*Perspectiva lui Nick*
-Ba frate, hai trezeste-te ce naiba faci?! imi rasuna o voce in cap. Baaaa...
-Nu mai tipa ca idiotul, aud si o a doua voce, una mai delicata.
-Incetati o data, sunteti culmea, parca ati fi copii, cea de a treia imi e foarte cunoscuta.
Incerc sa deschid ochii, dar nu reusesc din prima si mai fac inca o incercare, iar o lumina puternica ma orbeste facandu-ma sa-mi strang atat ochii, cat si materialul fin pe care ma aflam.
-Nick?!
-Hm... mormai eu si clipesc de cateva ori.
-Slava Domnului ca esti bine, rasufla usurata Hope.
-Ce s-a intamplat? intreb derutat incercand sa ma ridic in fund.
-Ai lesinat ca o fetita, rade Josh de mine si primeste o palma dupa ceafa de la Jane.
-Taci idiotule!? il cearta ea si el isi pune mainile in san ofticat plescaind nemultumit.
-Esti bine? ma intreaba blonda de langa mine cercetandu-mi chipul cu privirea.
-Da sunt bine, ma cam doare capul.
-Stiu pui, ai pupat podeaua in cel mai mare stil, se amuza ea si ma saruta scurt revenind la locul ei.
-Dar de ce am lesinat? intreb si imi frec fata cu podul palmei.
-Nu-ti amintesti? intreaba Elena apropiindu-se si ea de pat alaturi de Rares, Maria si Victor.
-Nu, murmur eu.
-Ei... vezi tu, afli acum pentru a doau oara ca esti tata, spune amuzat Victor si eu imi mut ochii intr-o clipa la Hope.
-Vorbeste serios?! exclam mai mirat de faptul ca am aflat pentru a doua oara ca sunt tata si nu ca deabea acum am observat ca sunt intr-un salon, in spital.
-Da, aproba zambind. Acum e pe bune, fara glume, adauga si imediat imi amintesc de momentul in care am lesinatla aflarea vesti.
-De cand? rostesc intrebarea.
-Aproape o saptamana, spune usor stanjenita.
-Si eu de ce aflu deabea acum? ma ratoiesc la ea.
-Aaaa...n-am gasit momentul portivit?
-Ahaammm... si ce este?! Fetita sau baiat?
-Nu stiu... dar mergem maine sa vedem, ce zici? ropune si eu aprob din cap.
-De mers, mergeti voi, dar aveti programare la vreun doctor? ne atrage atentia vocea lui Victor.
-Avem? intreb cand micuta blonda s-a blocat.
-Pai... vezi tu, trebuie sa fac?!
-Ba nu, nu trebuie, vorbesc eu cu mama, ne spune Elena.
-Faci tu asta pentru mine? topaie fericita Hope.
-Cu siguranta, dar trebuie sa fim si noi acolo, adauga aceasta.
-Ba nu, noi vom fi acasa si ii vom astepta, doar nu vreti sa le stricam momentul, nu? zice Maria si toti o privin cu o spranceana ridicata.
-Ai dreptate, aproba Elena. Va vom astepta toti!
-Ce zici, o sa lesini si acolo printeso? ma ironizeaza Hope si se aseaza din nou pe pat cuprinzandu-mi mana intr-a sa.
-O sa-mi iau un scaun, zic hotarat.
*A doua zi*
*Perspectiva lui Hope*
-Deci? intreaba incantat Nick. Cati sunt si ce sunt?
-Stai usor armarasule, cum adica cati? Unu nu-ti ajunge pentru moment? ma rastesc eu cand doamna doctor incepe sa umble cu chestia aia pe burta mea.
-Stai calma si nu te mai agita, ma atentioneaza ea, iar tu tinere, las-o in pace, il mustreaza si pe Nick si eu chicotesc cand acesta tace imbufnat.
-Fie?! murmura el si se aseaza pe scaun.
-Deci? intreb eu.
-Pai aveti 3 saptamani, spune zambitoare.
-Si cati sunt? intreaba Nick.... din nou.
-Unul singur, spune privind ecranul.
-Unul, zice el ganditor, deci e baiat. Stiam eu, o sa fie jucator de fotbal, exclama incantat si ma pupa pe frunte.
-Nu se stie inca pentru ca este mult prea mic, spune zambitoare doctorita si imi intinde niste servetele. Si pentru tine, zice si ii intinde niste fotografii cu copilasul nostru.
-Ce mic este, se mira el si eu incep sa rad cu mama Elenei.
-Da este mic, dar va creste, spun si ma ridic in picioare pentru a arunca servetelele.
-Acum vei veni la control in fiecare luna, bine?
-Desigur, aprob si il privesc pe Nick cum studiaza imaginile.Ce copil esti! rad de el.
-Taci si misca acasa ca ai nevoie de relaxare, ordona el.
-Da s-o crezi tu ca o sa stau ca la spital, protestez eu.
