui, îşi dădu drumul în centrul ei.
Jenn îi simţi focul umplând-o, ca un lichid fierbinte ce pătrunsese în trupul ei şi topea totul în calea lui, lăsând o durere afrodiziacă în urmă. Nu voia să se termine vreodată. Deşi o durea, deşi îşi simţea pântecul usturând, de parcă pielea plesnise prin interior, nu voia ca el să iasă din ea.
Se ţinură strâns în braţe pentru ceea ce păru o eternitate, respirându-şi aerul de pe buze unul altuia, neîndrăznind încă să se separe. Jenn îşi ţinu picioarele strânse în jurul lui, iar el nu făcu nici o mişcare să se retragă, rămase adânc în ea, părând că nu voia vreodată să mai iasă, să îşi despartă trupul de al ei. O cuprinse şi mai tare în braţe şi o ridică spre el, cufundându-şi faţa în părul ei, până când tumultul din interior avea să i se mai calmeze.
Amândoi erau conştienţi că aceasta noaptea avea să vină cu nişte consecinţe mai târziu. Atât Harry cât şi Jenn ştiau că nu folosiseră niciun fel de protecţie, iar eliberarea lui încă mai pulsa fierbinte şi amplă în ea, dar niciunul nu găsea acum puterea să le pese. Sevrajul momentului era încă prea puternic, prea ameţitor, şi se lăsară purtaţi de el pentru cât li se mai permitea, doar strângându-se în braţe, şi apoi sărutându-se din nou când respiraţia le deveni din nou regulată.
Sărutându-se până când totul o luă de la început; plămânii să gâfâie, trupurile să transpire, să tremure şi să se dorească din nou unul pe altul.
LjVK���YGz(