-Nu vei sta ca la spital, dar nu ai voie sa faci efort, zice mama Elenei.
-Pai si cu facultatea ce o sa fac? intreb si cei doi ma privesc ciudat.
-Poti sa mergi in continuare iubito, zice "sefa". Doar sa ai grija!
-Mai vedem asta, mormaie Nick, misca acasa!
Zis si facut. Mai ca m-a scos cu forta din cabinetul femei. E nebun, ma jur... si pana la masina mai avea putin si ma cara in brate ca pe un bibeluo. Daca el crede ca o sa faca asa pe tot parcursul sarcini e vai si amar de pielea lui!
-Si acum? intreb eu.
-Acum stai in pat si ai grija sa nu patesti ceva, spune o data ce m-a lasat in pat cu grija ca si cum ar pune o floare in puf.
-Tu faci misto de mine? mormai cu o spranceana ridicata cand acesta isi pune bratele in sold multumit cand ma inveleste cu pilota pana-n gat.
-Nu, de ce? raspunde senin. Te doare ceva? sare ca ars.
-Esti nebun daca crezi ca eu voi sta asta, ca o mumie pana cand o sa nasc. Nebun! tip la el si ma ridic din pat.
-Hei, hei, hei, unde crezi ca pleci?
-Ma duc sa-mi fac un ceai si sa citesc o revista, rostesc strangand pumni.
-Ba nu, eu iti fac ceaiul si tu stai in pat, spune multumit de decizia sa.
-Dormi pe pres, murmur eu la auzul vorbelor lui.
-Ce?
-Dormi pe pres, repet mai tare, asta ori ma lasi sa ma misc in largul meu, nu ca si cum as fi in spital!
-Dar...
-Nici un dar Nick Danner, ti-am zis: presul sau eu. Ce alegi?
-Pe tine normal, zice dand din cap nemultumit.
-Si ce ma rog vrea sa insemne asta? il intreb imitandu-i gestul de mai devreme.
-Ca nu-mi convine sa te las in pace, daca patesti ceva?
-Ti se pare ca mama m-a facut cu o vaza de flori ca sa fiu din portelan? Nu mi se va intampla nimic, asa ca termina! zic facandu-mi buzele sa para o linie drepta si ridic o spranceana o data ce piciorul a inceput sa-mi bata pe podea.
-Nu,nu esti din portelan, spune cu jumatate de gura.
-Atunci lasa-ma in soarta mea ca ma descurc si singura! tip si plec spre bucatarie.
Baiatul asta este imposibil. La cat de repede a cedat mai mult ca sigur ca pregateste el ceva. Sincer... nici nu vreau sa ma gandesc la asta acum, ci la pofta ca m-a lovit din plin.
-Nick ! tip eu si acesta apare in mai putin de o secund in bucatarie panicat.
-Ce s-a intamplat? ma intreaba si ma studiaza atent. Ai patit ceva?
-Mdaaa, pai vezi tu...
-Ce e femeie spune o data!? zice speriat.
-Imi e pofta de struguri albi si negri cu ciocolata si castraveti murati impreuna cu inghetata de fructe de padure, zic zambind.
-Nu putea sa-ti fie si tie pofta de paine? zice rasufland usurat si eu ma incrunt.
-Ce ai zis?!
-Ca ma duc sa-ti cumpar inghetata, rosteste imediat.
-Si mai ce?intreb.
-Struguri albi si negri cu ciocolata si castraveti murati impreuna cu inghetata de fructe de padure, am zis bine?
-Foarte bine, spun incantata. Si inca ceva, adaug cand il vad ca apuca portofelul.
-Ce?
-Mai ia si niste savarine cu sfecla, sfecla separat sa stii, zic la fel de zambitoare ca la prima cerere facuta si acesta ma aproba iesind pe usa si apuc telefonul in nici doua clipe cand imi amintesc de altceva.
-Ce mai vrei? intreaba exasperat.
-Niste masline, spun razand, de alea verzi fara sambure.
-O Doamne, maraie si inchide.
Nu a trecut foarte mult timp de la plecarea iubitului meu ca s-a si intors cu pungile pline, norocul lui ca blocul e langa supermarket.
-Unde bagi atat? spune facand o fata socata cand eu nu ma mai opream din infulecat si imi ridic capul spre el.
-Sunt gravida, mananc pentru doi acum, explic calma si ma intorc la mancat.
-In ritmul asta vei fi mai mare decat intreaga Asie, zice si se arunca langa mine pe canapea si isi intinde mana spre savarine, nici nu stau pe ganduri si ii dau cu lingura peste mana.
-Auu! Esti dusa? intreaba frecandu-si mana.
-Mana de pe savarina mea! il atentionez eu cu lingura si acesta se intoarce incuntat la televizor.
-Baleno! maraie el.
-Poftim? intreb cu botul prin de frisca.
-Nimic, am spus ca te iubesc! zice si schimba programul.
-Si eu sunt gravida!